Galeria Foto Alpinet |
frumoasa descriere...ms |
Sincer imi plac aceste descrieri. Mi se pare o idee excelenta sa punem o poza si sa-i facem o scurta poveste. Felicitari! |
Pai daca tafurile nu mai au ce umbla pe acolo, natura va sti ea ce are de facut... Frumoasa prezentare, intr-adevar! Si nu cred ca s-ar incumeta cineva sa se joace de-a v-ati ascunselea cu Daniela pe acolo! ![]() ![]() ![]() |
![]() Din cite imi aduc aminte Daniela, Bitca Neagra apare ca fiind "explorata" pe la 1904. In 1910 apare deja oficial. Hotarnicia lui Sima - muntele din apropiere - vorbeste de o bitca "neagra" in sensul literar "atras" din slavona de intunecoasa. Tot dupa cum ti-am mai spus cindva, nu este pentru prima oara cind se cauta lemn pe acolo. Firma aia inceputa pe la 1865 - 1870 avea ceva de spus, ti-am vorbit cindva de ea si de sinele respective, inclusiv din lemn. Din punct de vedere simbolic insa, pentru ca un capitol interesant al muntelui este format de simbolurile "gazduite" de munte (denumiri, forme, imagistica, locuri sepciale, zone pentru ritualuri - unde e cazul - etc. etc.), Bitca Neagra era un loc de "ispasire" celor dedati cu ceea ce numim azi "magie neagra", Nicio apropiere de nume insa. Impreuna cu Piatra Sura formeaza o "poarta". Dar despre asta sa vorbim in tacere... In Carpatii nostri exista astfel de "porti". |
Draguta ideea. ![]() O mica corectura. In ciuda faptului ca sunt mai impresionante decat cele sapate in cealalta extremitate a Pietrei Sure, cheile de sub Batca Neagra sunt ale Bistrei Mici. Si o intrebare: de unde ai informatia cu numele paraielor care ar forma cheile? In Cheile Bistrei Mici nu conflueaza nici un parau, cel mult cateva valcele (fara apa) de prin Piatra Sura si Batca Neagra. Poate de vorba de cele care se aduna in amonte de Piatra Sura dar eu nu stiu nici unul cu numele enumerate de tine. O fi vorba de cele din amonte, de pe adevarata Bistra Mare - ca si acolo in cheile propriuzise nu e nicio confluenta. Peretele indicat in poza este cel din zona Cascadei Mari - de fapt o insiruire de 7 cascade (depinde de unde numeri; 5 sunt cu adevarat inlantuite, 2 cu f putin mai sus). Alte mici cascade sunt si mai jos catre Poiana Pietrei Sure. Batca Neagra mai are un perete impozant spre Poiana Pietrei Sure, perete care nu se vede de aici. |
Am revizualizat reţeaua hidrografică. Bistra izvoreşte de la baza abruptului sud-vestic şi se formează prin unirea pâraielor Bistra Mare - cu trei afluenţi: Largu, Biruinţa şi Mangalaria şi Bistra Mică - ce a luat naştere după unirea pâraielor Stănile şi Chiliei. Cursurile celor două Bistre, Mare şi Mică, sunt separate de Obcina dintre Bistre şi de Piatra Sură. Denumirile nu le-am inventat, ce să mai spun acum, pâraiele or fi secat şi ele... ![]() |
Corect Titus, Cheile Bistrei Mici. SCUZE, Scuze, scuze celor cărora le-am transmis şi au citit informaţia greşită! Numele pâraielor le-am preluat dintr-o broşură, o cărticică veche dedicată ing. Leonida şi marilor realizări, ’odiseea primului gigant hidroenergetic românesc’ - Barajul de la Bicaz, Centrala Hidroelectrică V. I. Lenin, gen jurnal: ”Decembrie 1955: Minerii se îmbrăţişaseră, se felicită.[...] Barajul înghiţise 1.520.000 m.c. beton. 1 iulie 1960: cablurile de susţinere au fost tăiate. [...]40.000 m.c stâncă escavată - dar care avea şi câteva date despre epoca geologică (a Ceahlăului), despre biocenoza vechiului şi noului ecosistem, despre râuri, despre faună, despre etnografia văii Bistriţei, salvată din calea apelor sub Prezidiul Academiei R. P. R. constituit în 1954, citez, ”ptr. păstrarea mesajului străbunilor şi transmiterea lui spre generaţiile ce vin.” Despre ”drumul de transport al marilor exploatări forestiere”, am luat cunoştinţă, am vorbit şi voi mai pomeni. Mai noi, am aflat că nici zada, numită şi stejarul muntelui, nu a fost omisă. Tot pe la acea vreme, Dan, zada era mult căutată, lemnul ei tare şi trainic fiind folosit la construcţii hidraulice şi pentru susţinerea unor galerii la exploatările miniere. Cheresteaua de zadă era şi ea mult apreciată şi folosită pentru mobilă, dând prin lustruire tonuri frumoase de brun-roşcat la centru şi deschizându-se treptat spre margini. Aşa cum v-am mai povestit pe scurt în trecut şi o voi face mai amplu într-un viitor articol, am subliniat anul 1906, în care Ghe. Panu a ridicat o colibă lângă Fântâna Rece, considerată a fiind primul adăpost construit pe Ceahlău - care nu a rezistat furtunilor – dar şi despre încercări repetate, în 1910, 1913, de a construi astfel de adăposturi. Căutând noi informaţii culese din teren, găsesc consemnate printre vechile notiţe ale dr. Iacomi descrieri care continuă să mă uimească şi pe mine. Într-un singur loc am găsit notat un lucru de mare însemnătate: ”Mai târziu (adică între 1906 după prăbuşirea colibei şi 1910 când a început următoarea încercare) a fost construit un alt adăpost, de astă dată, o căsuţă acoperită cu scânduri, deasupra Pietrei Sure.” Oare vă puteţi imagina cam pe unde? Şi aflu mai departe că: ”Versantul (estic al Pietrei Sure) dinspre Poiana Stănile este complet despădurit. Pădurea de molid de la poalele muntelui a fost doborâtă în urmă cu câţiva ani de o furtună puternică. (După socotelile mele, deci acum peste 70 de ani!) Panta abruptă, înţesată de rădăcini, cioturi şi resturi de arbori doborâţi îngreunează urcuşul, dar fără probleme de orientare. Ajunşi pe creastă admirăm panorama. […] Facem cale întoarsă în poiana de unde am plecat (Poiana Stănilelor) şi de aici, în 15 min. străbatem poteca ce urcă spre Curmătura Stănilelor, unde facem joncţiunea cu traseul ce vine dinspre Bicazu Ardelean.” (actualul drum forestier) Referitor la cele 3 pâraie ale căror denumiri le-am preluat, cred că pe urmele lor a păşit dr. Iacomi sau invers... Domnia sa a notat ”În încercările de a cunoaşte această crestă (a Pietrei Sure), am ajuns fără a escalada toţi colţii, la un pârâu (numele lui nu era trecut). E pârâul ce-şi are originea în firişoarele de apă care se adunau din jgheaburile umede.” Aici mai am eu de căutat… Scuze celorlalţi colegi pentru acest comentariu lung, o fi de data asta poza mea, dar deja ştiţi că sunt lungă de vorbă şi că iubesc muntele ăsta... ![]() Şi pentru ca cireaşa de pe cresta Pietrei Sure să fie numai bună de savurat, am văzut două fotografii cu versantul apusean, făcute tot acum vreo 70 de ani din locul cam de pe unde mi-au umblat şi mie picioruşele. Doar că între poiană şi pădurea de brazi era un brâu (tot atât de lat ca cel de conifere) de foioase, pe care eu nu l-am mai văzut… Dan, acum după alte noi răsfoiri, am întâlnit şi eu amintit cuvântul ”poartă”. Numai că notiţele sunt în faţa ochilor meu … ![]() |
*ochilor mei. Scuze. |
![]() Daniela, notiunea de "poarta" se aplica in cazul muntilor de care vorbeam in 3 situatii. De la inceput subliniez ca NU ma refer la "porti catre alte lumi" si/sau alte asemenea. De asemenea pot fi si alte situatii, eu atitea am decelat: 3 principale. Prima situatie se refera la locuri de trecere locala: "ferestre", mici/mari treceri intre stinci, arcade, bolti etc. Exemple sunt destule. Unele au "incarcatura subiectiva" puternica si atunci se numesc chiar si "bisericutze" uneori. A doua situatie se refera la treceri dintr-o zona (de altitudine mai mica de obicei decit "poarta" propriu-zisa) in alta zona, zone deosebite semnificativ una de alta: Poarta maramureseana, portile de fier ale.... si altele asemenea. A treia situatie insa se refera la configuratii locale speciale care determina (mici) anomalii (locale) de natura geografica. Este cazul anomaliilor induse de Piatra Sura - Bitca Neagra, la asta ma refeream aici. Sau, un alt exemplu, "poarta" altitudinala a culmii care separa doua vai foarte bine individualizate dar in care riurile curg in sens contrar: Oltul - Bicajelul, de exemplu, de care ti-am mai spus cindva. Daca, in plus, "poarta" aceasta induce si anomalii de alta natura decit geografica, in special de natura meteorologica (tot geografica) atunci putem individualiza tot felul de "porti ale vintului". Exista insa si configuratii speciale de tip energetic - in sensul cel mai concret. Marturisesc ca mai mult am cautat asa ceva. Si am gasit citeva. "Vinele" eoliene de exemplu - altceva decit portile vinturilor. Sau "trecerile de electricitate" - uneori numite "pilniile de fulgere". Matematic sunt curburi locale de spatiu care genereaza/impun reduceri de caracteristici. In concret, portile "anuleaza" o parte dintre caracteristicile fenomenelor (cantitativ sau calitativ) iar nu le amplifica. Nu am reusit sa aflu ce se intimpla cu "pierderile" dar fenomele subterane induse par a fi interesante. Hazul cel mai serios este ca anume citeva "porti" au fost fotografiate in toata splendoarea lor si postate chiar aici. In special de catre S. R. Nu am facut decit sa ma iau dupa urmele dinsului. "Scurgerile" de energie (scuzata-mi fie expresia!) sunt vizibile uneori in termoviziune. Gasirea unor astfel de "porti" imi este utila in proiectele mele. Asa am dat de una dintre cele mai "intense". Pina acum, desigur. Similara shelei Nicovala - extrem de sugestiv numele. Nu am incetat sa ma mir de potriveala. ![]() |
![]() Am fost foarte de curind in Gurghiu. Se pare ca am (la plural!) gasit inca o astfel de.... |
Galeria Foto Alpinet |
1-20 din 1655 | > [21-40] [41-60] [61-80] >> |
Fotografie | Comentariu | Data |
Iovanu' Daniel Humelnicu ![]() | O desfătare, Hume, felicitări! P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo? | 31 Oct |
Amurg de toamnă Paul Pătrăţanu | Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit! | 30 Sep |
Muntele Ciucaș Emi Cristea ![]() | Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut... | 26 Aug |
Răbufnire Cosmin-Ovidiu Stan | Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte! | 22 Aug |
Cetatea şi Plăieşii Daniela Ursu | Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale. Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată. | 21 Aug |
De vorbă cu solomonarii Daniela Ursu | Ating. Sunt singură în această atingere. | 21 Aug |
Aleile zeilor Daniela Ursu | Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013? | 28 Iun |
Aleile zeilor Daniela Ursu | Vă mulțumesc pentru comentarii! De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX. Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț. | 28 Iun |
Ora 6 a.m. Viorel Borteş | Foarte frumos, Viorel! | 29 Mai |
Absint și culoarea dulce a ochilor mei Daniela Ursu | Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite. | 20 Mai |
Absint și culoarea dulce a ochilor mei Daniela Ursu | Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult. | 20 Mai |
Surpriza din miezul muntelui Daniela Ursu | Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii! Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci... Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei... Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet. Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011. | 19 Mai |
french sunset Daniel Humelnicu ![]() | Minunat moment! | 17 Mai |
Şi acuma pe unde o luăm? Claudiu-Mircea Birliba | Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-) VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă. Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată... | 29 Mar |
Şi acuma pe unde o luăm? Claudiu-Mircea Birliba | Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos... http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html Felicitări pentru tură! | 28 Mar |
Încremenire Claudiu-Mircea Birliba | Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă! | 28 Mar |
Poienile stanelor, stânelor şi stănilelor Daniela Ursu | Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor. E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric. Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus. | 28 Mar |
Zbor deasupra unui Munte sfânt Daniela Ursu | Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră. Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”... | 28 Mar |
Încremenire Claudiu-Mircea Birliba | Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce. | 28 Mar |
Şi acuma pe unde o luăm? Claudiu-Mircea Birliba | Faină pespectiva! Vestale? | 28 Mar |
1-20 din 1655 | > [21-40] [41-60] [61-80] >> |