Este o zonă pe care aş vrea să o transform într-o rezervaţie ştiinţifică, într-o arie protejată, cu acces limitat, pe care să o ocrotesc pentru deosebita ei valoare estetică, peisajele unice, cascadele-i neştiute.
Începusem - în vederea întocmirii raportului - prin a contacta biologi şi botanişti, dar mi-au cerut întâi banii în cont, apoi "să vadă despre ce e vorba". Am vrut să le "ofer pe tavă" buletinele de analiză ale apelor, o lista cu câteva plante - întocmită de o localnică din Bistra, pasionată şi licenţiată în Botanică, actualmente masterandă în Franţa sau de mine - gândind că, dacă i-aş arăta d-lui Lori Balogh câteva fotografii cu flori sau d-nei Deleanu nişte ciupercuţe mi le-ar indentifica şi clasa repede ştiinţific…N-am renunţat la idee, dar poate aşa i-aş face mai mult rău - Pietrei - "fructul oprit e întotdeauna dorit" şi curiozitatea turiştilor de neoprit. Despre Piatra Sură, sper într-o bună zi să termin de scris o monografie…
Îi mulţumesc mult colegului Teo pentru răbdarea cu care mi-a îndrumat pe mail paşii pentru a obţine prima mea creaţie în Photoshop.
N-aş vrea să mă laud, Teo, dar nu a mai fost nimeni de pe Alpinet în locurile acestea. Sau poate o singură persoană. Sunt cadre unice, tocmai de aceea le-am preferat sure şi nu color. Şi doar două dintre ele sunt vizibile / accesibile - de la distanţă - consumatorului de turism montan. Imaginea care-ţi place ţie cel mai mult e printre singurele bune dintr-o lungă tură, cu ploaie măruntă şi ceaţă, obţinută cu greu, după 6 km de mers. Mă bucur că a meritat!
