Lovely lady of Arcadia

Înscrisă de: Daniela Ursu
Deplasare: clic şi tras | Zoom: click în centrul imaginii si tras
Data publicării: : 8 Dec 2008, vizualizări:: 1873
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Album (slideshow): Minunata lume a Crăiesei Sure
Echipament folosit: Fuji FinePix, Hoya Pl.
Descriere: "... Shall be paradise for two / Paradise for me and you..."
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Fără foto Dan Loghin, Marţi, 9 Dec 2008, 10:17

Am trecut 'excelenta" pentru valoarea documentara de prima mina a pozei. Este una dintre pozele care merita tot efortul obtinerii sale.
In problema cotelor principalelor puncte am discutat, in problema partii nordice am discutat, iar in problema denumirilor nu am ajuns la un consens. Dar - mergem pe mina drului Iacomi.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Marţi, 9 Dec 2008, 17:01

Mulţumesc, Dan.
Eu am făcut doar pozele, cele 5 la număr. Aş spune că nu e deloc meritul meu - nici trepiedul folosit nu-mi aparţinea. Îi mulţumesc d-lui Teo Paraschiveanu pentru suportul tehnic oferit şi pentru sprijinul acordat la realizarea acestei panorame.

În legătură cu 'toponimele', la fel, cu tot respectul pentru personalitatea dr.-ului, dar aşa cum am scris şi la altă poză, sunt multe dintre ele, cărora nu le-am găsit un 'corespondent' în teren. Am cercetat împreună marea lor majoritate. Am concis că denumirea x a fost dată de asemănarea locului, a stâncii cu... - de exemplu - sau că provine din... istorie, vechime... etc.
Toate bune şi clare până la... lumea nevăzută a Pietrei Sure.
Acele, da, seamănă cu nişte ace şi chiar bine cu cele ale Caprei din Fundul Ghedeonului. Poate puţin şi Colţii Viperei să semene cu cei ai reptilei. Dar celelalte? Mă pun pe gânduri!
Şaua Ciungilor - ce-a fost retezat acolo? Şaua Florilor - care, ce fel de flori? Culcuşul Căprioarelor - capre negre sunt o grămadă-n P. Sură, da' căprioare n-am văzut... Metafore?! Nu cred că-i genul Pietrei Sure să se dea-n figuri, nici măcar de stil. Sură - de ce? Că-i întunecoasă şi sumbră sau că are stânci golaşe ori 'cărunte'?
Va trebui într-o zi să-mi răspund la aceste întrebări. Chiar dacă acum am folosit şi atribuit greşit cuvântul 'ziduri'. Nu-l voi lăsa ştirbit. Îi voi restabili prestigiul.

Fără foto GHEORGHIU PAUL, Miercuri, 10 Dec 2008, 0:48

Cand Demis Roussos a compus melodia Lovely Lady of Arcadia s-a gandit el oare la Piatra Sura din Ceahlau? Foarte frumoasa poza, iar locatia, un adevarat "paradise for two"...

Daniela Ursu Daniela Ursu, Miercuri, 10 Dec 2008, 6:51

Desigur, eram copii pe când el a compus-o - dar cu toţii-am fredonat-o, iar Piatra a rămas mereu, un fel de, Aphrodite's Child...
Încă de la primele poze înscrise în galerie şi în care am precizat această locaţie, am folosit cuvântul "paradis". De la Daniela citire, "paradisul viperelor, al urşilor şi al altor sălbăticiuni".
Tu la ce te gândeai, Paul?:-)

Fără foto Dan Loghin, Miercuri, 10 Dec 2008, 9:22

Din cite stiu piesa/melodia/compozitia nu a fost compusa nici de D. Roussos nici de altcineva din Aphrodite's Child. Ma gindesc, in special, la Vangelis.
Ce m-a pus realmente pe ginduri acolo - la/in/pe/linga Piatra Sura este lipsa unor urme de salase de calugari. Poate ca a fost o intimplare. Poate intrebi, Daniela, pe cei/cele de pe la cele schituri. Ca si configuratie locala se aseamana destul de mult cu complexul din Ivanetu.

Titus Hen Titus Hen, Miercuri, 10 Dec 2008, 10:18

O buna parte din denumirile care apar pe schite cred ca au fost puse atunci, la fata locului. E f putin probabil sa fi existat din vechime o asemenea bogatie de toponime pentru un loc asa mic si izolat.
Toate schiturile din zona sunt noi si calugarii tineri. Mai degraba in Durau sa se stie ceva, acolo ar trebui sa aiba un istoric al zonei dpdv monahal. Poate pustnici sa fi salasuit candva pe acolo dar sansele de a gasi urmele lor sunt minime.

Fără foto Dan Loghin, Miercuri, 10 Dec 2008, 11:13

Acum citiva ani cind aveam aceeasi parere - la general despre denumiri de acest fel - mi-am luat papara singur. Ea se traduce cam asa: Nu inseamna ca daca habar n-am (de denumiri, de semnificatii si alte asemenea) nu inseamna ca ele nu exista si in afara habar-ului meu.
De atunci nu mai calculez probabilitati de genul mentionat. Iar semiotica m-a ajutat foarte mult - ca si "instrument de lucru" si mentionez asta in treacat.
In privinta vechimii, am gasit unele de pe la 1620 - harta polona aflatoare - ca si exemplu - la Institutul Matematic din Varsovia la sectiunea de "modelare a extinderii influentei unui stat".
Asta e nimic pe linga denumirile Ceahlaului in rapoartele "Arhiepiscopului" Catolic de Siret pe la anii 1360. Ca si gluma fara iz de seriozitate, desigur!
PS. I-am aratat Danielei citeva denumiri pre-dr. Iacomi.

Fără foto GHEORGHIU PAUL, Miercuri, 10 Dec 2008, 21:29

Dan, nu numai ca Demis Roussos a compus melodia dar a scris si versurile. Vangelis e cunoscut in special pentru muzica lui progresiva, electronica, ceva ce nu sunta nici pe departe ca muzica lui Roussos. Uitandu-ma la pozele mele cu Ivanetu si la fotografia de mai sus asemanarile sunt foarte vagi. Coltul Pietrei de deasupra satului Ruginoasa de pe Valea Parscovel aduce putin dar nu are nici pe departe dramatismul formatiunilor stancoase din Piatra Sura. Tu te referi insa la salasele calugarilor din Ceahlau care sunt total diferite de cele de la Agatonul Nou, Agatonul Vechi, si Pestera lui Iosif de la Ivanetul Vrancei.

Fără foto GHEORGHIU PAUL, Miercuri, 10 Dec 2008, 21:48

Daniela, scrii ca "Piatra a ramas mereu un fel de Aphrodite's Child" Ajuta-ma sa inteleg cum poate Piatra Sura sa ramana un fel de Aphrodite's Child. AC a fost o formatie de rock and roll iar cuvantul "rock" nu are nici o legatura cu "rock" ca "stanca".

Dan, Daniela, Lovely Lady of Arcadia nu are nici o legatura cu Vangelis sau Aphrodite's Child. Demis Roussos a facut parte la un moment dat din formatia Aphrodite's Child ca basist. Mai tarziu s-a despartit de ea si a inceput o cariera muzicala personala. Lovely Lady a fost scrisa de Roussos dupa ce s-a despartit de AC. Roussos si Vangelis au colaborat insa de cateva ori de-a lungul carierii lor dupa ce Roussos nu mai facea parte din formatie.

Trebuie sa recunosc ca inca imi scapa ratiunea pentru care fotografia a fost numita Lovely Lady of Arcadia. Confuzia creata, draga Dan si Daniela, ne-a dat posibilitatea insa sa ne imbogatim substantial cunostiintele muzicale si geologice (lol)...

Fără foto Dan Loghin, Joi, 11 Dec 2008, 9:02

De exemplu, priviti aici, dle Gheorghiu:
http://www.answers.com/topic/live-in-brazil-2006-album-by-demis-roussos. Mai jos aveti si precizarea in privinta compozitorilor. Inclusiv ale altor cintece/piese/melodii cu D. R.

In rest, sunt citiva ani de cind care am invatat ca o polemica cu dvs. mi se pare cu totul sterila. "Provocarile" dvs. la discutie le trec cu vederea de cite ori pot. In anumite puncte aveti
intr-adevar substanta.
Motivatia dvs. mi se pare, uneori si imi cer scuze daca interpretez eronat, de acelasi fel cu motivatia fostei proprietarese a unei case de tara in momentul vinzarii: "dom'le! v-o vind mai ieftin daca intrati la noi la evangheliisti". Situatie absolut reala. Mutatis - mutandis, nu ma prindeti in jocul dvs. Nu am sa ader la "credintza" dvs.
In plus nu trebuie sa va dau nicio explicatie, nu imi trebuie nicio justificare si nici n-am de gind sa ies din limitele decentezei.

Fara sa fac niciun fel de reclama, Alpinetul m-a imbogatit sufleteste mult. Dar am invatat aici, si mi-a folosit, pe de o parte sa imi tin gura de cite ori e cazul si, pe de alta, sa am criterii de comparatie si de admiratie suplimentare. Uitati-va la poze si sigur veti intelege. Numai efortul de a le face si tot inseamna ceva. Chiar inseamna mult pentru fiecare dintre noi.
Iar unele poze sunt formidabile. Transmit mai multa "credintza" decit multe vorbe.

Iar "polemicile"/discutiile cu persoane precum dl. Cristea, dna Radu, chiar dl. Izvoranu si, mai amical, cu dna Ursu eu le consider mici "perle ale cunoasterii personale". Si sunt un privilegiu pentru mine sa le port. "Pe bune!".

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 11 Dec 2008, 17:05

Paul, în general, autorul unei poze este liber să-i aleagă orice titlu ar dori. Chiar şi aşa, de câteva ori s-a cerut o ’justificare’ pentru aceasta. În cazul de faţă, este melodia cu care întreaga mea fiinţa mea a rezonat - sub acel cer, pe acel traseu, în acel loc, într-o fotografie pe care am considerat-o bisul de la finalul unui veritabil Recital.
Titus, toată bogaţia de toponime pentru un loc aşa mic şi izolat - vorbesc la general şi îl numesc Ceahlău, există din vechime! Nu cred să fi fost denumiri (care apar pe schiţe) puse atunci, la faţa locului! Am cercetat şi studiat originea toponimelor dpv istoric, geografic şi lingvistic! De ce nu am face-o şi dpv matematic / semiotic?! În fond asta este: o ştiinţă care studiază fenomenele de semnificare şi procese de comunicare. Cum au ajuns aceste toponime la noi? Şi tot aşa le transmitem mai departe, da? Nu avem posibilitatea de a călători pe pista timpului înapoi, până la 1360 şi nici o excursie până în Polonia nu putem planifica acum.
Dan, Varşovia este unul din locurile cele mai dragi mie. Chiar mai mult decât Cracovia. Este locul unde mi-am format o pregătire profesională la începutul anilor ’90, după două stagii în Moldova şi Ucraina. Dar… numai în Institutul Matematic n-am fost… Toponimele, la acea vreme, le auzeam şi le reţineam. Acum caut în Fonduri de carte veche, de pe la începutul sec. XX, denumirile sunt acolo şi ce-mi văd ochii ”La 1641 domnitorul [Vasile Lupu] întăreşte hotarele: ’Am miluit pe călugării de la Sf. Mănăstire Pionul‚ care s-a chemat mai înainte Schitul lui Silvestru, pe deasupra Fântânelelor, prin Panaghia în sus, în vârful Ceahlăului şi într-un lac, din lac prin ocolaşele Ceahlăului drept în turnul lui Budului.” Citit citatul cu atenţie găsim cuvântul ”vârf” - ei, dar fără nume, găsim ocolaşele de care v-am vorbit şi fără ”O” cu majusculă şi, iaca, un LAC pomenit. Multe denumiri sunt menţionate în astfel de documente, un rol în transmiterea lor cred că l-a avut şi Marco Bandini, ”călugăr şi misionar catolic, călător în Moldova de la jumătatea sec. XVII”. Dar multe dintre ele s-au pierdut o dată cu cei ce le le-au omis din operele citate - pentru că, poate, nu prezentau interes ori nu le-au găsit o anume semnificaţie ori chiar le-au fost greu să le transcrie ori literar nu sunau bine. La 25 mai 1632, ne spune un document hotarnic de la cancelaria lui Alexandru Iliaş, ”prin danii adună moşii până sub Ceahlău şi începe hotarul braniştii de la râul Bistriţa şi de la pârâul care este mai sus de capul poienii lui Iosâv, iar de acolo pe loc drept, la apele care curg din muntele Boului şi peste culmea Boului la izvorul Hălmului, care se numeşte Horsturi, şi în sus pe izvor la un drum si pe drum la deal până la culmea Simei, în sus până la piciorul Ungurului, până la gura Pârâului Negru şi în sus până la gura Jidanului şi pe Jidan în sus până la gura Bistrei.”
Am citat cam mult, iar concluzia e scurtă: Poiana lui Iosâv era menţionată încă de la 1632 - de exemplu, la fel şi gura Bistrei. Şi pe unde curge Bistra, v-am mai arătat. Rămân toponimele de clarificat.

Titus Hen Titus Hen, Joi, 11 Dec 2008, 18:29

Sunt de acord ca o parte din denumirile actuale le poti gasi si in documente din vechime, dar numai pt zone mari (paraie, culmi, varfuri, grupuri stancoase in ansamblul lor, poieni seminificative, etc) iar studiul lor este interesant. Dar de aici si pana la a da nume la fiecare tzanc (cum e cazul schitelor cu Piatra Sura si nu numai) e cale lunga.
Ce a stat in spatele alcatuirii acelor schite probabil nu se va mai sti cu exactitate niciodata. Se pot construi diverse teorii dar in lipsa unor alte documente ale altor autori, care sa descrie aceleasi locuri, cu greu se poate trage o concluzie.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 11 Dec 2008, 20:34

Porpun să tragem concluziile la rece sau la altă poză, aici am exagerat - şi numai din vina mea, suntem în Top şi discutăm despre toponime...
Vorba unui prieten adorabil, Pasiunea e bună, dar să nu trecem dincolo de ea...:-P

Fără foto Dan Loghin, Vineri, 12 Dec 2008, 9:50

Eh! Daniela! Ma bucur ca ai gasit si tu mai multe documente de acest gen. Si vor mai fi fiind.
Ramine o intrebare simpla si la concretul imediat: Cite documente ar trebui sa apara si cite persoane (preferabil nu intelese dinainte in cadrul unui grup) ar trebui sa depuna marturie ca Jgheabul cu Urzici este/se numeste Jgheabul cu Urzici?
Si, de aici, o problema de aproape 60 de ani: Cine este indreptatit sa puna nume de acest fel?! Asta se trage de la "animozitatile" numirii virfurilor Bucura de la zglobia Bucura Dumbrava si a lacurilor principale din Retezat ca si cum nici n-ar fi avut inainte nume - din lipsa de documente, deisgur!.... Acolo era pasiune fierbinte!
In privinta importantei eliminatorii a documentelor scrise avem destui prieteni care spun ca vreme de mai bine de 1000 de ani poporul roman nu a avut nimic scris. Si ca atare a venit de pe undeva pe aici unde altii l-au invatat sa scrie. Alunecam in alte cele....

Titus Hen Titus Hen, Vineri, 12 Dec 2008, 13:45

Pai aici e simplu:-D
Daca nu cumva am avut o inspiratie divina si am dat acelasi nume ca un predecesor (exista totusi o oarecare sansa fiindca una din particularitatile lui este o zona destul de intinsa cu urzici uriase), numele asta l-am dat eu acum cativa ani cand l-am parcurs prima data.
De ce? Simplu. Nu exista (sau eu cel putin nu am) nicio schita a acestei zone, nu cunossc pe nimeni din cei care au mai umblat de acolo inaintea mea si aveam nevoie de o referinta (ca sa nu spun mereu al x-lea jgheab pe dreapta plecand de la al tz-ulea varf pe stanga. Si asa cei care au mai fost pe acolo cu mine au preluat denumirea si eventual au transmis-o si la altii... si tot asa. Daca aceasta denumire se va impamanteni sau nu, timpul o va decide.
Multe alte denumiri din Ceahlau sunt in aceiasi situatie. Un grup le stie intr-un fel, altul in altul. (ex. J lui Gica vs J Cabanei). Pana si pe schitele dr Iacomi am gasit denumiri diferite pentru acelasi lucru. E vorba in special de detalii sau de zone mai putin umblate.

Fără foto Dan Loghin, Vineri, 12 Dec 2008, 15:16

Io propun alt nume: Jgheabul lu' Airinei. Pen'ca el a produs docomentu' primu': o poza. Un pogon de poze din metru-n metru. Oricum, nefiind un nume "real" nu deranjeaza pe nimeni.
PS. Realizati ca asa, in citiva ani, se va schimba in Jgheabu' Irinucai - cu o poveste frumoasa atirnata apud Ion Creanga: aici venea Irinuca de aduna contra riiei urzici....:-)

Fără foto Paul Airinei, Sâmbătă, 13 Dec 2008, 17:01

Zât!:-P

Daniela Ursu Daniela Ursu, Duminică, 14 Dec 2008, 22:45

Am considerat deopotrivă că suntem martorii unei periculoase şi sălbatice frumuseţi. Ne-am propus să vă vorbim despre ea şi să v-o facem cunoscută. Nu pentru a le fi mai uşor accesul celor ce-şi petrec timpul liber prin poieni, la grătare, ci pentru că ea, Piatra Sură, face partea din viaţa noastră, pentru că noi suntem prezentul, iar noi sau Proiectul Alpinet putem prelua iniţiativa. Dar nu cred că însumând comentarii contradictorii vom pune bazele unui viitor articol. Eu nu aşa am conlucrat nici cu Dan, nici Emi. Iar dacă a ieşit sau nu ceva bun din munca noastră, fiţi siguri că nici unul dintre noi nu a aşteptat merite şi nici foloase băneşti nu a obţinut… Muntele oricare i-ar fi numele, nu este numai rocă şi vegetaţie, formă şi peisaj, el mai are încă … Ceva, despre care v-am vorbit noi sau o poate face oricine. Sunt atâtea locaţii geografice aproape neştiute şi puţin umblate… dar voi, neobosiţi călători, nu ezitaţi să ne scrieţi despre ele, merită! Sau vom aştepta încă 70 de ani sperând că nepoţii noştri se vor documenta mai uşor sau vor avea accesul facilitat, eventual bitumat în astfel de zone?
Jgheabul lui Gică/Jgheabul Cabanei este doar un exemplu, în care diferă doar numele, nu şi poziţia. Aş adăuga un exemplu mai important, în care numele este acelaşi dar localizarea cartografică cu totul distinctă: stâna Bourie. Sau, aaa, păstoritul s-a practicat dintotdeauna în Ceahlău, deci au fost mai multe stâne…
Lăsând deocamdată deoparte documentele vechi, hârţile sunt principala şi unica noastră sursă. O condiţie necesară, dar şi obligatorie. Iar dacă putem realiza o documentare în teren cu aceste hârtii în mână, suntem pe drumul cel bun. Doar că nu e suficient să-ţi arunci ochii o singură dată şi gata. În puţinele clipe libere – de care dispunem, încercaţi să mai priviţi o dată harta: veţi identifica lucruri (locuri/nume) pe care prima oară nu le-aţi văzut. Şi dacă, din binecuvântate pricini, nu suntem într-o zi pe munte, de dor – priviţi şi-a treia oară harta: vă garantez din propria-mi experienţă că veţi găsi lucruri pe care nu le-aţi văzut nici prima, nici a doua oară!!!
Studiind un astfel de material (de până în anii ’50), găsesc însemnat în partea inferioară a Obcinii Horştei (situată în est, între Secu şi Izvorul Alb) Piciorul Ciuncilor, nume rar întâlnit, dar izbitor de asemănător cu cel din exemplul dat de mine mai sus, Şaua Ciungilor. Şi din puţinele însemnări monografice scrise de învăţaţii locului, preotul şi învăţătorul satului, în general, subliniez „localnicii numesc ’ciunc’ dealul fără vârf, iar ’ciungar’ arborele fără vârf sau frânt de vânturi” – şi-mi spun c-am mai făcut un pas, chiar dacă e vorba de o literă sau două, c vs.g.
Dar vestea cea mai proastă pe care v-o pot da sau gluma cea mai serioasă pe care-o pot face – spuneţi-i cum vreţi – sună aşa: Cheile BISTREI MICI NU EXISTĂ! Mda, după ce v-am copleşit cu imagini de peste tot şi cu descrieri interminabile, acum mai am două lucruri de făcut: să stau ca struţu’ cu capu’-n pământ şi să intervin c-un comentariu erată în subsolul fotografiilor. Cheile există – doar am fost cu toţii în ele! Daaaa…dar până-n secolul astă n-au avut un aşa nume… Bistra Mică – există şi ea, doar că (,) curge complet liniştită doi km mai la vale! Cea care-şi rostogoleşte apele prin cele 7 cascade (al naibii diminutiv, cum schimbă el toponimia locului şi-mi face varză credibilitatea…!) este… BISTRUŢA, alias Pârâul Stănilelor. Grea afirmaţie, credeţi-mă şi ca s-ajungi până la ea, vă spun eu, că nu o faci stând cu fundu’n fotoliu şi cu ochii-n monitor. Că de pe Google Earth n-ai a vedea de unde izvorăşte Bistra Mică, oricât zoom ai da, pentru că ea nu izvorăşte de nicăieri, un singur lucru am scris şi eu adevărat în poze, se formează prin unirea pâraielor Stănilelor - numit uneori şi Bistruţa cu Chiliei – numit uneori şi Bâtca Neagră.
Grea e munca de documentare, ca un drog ce-ţi dă dependenţă, unde nu mai pui că e şi-o ”pierdere inutilă de timp” şi fără venituri materiale – dar e teribilă!!!
Chiar merită! :-)

Fără foto Dan Loghin, Luni, 15 Dec 2008, 8:18

Se pare, Daniela, ca ai ajuns si tu la "boala asta". Merita - asta si dupa parerea mea. Totul este sa treci peste "betzele-n roate", inerente oricarei straduintze. Din ce in ce mai multe.
Acum citiva ani am stiut si eu ca sunt pe drumul cel bun cu "boala" mea. Un profesor de liceu din Bucuresti, de tipul acela de pregatitor de lot olimpic, s-a dovedit la acelasi nivel de "betze-n roate" ca si poezarul nostru, care si el, la rindul lui, se straduie cum poate.
Si sper sa ajungi si tu sa starui in boala asta poate nu tocmai pentru ca sunt atitea "buturugi".
Si, poate, ai sa te simti asa cum m-am simtit cind am cucerit primul virf din China, mult peste Moldoveanul nostru: singur si extrem de fericit in toata singuratatea aceea de deasupra. Tot organismul striga de fericire, poate si pentru ca lasasem jos "ceatza aia de oameni "Nu Se Poate"".
Si, macar pentru o clipa, am stiut ca am reusit si ca pot merge mai departe. Iar sub cerul acela gol ma straduiam doar sa imi amintesc cum se respira. Viata cea mai simpla! Dar atit de frumoasa!
Iar aici am ajuns sa mi se punala indoiala si faptul ca merg pe munte! Doar pentru ca nu postez poze.
Apropo: anul asta am ajuns, numai pentru "marshurile de apropiere", la 40.458 km - inregistrati.
Sper sa nu ajungi si tu sa dai socoteala unuia ca .... pentru "boala" ta si pasiunea cea mistuitoare.
Iti urez mult bine pe unde vei fi mergind.

In privinta Bistrei Mici, ai prea multa dreptate.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
 1-20 din 1657
  > [21-40] [41-60] [61-80] >>
FotografieComentariuData
Iovanu'
Daniel HumelnicuAdministrator Alpinet
O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?
31 Oct
Amurg de toamnă
Paul Pătrăţanu
Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!
30 Sep
Muntele Ciucaș
Emi CristeaAdministrator Alpinet
Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...
26 Aug
Răbufnire
Cosmin-Ovidiu Stan
Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!
22 Aug
Cetatea şi Plăieşii
Daniela Ursu
Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.
21 Aug
De vorbă cu solomonarii
Daniela Ursu
Ating. Sunt singură în această atingere.
21 Aug
Aleile zeilor
Daniela Ursu
Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?
28 Iun
Aleile zeilor
Daniela Ursu
Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.
28 Iun
Ora 6 a.m.
Viorel Borteş
Foarte frumos, Viorel!
29 Mai
Absint și culoarea dulce a ochilor mei
Daniela Ursu
Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.
20 Mai
Absint și culoarea dulce a ochilor mei
Daniela Ursu
Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.
20 Mai
Surpriza din miezul muntelui
Daniela Ursu
Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.
19 Mai
french sunset
Daniel HumelnicuAdministrator Alpinet
Minunat moment!
17 Mai
Şi acuma pe unde o luăm?
Claudiu-Mircea Birliba
Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...
29 Mar
Şi acuma pe unde o luăm?
Claudiu-Mircea Birliba
Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!
28 Mar
Încremenire
Claudiu-Mircea Birliba
Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!
28 Mar
Poienile stanelor, stânelor şi stănilelor
Daniela Ursu
Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.
28 Mar
Zbor deasupra unui Munte sfânt
Daniela Ursu
Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...
28 Mar
Încremenire
Claudiu-Mircea Birliba
Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.
28 Mar
Şi acuma pe unde o luăm?
Claudiu-Mircea Birliba
Faină pespectiva!
Vestale?
28 Mar
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
 1-20 din 1657
  > [21-40] [41-60] [61-80] >>
©Proiectul Alpinet 1999 - 2024