Galeria Foto Alpinet |
Dan Loghin, Joi, 27 Nov 2008, 8:32 Excelenta idee! Da - este periculos de frumoasa. Si inca nu stiu pe cineva sa-i fi facut creasta. |
Frumoase paralele. |
Aşa cum am făcut-o cu ”Vârfurile”, din start trebuie să definim ceea ce numim ”creastă”, în ce măsură ea există, dacă poate fi parcursă şi mai important, cum arată ea acolo, sus. Într-o zi un prieten drag m-a întrebat dac-am urcat vreodată Piatra Sură. Am răspuns scurt ”nu”, comentând în gând mai lung ”ce să caut eu acolo, să mă mănânce lupii, mai degrabă merg pe Ceahlău!” Apoi a continuat insistând dacă am întâlnit pe cineva care s-o fi făcut. Am răspuns la fel, negativ, dar l-am asigurat că voi căuta. Am început a întreba şi eu, în stg-n dreapta printre cunoştinţe, dar nu chiar pe oricine. Răspunsurile primite de mine n-au fost numai negaţii, ci hotărâte exclamaţii "Aia e imposibil - Nimeni n-o poate urca!!!” Astăzi suntem trei colegi pe alpinet care-am parcurs-o. Sau atât ştiu eu. Credeţi că acum cunoaştem Piatra Sură? Nu! Nici 10 ture n-ar fi îndeajuns! În cele 5 făcute de mine (primele două de două zile, următoarele de patru) am urcat cât am putut de sus (alt. max. atins 1430 m conf. unui aparat care nu-mi aparţine, ştiut fiind că punctul somital al ei este de 1525 m, situat spre N, uşor orientat V) şi am coborât până pe fundurile hăurilor ei - numai în aven nu am intrat, că l-am văzut înainte de-a mă vedea el pe mine, altfel nu mai ieşeam), din zori până aproape-n seară, dar niciodată prin acelaşi loc! Abia aici apare cuvântul ”imposibil”. E imposibil să urci sau să cobori prin acelaşi loc! Ori de curiozitate de abaţi, ori nu mai nimereşti ’poteca’. După cum am mai spus, Piatra Sură nu e ceea ce pare, de jos artă într-un fel, sus e total diferită. Vedem aici stânci, dar ele sunt de fapt ca nişte panouri, pereţi, paraleli între ei, unii de 20 de metri, alţii de 40, 60, tocmai ei fiind cei care-i dau aspectul delicat spus dantelat şi mai dramatic spus zimţat, distanţa dintre ei variind de la câţiva metri la câţiva zeci. Între ei râpe, prăpăstii, firesc - hornuri! Străbătută de la sud la nord, varianta optimă aleasă, parcurgerea crestei nu însemnă numai a merge pe o linie (imaginară) de la alt. de 1200 m spre 1300 şi după Şaua Ciungilor spre 1400 până spre Spinarea ei, pe-alocuri trecând printre aceşti pereţi. Dincolo de Şaua Florilor nici eu nu am trecut. În imaginea de faţă, în centru este Spinarea, iar de o parte şi de alta a ei, par două turnuleţe. Privite cu atenţie, vă puteţi da seama că sunt două perechi de pereţi paraleli despărţiţi de hornuri înguste. ’Drumul’ din creastă merge pe la baza lor. Ei parcă răsar din pământ şi se opresc la câţi metri înălţime v-am zis. Unii au aspect de ziduri, dar despre ele vom vorbi la altă poză. De neignorat în cazul de faţă nu este numai creasta şi cum o definim, ci şi ceea ce vedem a fi poiană şi cum o vom numi. |
Creasta nu poate fi parcursa matematic de turisti si probabil nici macar de alpinisti, datorita nemeroaselor obstacole stancoase (multe lipsite de prize si friabile). Poti atinge creasta in destule locuri, o poti parcurge pe mici portiuni dar in general incerci sa te tii cat mai aproape de ea. Ceea ce de jos pare o creasta clara cu ceva turnulete, se dovedeste a fi la fata locului ceva mult mai complicat: schimbari de directie, valcele care te "fura" pe un versant sau pe altul, ramificatii (de ex spre Bistra Mica se desparte in patru! - fara micile creste secundare: creasta cascadei, creastele canionului si inca una spre Poiana Pietrei Sure). Piatra Sura este un munte in miniatura si poti sa-ti petreci zile bune colindandu-i ascunzisurile fara a spune ca o stii foarte bine. |
Aşa e, Titus. Şi asta am mai spus-o şi vă voi ruga să mă iertaţi pentru link-ul către care trimit: http://www.fotolia.com/id/6492975 dar, de multe ori, personal, am asemănat Piatra Sură cu 'scheletul' unui...peşte. Poate cum capul mai mult în jos decât coada din trimitere. Între fiecare 'arc/coastă' este câte un horn, o prăpastie, cu căzături sau mai curate şi din adâncurile cărora se mai înalţă pini răzleţi. |
Foarte frumos... Piatra Sura, admiratie si provocare! |
Constantin Ceapchi, Luni, 8 Dec 2008, 15:51 Piatra Sura - mit si mister, chemare si reticenta, solitudine si grandoare, iata cateva atribute ale acestei cetati milenare. Felicitari pentru prezentare si detalii, Daniela. |
Galeria Foto Alpinet |
[1-20] [21-40] [41-60]< | 61-80 din 1657 | > [81-100] [101-120] [121-140] >> |
Fotografie | Comentariu | Data |
Pădurea fermecată Adrian Herghelegiu | E aceeaşi http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_79250.html :-o? | 26 Oct |
Când muntele te întâmpină cu porţile deschise Daniela Ursu | Mulţumesc pentru răspuns şi pentru completări. Toate cele bune, mereu! | 16 Oct |
Întâlnire Claudiu-Mircea Birliba | Hm... Daca lumina e din belşug, nici la peste 180 nu folosesc trepiedul. Are motor incorporat ptr. autofocus şi mi se pare de 10 ori mai luminos decât obiectivul kit. | 3 Oct |
Întâlnire Claudiu-Mircea Birliba | Nu ştiam că ai Tamron. Cum te împaci cu el? | 3 Oct |
Obcina Lacurilor Paul Airinei | Piatra Mocilor am văzut-o şi eu, dar parcă aveam nevoie de o 'confirmare' :-) mai ales că tot ce ţine 'de după' Tulgheş face parte din aria ta de cercetare. | 30 Sep |
Trasee neumblate Paul Airinei | Bine că nu sunt trasee, că umblate sunt! De pe Vf. Bâtca Savu (1245, 5 m) spre est privind, perpendicular ai Turnul lui Budu - ceea ce nu se vede, deci ai trecut de 1250 m. alt. Culmea din planul II este Piciorul cu Strunjile, pentru că de pe Vf. Strunjilor (1318 m.) spre est perpendicular privind, ai în faţă Gardul Stănilelor. | 29 Sep |
Aproapele meu Paul Airinei | Mai e mult de mers până să afli un răspuns. | 29 Sep |
Obcina Lacurilor Paul Airinei | În 'linie' dreaptă (imaginară), pe o axă N -> S, de la Obcina Lacurilor până la Vf. Bâtca Savu - fără G. Earth, ci ochiometric şi din teren - e o distanţă foarte aprox. egală cu cea dintre Vf. Toaca şi Bâtca Ghedeon. Ca atare - şi părerea mea, desigur - alt. la care te aflai este puţin-puţin peste 900 m., culmea din faţă este Piciorul Păltinişului, după ea şi la baza ei este satul Pintic - ce aparţine evident de comuna Tulgheş - şi-abia după a doua culme, cu vârfurile (de la stg. la dreapta) Preluca Mare (1088, 2 m.), Pitu (1039 m) şi încă vreo două al căror nume nu-l ştiu e vederea spre Tulgheş. | 29 Sep |
loc de nunta tavi coroiu | Uimitoare atmosferă!:-o | 27 Sep |
Pădurea de sare Daniela Ursu | Depinde şi de organismul fiecăruia. Mina Cacica e un loc modest în care trebuie investit. De la intrare te izbeşte un miros puternic de petrol ori motorină. (Deşi gazdele spun că "aşa miroase sarea cu adevărat".) E atât de persitent şi simţi că te urmăreşte. Şi nu-i rezişti. Cele două doamne cu care eram, după o oră prezentau simptome specifice intoxicării. La fel, şi fetiţei mele i-a fost puţin rău. Eu am rezistat eroic vreo opt ore până când şi organele mele interne s-au revoltat. | 22 Sep |
Bacalaureat la istorie Daniela Ursu | Emoticonul nu era el tastat, ci închiderea parantezei. | 22 Sep |
Bacalaureat la istorie Daniela Ursu | În niciun caz. Din punctul meu de vedere, cele mai solide istorisiri despre Baia le-am aflat din Marele Dicţionar Geografic al Romîniei, alcătuit şi prelucrat după Dicţionarele parţiale pe judeţe de preşedintele Societăţii pentru Învăţătura Poporului Romîn, directorul Institutului Geografic al Armatei şi directorul Muzeului Naţional de Antichităţi, Bucureşti, 1898, pag. 197-201. (Minunate pagini, dacă le-ar fi aici locul, aş spicui câte ceva din ele…) Cea mai bizară poveste pe care am aflat-o anul acesta a vizat un alt lăcaş, nu cel din imagine: Biserica Albă nu mai este albă-albă deloc. Tocmai a fost pictată… Şi ce semnificaţie să mai aibă apelativul pe care-l are? Nu departe, la fel şi Putna, e acum împodobită-n fresce. | 22 Sep |
Când muntele te întâmpină cu porţile deschise Daniela Ursu | Mulţumesc pentru comentarii! Şi nici fiu nelegitim? Din câte ştiu, conform unor istorici şi data a fost contestată, aceştia susţinând că Bogdan al II-lea a murit după 17 octombrie 1451. | 22 Sep |
Soarele străluceşte sau sunt eu? Daniela Ursu | Nu de colegii de aici m-aş fi ferit eu, ci de plagiaţi. Alpinetul este printre cele mai durabile comunităţi virtuale din România. Pentru unii dintre noi, prima care a intrat în suflete şi ultima care iese din minte când închidem Internetul. Aici e locul unde cei mai mulţi dintre colegi au debutat sau şi-au cultivat aptitudinile de fotografi, scriitori, montaniarzi, alpinişti, ghizi montani sau unde cei mai puţin dintre noi - şi printre ei mă număr şi eu - care-au jurat loialitate camaradului!... | 20 Sep |
Citadelă, adăpost al meu... Daniela Ursu | Se cuvine să fac o precizare neaşteptat de adevărată: Imaginea din partea sus a acestui colaj NU ESTE din anul 1976! Probabil şi persoana din Bicaz care mi-a pus-o la dispoziţie s-a înşelat în privinţa anului. În cazul de faţă este vorba de o fotocopie (tocmai de aceea si calitatea slabă a detaliilor) alb-negru realizată după fotogravura sepia din colecţia Alex. Maidlinger, 1932. Pentru a nu mai avea niciun dubiu am comparat fiecare centimetru al celor două fotografii alb-negru şi sepia. Alese mulţumiri colegului Claudiu Bîrliba, care de ziua mea, mi-a făcut cadou originalul!:-) | 20 Sep |
Pe - acasă . . . Mircea Ordean | Bună Mircea! Poţi să mă ajuţi cu ceva informaţii despre A(lex). Maidlinger? | 20 Sep |
Soarele străluceşte sau sunt eu? Daniela Ursu | Dragă prietene Corneliu, pe Facebook lucrez sub acoperire, de aceea Eu Sunt (numai) Daniela. Am declarat, de câte ori am avut ocazia, că urăsc site-ul şi prozelitismul lui agresiv de "socializare", faptul că nu pot comenta/corecta unele fotografii dacă nu sunt "prietenă" cu autorul lor sau dacă el nu e în lista mea de prieteni şi tot aşa. Şi nici nu m-am răzgândit. Am vizualizat mii de fotografii de pe două reţele de socializare şi am avut neplăcuta surpriză să văd în galeria unor "fotografi" imagini ce aveau în colţul din dreapta jos sigla Alpinet şi, însoţite de o grămadă de aprecieri nemeritate, fotografii realizate de Mihai-Ian Nedelcu, Sorin Untu, Bogdan Balaban şi cele mai multe ale lui Ioan Panaite. Pentru a le comenta a trebuit să-mi creez cont. Cam tot din aceleaşi motive am adaugat la rândul meu o semnătură proprie pe fotografiile pe care le postez. | 18 Sep |
Piscul Berbecului Paul Airinei | @Adrian: Q. E. D. | 15 Sep |
Piscul Berbecului Paul Airinei | Bănui că nu este o întrebare capcană pentru un cunoscător al acestei creste. Răspunsul îl puteţi avea privind aici: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_63100.html | 14 Sep |
Biserica ”dela Palat” Daniela Ursu | 6 Sep |
[1-20] [21-40] [41-60]< | 61-80 din 1657 | > [81-100] [101-120] [121-140] >> |