Sa vina primavara

nuuuu...eu tot iarna vreau...

Ok Anreea... Oricum ciclul anotimpurilor nu-l putem influenta

Sorry. N-a fost cu intentie, lipsa d-ului la Andreea. Sorry.

daaa Livius sa vina prmavara flori anfloresc

"Si dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi... "

M-ar interesa f. mult sa stiu perioada cand este facuta imaginea. Pt un repetir bineinteles. 10

Multumesc de aprecieri. Poza e facuta la inceputul lui Mai 2007. In fiecare an de 1 Mai imi mai iau niste zile libere, ma sui in masina si plec unde vad cu ochii. Ajung si in zona Branului - macar in trecere.

tocmai mi-am descarcat poza ta ca wallpaper. Sa-mi mai spal ochii dupa peisajul asta cenusiu de iarna citadina interminabila si cauzatoare de reumatism. Cautam cu asiduitate pe Alpinet un peisaj frumos de primavara (cu atit mai mult cu cat nu o sa dau curand prin Ro) si uite ca am gasit. Multumesc!

Multumesc de apreciere. Si pentru mine poza asta este foarte speciala. Ca si cei din ea.

17 Mai

Multumesc de aprecieri. Poza e facuta la inceputul lui Mai 2007. In fiecare an de 1 Mai imi mai iau niste zile libere, ma sui in masina si plec unde vad cu ochii. Ajung si in zona Branului - macar in trecere.

15 Apr

Exact asta am si spus....

27 Mar

Domnule Romeo,
Sunt multe lucruri triste astazi, cam pe fiecare picior de plai, cam pe fiecare gura de rai. Si daca ar fi sa se schimbe ceva in viitor, primul pas este sa ne pese. Iar al doilea este sa aratam ca ne pasa - adica sa nu "trecem mai departe", prefacindu-ne ca nu s-a intimplat nimic, ca nu am vazut nimic. Va multumesc pentru asta. In ce-i priveste pe cei doi braci - nu cred ca mai e cazul sa ne facem griji privind educatia lor.

25 Mar

Ultima privire... intotdeauna cea mai lunga

3 Mar

Mai e pina acolo...

21 Feb

Cind am facut poza asta am urcat singur spre cabana, la un sfirsit de mai / inceput de iunie 2004. Cind am ajuns la acolo, eram doar eu in toata valea, doar eu cu Soimu si cu cele doua pisici. Am intrat in cabana si mi-am ales un pat intr-o camera. Pe atunci era cabanier Iulian Cozma - el a venit peste doua-trei zile, fusese jos sa se aprovizioneze.
Dar... asta nu inseamna ca nu am fost primit cum se cuvine! Am fost primit de Soimu. Ciinele asta batrin era un suflet deosebit. Prima data cind l-am vazut am avut o usoara ezitare - el era totusi un ciine de talie mare (am zis eu) iar eu un strain prin acele locuri (iarasi am zis eu). Dar m-am inselat! Am inteles asta imediat ce i-am intilnit privirea - el nu era un ciine de paza - el era chiar parte din spiritul locului, spirit care astazi, din pacate, a plecat de acolo si s-a retras undeva mai sus, in munti.
Am stat atunci la cabana doar eu cu Soimu (cele doua pisici nu le-am vazut aproape deloc) cam doua-trei nopti si am mai stat inca una si dupa ce a venit Iulian. Ocazie cu care si cele doua pisici au devenit brusc "vizibile". Pisicile astea aveau o relatie cu totul speciala cu Soimu. Iulian mi-a povestit ca el le adusese acolo de mici si crescusera impreuna pe linga Soimu si cabana. Cu toate astea, ambele pisici erau foarte sfioase si nu se lasau mingiiate de nimeni. Nici chiar de el - doar una dintre ele il lasa sa o atinga, si asta doar la zile mari. In schimb cind era vorba de Soimu... pisicile, ambele, il iubeau din toata inima. Se vedea asta. Se lipeau imediat de el, torceau linga el, apoi se suiau pe el, "tropaiau" pe blana lui cum face o pisica inainte sa se aseze, apoi stateau acolo pe spatele lui ca si cum era lucrul cel mai firesc din lume. Ocazie cu care - tot Iulian spunea - le putea prinde pe amindoua, pentru ca n-ar fi plecat de pe Soimu pentru nimic in lume.
Dar...
Cind am plecat atunci de acolo l-am vazut pe Iulian putin cam trist. Am inteles motivul mai tirziu, in toamna, cind am aflat pe internet despre inchiderea cabanei - in Romania de azi asa ceva nu e... rentabil dpdv financiar! Iulian spunea intr-un mesaj ca la cabana au ramas doar Soimu si cele doua pisici si ii ruga pe turistii trecatori sa-i hraneasca. Cei trei nu aveau de gind sa plece - nu aveau unde - doar acolo era lumea lor.
Eu in ianuarie 2005 am plecat la munca printre orcile din regatul Mordor - sau Dubai, cum este cunoscut sub denumirea actuala. Prin iunie 2005 am aflat dintr-un mesaj vechi de pe undeva pe net ca Soimu murise de batrinete in ianuarie 2005. Si fara Soimu, cele doua pisici au disparut. A fost un moment trist pentru mine.
Anul trecut in mai am urcat iar pe acolo. Cabana... arata cam jalnic si cam trist. Am fost intimpinat cu obraznicie de doua cotarle tinere de rasa (brac german) care m-au latrat cu nesimtire de la o distanta respectoasa. Or fi ele de rasa, dar nu se vor ridica ele niciodata la majestatea calma a lui Soimu. La cabana erau niste pusti in bucatarie. Le-am platit un ceai, mi l-au dat dupa care mi-au inchis geamul de la bucatarie in nas si mi-au intors spatele, intorcindu-se la farfuriile lor.
Am plecat si eu. Am iesit in fata cabanei unde am schimbat citeva priviri nauce cu cocosul cel pestrit, apoi am urcat la chilia lui Arsenie Boca. Am zabovit putin acolo uitindu-ma spre Fereastra, dupa care am plecat inapoi spre minastirea Simbata.

20 Feb

Si eu cred ca e vorba de poluare, dar nu numai atit. Trebuie sa fie si particole fine de praf ridicate de la sol si plimbate prin atmosfera de curentii de aer. Functie de incidenta razelor solare, starea atmosferica, vint, etc fenomenul poate fi mai vizibil sau nu. Dar "ceva" - in mod sigur - exista in atmosfera si acest "ceva" se depune in timp, usor-usor, in plaminii nostri.

20 Feb

Atunci, "cineva acolo sus" a tinut cu noi. Soare, caldut, cerul cristal, fara vint - doar curentii de aer de pe creste se jucau cu citeva fire de nori razlete.
Nu cred ca ne-am fi putut dori mai mult.

15 Feb