Nu sunt o specialistă în domeniu, dar pot să afirm cu certitudine că Lacul Izvorul Muntelui nu mai are demult nici lungimea, nici volumul prezentate în manualele de geografie ("Dar şi ca suprafaţă el rămîne superior, fiind de 4 ori mai mare ca Vidraru, de 3 ori mai întins ca Lotru, depăşindu-l de 10 ori pe cel de la Poiana Uzului."), prin alte cărţi ori pe net. Iar forma sa 'clasică' cu care ne-am familiarizat din orice hartă turistică - cu-atât mai puţin! Şi mă-ndoiesc că se va umple la loc după câteva ploi.
Proiectul ing.-ului Leonida din 1908 şi asupra căruia a revenit c-un altul mult mai documentat în anul 1915 s-a realizat şi până s-a ridicat barajul s-au tot măsurat una, alta. "S-a calculat, spre exemplu, că în bazinul Bistriţei, ritmul de eroziune atinge cca. 2 cm la 1000 de ani, în timp ce în bazinul Bistricioarei ajunge abia la 0, 4 cm. Diferenţa trebuie pusă pe seama ponderii rocilor cristaline în cazul Bistricioarei, cu mult mai rezistente faţă de rocile de fliş. Faptul este şi mai sugestiv dacă ne referim la valorile pe care le atinge eroziunea în cazul afluenţilor din zona imediat limitrofă lacului şi care drenează în exclusivitate roci de fliş: Potoci - 5, 6 cm/1000 ani, Hangu - 6, 1 cm şi Buhalniţa 5, 6 - cm/1000 ani." No problem! - am spune. Dar, "Cu toate acestea, umplerea cuvetei lacului de sub Ceahlău, la cotele proiectate, a durat destul de mult. Apelor Bistriţei şi Bistricioarei le-au trebuit 11 luni ca să umple cuveta. De ce atît de mult? Pentru că debitele lor însumate nu fac decît 42, 6 m.c. de apă pe secundă, ceea ce înseamnă doar 3, 6 milioane m.c. de apă în 24 ore." Şi un alt studiu ne linişteşte: "Faţă de cota maximă, 515 m, o scădere de 35 m (adică o staţionare a nivelului la cota de 480 m) reduce lungimea la 20 km, coada lacului ajungînd aproape de confluenţa pîrîului Rotarului. Lăţimea maximă de 2, 2 km se reduce cu cca 500 m, de la suprafaţa de 3125 ha ajungînd la 1599 ha. concomitent cu reducerea volumului de apă de la 1, 23 miliarde m.c. la aprox. 339 milioane m.c. Şi adîncimile se diminuează simţitor, încît de la 90 m (Ia baraj) se ajunge la 55 m. La toate acestea se adaugă reducerea perimetrului care, de la 104 km, ajunge la mai puţin de 50 km. Reţinem deci un joc al dimensiunilor, supuse capriciilor apelor afluente, dar şi nevoii de lumina, reglată de la dispeceratul naţional." A cui dispecerat - eu nu ştiu!
Dar ştiu că cineva - chiar dacă nu ştiu cine - ar mai trebui să ia măsuri. Respect toate aceste studii din care am citat mai sus şi munca depusă pentru întocmirea lor. Au trecut 70 de ani de-atunci şi mă întreb ce adevăr învaţă copiii noştri la şcoală şi mă mir de cât de mult albastru văd pe hărţi. Golfurile Ceahlău, Hangu şi Buhalniţa sunt secate demult. Au devenit adevărate gropi de gunoi, pline cu pet-uri şi alte soiuri de ambalaje ori cu deşeuri lemnoase sau cu fel de fel de coteţe şi câini aciuaţi pe-acolo. Da, de aici provin toate mizeriile ce se strâng la baraj şi pe care le vedeţi la t.v. Golfurile Izvorul Alb şi Secu se micşorează şi ele, în timp ce peninsula Izvorul Alb creşte în dimensiuni.
Trag nădejde că nu sunt singura care o observat aceste discrepanţe. Şi că vor fi şi alte studii realizate - poate într-o zi şi publicate şi că vechile dimensiuni - lungime, lăţime, volum - le vor fi înlocui prin actualizare pe cele de acum/atunci, 'etalon'.

*şi că noile dimensiuni - lungime, lăţime, volum - le vor fi înlocui prin actualizare pe cele de acum/atunci, 'etalon'.

Frumos! Chiar daca sunt dintr-o zona apropiata nu stiam atatea detalii. Felicitari pentru poza si descriere!

Problemele legate de energia hidro - in toata Romania - sunt deja acute. Nu detaliez. Exista si solutii. Exista si idei.

In cazul Lacului Izvorul Muntelui, detin fotografii cu el plin - in sensul ca "dadea pe-afara" - cam din 1962 - 1964.
Exista citeva regulamente in privinta utilizarii apei din lac in diverse scopuri. Nici acestea nu le detaliez desi le cunosc.
Una dintre problemele care nu se vad sunt cele de drenare.
In privinta eroziunii, apele freatice au "orizont modificat", iar eroziunea a crescut. Deci cifrele acelea sunt mult inferioare fata de ce se intimpla in acest moment.

S-a intimplat ca am facut - echipa! - un studiu independent asupra a "ce se poate face" in zona - iar concluziile sunt interesante si solutiile se afla, in majoritatea lor, "dedesubtul apei". Una dintre solutii este cu totul "decisiva". Si inaplicabila.
Adevarul-adevarat este ca este din ce in ce mai costisitor fiecare MWh produs acolo. Si anumite praguri de costuri nu pot fi trecute. Si au fost.
Pe scurt, Bicazul nu mai conteaza foarte mult in bilantul energetic. Si din ce in ce mai putin in bilantul economic energetic.

Cu titlu de amuzament - au existat niste cercetari subacvative cu submarinul care a fost cindva acolo - la Potoci. Cam de prin 1968 daca imi aduc aminte.
Ciudate date unele dintre ele, inclusiv niste "falii noi de scurgere din lac". Care anuntau cite ceva cu mult timp inainte. Dar cum "dupa razboi multi viteji se arata" nu am sa comentez.
Asta este acum situatia. Si sunt oameni care se preocupa. Sa-i lasam sa lucreze sperind ca vor reusi. Ceea ce pot sa iti spun este ca re-umplerea lacului nu face parte dintre cele prioritati.

Da, batiscaful de la Potoci! Nu l-am văzut decât fotografiile altora, tare-aş fi vrut să-l pozez şi eu duminică! Din păcate, la fel, nu ştiu când a fost dat ultima oară la apă, iar hala în care se odihneşte când e pe uscat avea un lacăt mare pe uşă.

Da, să sperăm că vom avea noi date şi o nouă hartă.

Eram cam pe la mijlocul uscat al golfului. Cam aceeaşi distanţă care se vede până la copacii din faţă era şi în spatele meu. Iar până în locul de unde am făcut panorama, am mers multe sute de metri printre gunoaiele existente ori purtate/aduse de vânt. Partea de jos e decupată tocmai de aceea.
Mulţumesc.

Interesant, asa cum ne-ai invatat o postare este insotita de o adevarata enciclopedie, le urmaresc si citesc cu interes.
bafta si ture frumoase in natura.

Eh, Sebi, uneori sunt cam lungă de vorbă, am tot recunoscut asta... Dar mă bucur pentru răbdarea cu care le citiţi!
Referitor la descrierea adăugată de mine sub imagine fac o precizare: am adăugat eu acolo " "L-am fi putut numi şi "Golful Ceahlău" " - pentru că accesul l-am făcut dinspre satul cu acelaşi nume. Dar pregătindu-mi documentarea ptr. o altă fotografie, am găsit însemnat adevăratul nume - probabil sau unul mult mai potrivit, "Golful Bistricioara".

Critica să ma ierte că am adăugat cuvântul 'adăugat'.

O desfătare, Hume, felicitări!

P. S. O întrebare. Pet-uri nu fură deloc p-acolo?

31 Oct

Se vede și Piatra Sură... Mă bucur că ai revenit!

30 Sep

Mi-aţi făcut un dor nebun de Ciucaş, cu pozele voastre... Şi tu şi tătăitza Teo...:-) Până ajung pe creste, nu-mi rămâne decât să mă mai urc pe nush ce bloc din Braşov să-l văz şi să-l salut...

26 Aug

Oliver, Buddha & Bonsai! Şi ce se potriveşte!

22 Aug

Mulțumesc. Mă bucur că place ochiului domniei tale.
Brâna dintre Cetățuie și Călugări, inaccesibilă și lipsită de interes până mai ieri, are acum o potecă bine conturată și bătută adesea de cei care poposesc la Camera Pătrată.

21 Aug

Ating. Sunt singură în această atingere.

21 Aug

Și într-o altă ordine de idei, pentru domnii admini: pe când ne vom desfăta privirea în Galeria Fotogeografica 2013?

28 Iun

Vă mulțumesc pentru comentarii!
De precizat că acea poiană nu este vizibilă de jos, nici de pe cărăruile spre creastă, ci probabil numai cățărat fiind pe stâncile cele mai înalte și cele mai periculoase - deopotrivă. Personal, nu am văzut-o. Voi încerca o "suprapunere" a unor aerofotografii cu hărțile de la începutul secolului XX.
Pe de altă parte, am solicitat d-lui Zaharia astfel de fotografii în speranța că voi vedea în ele, de sus, și înșiruirea de cascade ce delimitează la Nord și Sud Masivul Piatra Sură - cascade pe care le-am traversat în totalitate anul trecut, despre care sper că într-o bună zi voi scrie un articol, dar despre existența cărora nu au auzit nici nea Puiu nici cei ce promovează turismul montan în Neamț.

28 Iun

Foarte frumos, Viorel!

29 Mai

Din păcate, toate fotografiile primite au fost procesate înainte, astfel că unele au contrastul prea accentuat. Eu am intervenit asupra lor în anumite limite.

20 Mai

Da, Emi. Sunt realizate de dl. Puiu Zaharia dintr-un motodeltaplan şi postate cu acordul domniei sale. Ideea mea era să pun denumirile tuturor stâncilor văzute din această perspectivă. De altfel, dintre câte aerofotografii cu Ceahlăul am văzut, fie din parapantă sau deltaplan, numai în galeria d-lui Zaharia am regăsit Piatra Sură, ceea ce mă interesa şi cel mai mult.

20 Mai

Hristos a înviat, mulțumesc pentru comentarii!
Încerc să am răbdare câteva zeci de ani, dar parcă nici degeaba nu pot să stau până atunci...
Ai dreptate. Și fără să-mi fi dat seama, realizez acum că mi-am schimbat involundar, dar la propriu, perspectiva: în multe ture în doream să ajung cât mai sus și tot mai sus, să aflu altitudinea (cât de cât) exactă, dacă e într-adevăr 1525 m cu trecută pe toate hărțile turistice sau dacă 1534 m după cum figura pe o altă categorie de hărți, pentru că-mi spuneam că 9 metri pot face diferența. Și uite că de ceva vreme mă tot atrag adâncurile ei...
Voi posta pentru tine câteva aerofotografii realizate de dl. Puiu Zaharia, ptr. care am primit acordul de a le publica pe Alpinet.

Referitor la această postare, fotografia de sus este realizată pe 1 mai 2012, iar cea de jos, în sept. 2011.

19 Mai

Minunat moment!

17 Mai

Eu mă gândeam la vestale în loc de scufițe...:-)
VESTÁLĂ, vestale, s. f. Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; femeie virtuoasă.
Vestalele în număr de șase întrețineau focul sacru care se înnoia la 1 Martie în fiecare an. Dacă focul se stingea, pontificele biciuiau vestala vinovată...

29 Mar

Teribil Vestale!:) Ori e cocoțat mai sus ori e cocoțat mai jos...
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_109104.html

Felicitări pentru tură!

28 Mar

Ai dreptate. Iar brâna aia e grozavă!

28 Mar

Mulțumesc pentru interesul manifestat față de fotografii și continuarea conversațiilor.
E clar că excursioniștii au plecat/urcat din Durău spre Toaca via Cabana Fântânele. Au traversat platoul, au coborât spre Fântâna Mitropolitului, apoi (Bănui eu!) spre (fostul/primul) Jgheabul lui Vodă (”În fața noastră se deschide în coasta muntelui o adâncă spintecătură, care se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. De-aici încolo nu mai e cărare”) Și pentru că ”ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de sub Piciorul șchiopului. Printre copaci trântiți, printre hârtoape și bolovani, scoborâm mereu, ca-n adâncul unei prăpăstii.” înclin să cred totuși că au trecut din Vodă-n Drumul Prințului, potecă străbătută la acea vreme (anul 1900) deși traseul Dochia-Piciorul Șchiop-Duruitoarea-Viezuri-Durău despre care se știe că a fost descris de Vlahuță, e omologat abia în 1936 și marcat cruce roșie pe fond alb, socotit fiind traseu istoric.

Desigur, Gardul Stânelor NU e sub nicio formă Gardul Stănilelor. Conform descrierii, pare mai degrabă Gardul Panaghiei, așa cum spune și Titus.

28 Mar

Mulțumiri! Ar mai fi fost multe de adăugat, dar se încărca fotografia: în partea de sus - Piatra cu Cerdac, Piatra Ciobanului, spre dreapta - Polițele cu Crini, jos - Bâtca Neagră.
Denumirile suferă modificări și ele. Pe Google Maps, Stănilele Mari pe care le știam noi de-i viață sunt ”Tronurile Zeilor”...

28 Mar

Bun unghiul... Știi că era menționat prin toponime și Turnul Stancăi. Acum se vede de ce.

28 Mar

Faină pespectiva!
Vestale?

28 Mar