misto... unpic cam prea aglomerata... imho

mai de graba: vant bun din prova....

faina

Eu as zice ca e de-a dreptul impresionant sa vezi asa ceva acolo.:D

Se pare ca nu merge emoticon-ul cu aplauze.

interesant colajul, io zic ca ar trebui totusi specificat asta in descriere! nu de alta dar nu prea traiesc porumbei pe acolo!

Bravo Monica! o clipa deosebita!:D nu merge de loc emoticon-ul cu aplauze

Multumesc frumos de aprecieri.

Inteleg ca exista dubii cu privinta la autenticitatea fotografiei. Nu este un colaj, este un decupaj. Chiar nu fac colaje si nici nu ma dau in vant dupa acestea. Este o fotografie realizata cu un teleobiectiv de 70-200 mm, iar in cazul de fata, exif-ul fotografiei arata o distanta focala de 185 mm, la un timp de expunere de 1/1000 si un indice al diafragmei de f/4.

Cum ziceam, fotografia este decupata dintr-un cadru mai mare unde se poate zari acoperisul de unde isi iau zborul... ciorile si nu porumbeii. Este realizata la poalele muntelui, unde astfel de vietuitoare exista si chiar in numar mare, dupa cum se poate observa si din imaginea de mai sus. Hume, scuze pentru aglomeratie.

Am originalul in arhiva; daca exista in continuare dubii, o sa-l postez si pe acesta.

N-ar trebui sa le spunem "porumbei de culoare" in loc de ciori?

"in privinta autenticitatii" trebuia sa fie.
Scuze pentru semitonul gresit.

Nu m-am uitat prima oara la obiectiv, mea culpa! Oricum f/2.8 L-ul are un camp de profunzime scurt, asa ca ii cam greu sa prinzi porumbei si crestele asa de bine in focus. Ca mie tot porumbei mi se par. Nu am vazut niciodata ciori cu asemenea cozi, aripi si alura de zbor. As fi gata sa pun pariu ca nu sunt ciori. Dar ma rog, tu ai fost acolo, o fi cum zici tu. In rest foarte reusita imaginea. Iertati carcotasul de servici!

alb vs. negru, firav vs. trainic, efemer vs. nemuritor... si inca nu mi-am gasit cuvintele cele mai bune.... Bravo, Monica, am sa folosesc unul din titlurile tale "Si-asa mai departe.....", eu una mai astept Felicitari!!!!!

E in ordine, vigilenta e buna la casa omului.

Daca pentru autenticitatea fotografiei bag mana in foc, mi-e greu sa fac acelasi lucru si pentru autenticitatea "ciorilor". E drept, eu eram acolo in plin camp, cand am apasat pe declansator, dar totusi la o distanta suficient de mare ca sa fie posibil sa cad in eroare. Nu stiu de ce m-am gandit ca sunt ciori; poate din cauza ca ciorile au ceva mai campenesc in fiinta lor decat porumbeii - fapturi mult mai citadine. Inclin asadar sa-ti dau dreptate; dupa coada, nu prea au cum sa fie ciori. Mea culpa si de aici.

Crina, multumesc frumos pentru comentariul entuziast.

Draguta imaginea. Dar am si io o completare referitor la zburatoarele din imagine. Sigur alea nu sunt ciori. Dpa ce imi dau seama:
1-Coada foarte mare si rasfirata ca un evantai.
2:Forma aripilor.
3:Forma pasarii in sine(ciorile nu sunt asa)
4:Felul in care zboara(cioara niciodata nu-si apropie aripile atat de mult pe spate. Cateodata porumbei isi lovesc aripile cand isi iau zborul(se aude un zgomot ca de pocnitura infundata)
Numai bine.

Silviu, multumesc pentru precizarile ajutatoare.
Sper ca acum suntem cu totii de acord cu urmatorul adevar: nu sunt ciori!

Imi place foarte mult. O combinatie frapanta de agitatie si nemiscare (ca sa adaug la lista Crinei). Compozitia este inedita. Bravo!

PS. GEP - esti tare, ca de obicei - ai taiat nodul gordian

Pai cu o prastie evitai aglomeratia... Glumesc, bineinteles. Felicitari!

Bravo, Monica! Imi plac toate fotografiile tale. Pasari, munte, nori, zapada, un pic de cer senin fac o compozitei deosebita si originala!

Un meteor...

12 Oct

Intru totul de acord. Problema in ziua respectiva a fost ca lumina se schimba tot timpul; tocmai ce scapasem de-un nor, privelistea mi-a luat mintile si uzul ratiunii:-), eram dupa Trei Pasi de Moarte, nu facusem nici o pauza de tras sufletul, aveam si-un rucsac de 17-18 kile in spate - simpla schimbare a setarilor devenise o corvoada. In cazul de fata, pur si simplu am uitat sa pun un f mai potrivit desi fusesem pe faza la schimbarea ISO-ului. Tocmai ce m-am uitat pe exif-ul fotografiei si am vazut ca eram pe 2, 8. Si mi-am amintit brusc cand am schimbat indicele de diafragma pe o valoare mai acceptabila: abia la Lacul Podul Giurgiului. Cenusa in cap.:-)

24 Aug

Ma bucur, multumesc.

22 Aug

Da, asa este intrucatva. Mai tarziu in ziua respectiva descoperisem ca stabilizatorul de imagine era pe "off"; nu mai eram suficient de acoperita si dependenta de tehnica care-ti da mura-n gura se plateste.:) Totusi, daca te referi la prim-planul fotografiei, partea mai neclara se datoreaza mai degraba unui DOF usor decat unei prezumtive neglijente la declansare. Oricum, cu siguranta era loc de mai bine.

21 Aug

Raul, multumesc frumos de apreciere - ca de obicei.:) N-am muncit chiar pe branci, doar m-am aplecat oleaca pana la firul apei si-am declansat; lumina era favorabila.

Si da, e a doua tura de Carpati pe anul asta. Sper ca nu si ultima...

20 Aug

Era destul de sprinten, in ciuda conditiilor nu tocmai prietenesti.:)

23 Iul

Eh, Ciprian, mai e mult pana departe.:)
Dar multumesc frumos pentru gandul bun.

13 Iun

Ciprian, am vazut cum aratau Muntii Baiului in ziua aceea. Si Ciucasul. Un vis...

Raul, n-am fost plecata de-aici; am fost doar mai... tacuta.:-)

Multam fain, oameni buni.

8 Iun

Da, e zona Poiana Marului. Mai precis, satul Paltin.

In rest, ma bucur ca va place.:-)

17 Feb

Sigur se afla in treaba. E drept, abordarea e mai intelectuala decat suntem obisnuiti: sed si cujeta.:-)

In rest, multam tuturor pentru cuvintele frumoase...

15 Feb

Eh...

12 Feb

Felicitari pentru fotografie/fotografii si tura. Ti-am citit articolul cu multa placere si nostalgie. De lacrima la coltul ochianului...

10 Feb

Cam da!

10 Feb

Salut, Cristina. Marturisesc ca la inceput n-am stiut cine ma regaseste, dar intuitia imi spune ca noi doua am batut drumul asta impreuna la inceputul anului, asa-i?:-)

7 Feb

Silviu, multumesc pentru precizarile ajutatoare.
Sper ca acum suntem cu totii de acord cu urmatorul adevar: nu sunt ciori!:-)

6 Feb

E in ordine, vigilenta e buna la casa omului.:-)

Daca pentru autenticitatea fotografiei bag mana in foc, mi-e greu sa fac acelasi lucru si pentru autenticitatea "ciorilor". E drept, eu eram acolo in plin camp, cand am apasat pe declansator, dar totusi la o distanta suficient de mare ca sa fie posibil sa cad in eroare. Nu stiu de ce m-am gandit ca sunt ciori; poate din cauza ca ciorile au ceva mai campenesc in fiinta lor decat porumbeii - fapturi mult mai citadine.:-) Inclin asadar sa-ti dau dreptate; dupa coada, nu prea au cum sa fie ciori. Mea culpa si de aici. :-)

Crina, multumesc frumos pentru comentariul entuziast.:-)

6 Feb

"in privinta autenticitatii" trebuia sa fie.
Scuze pentru semitonul gresit.:)

6 Feb

Multumesc frumos de aprecieri.

Inteleg ca exista dubii cu privinta la autenticitatea fotografiei. Nu este un colaj, este un decupaj. Chiar nu fac colaje si nici nu ma dau in vant dupa acestea. Este o fotografie realizata cu un teleobiectiv de 70-200 mm, iar in cazul de fata, exif-ul fotografiei arata o distanta focala de 185 mm, la un timp de expunere de 1/1000 si un indice al diafragmei de f/4.

Cum ziceam, fotografia este decupata dintr-un cadru mai mare unde se poate zari acoperisul de unde isi iau zborul... ciorile si nu porumbeii.:-) Este realizata la poalele muntelui, unde astfel de vietuitoare exista si chiar in numar mare, dupa cum se poate observa si din imaginea de mai sus. Hume, scuze pentru aglomeratie.:-)

Am originalul in arhiva; daca exista in continuare dubii, o sa-l postez si pe acesta.

6 Feb