Pana acum sunt trei zavoare in Ceahlau: Polita La zavoare, La zavoare cele de la Claile lui Miron si ultimul zavor, ferecat cum ai spus mai demult. Sunt curios cum l-ati aflat si cum de o ramas sau cum de s-o pierdut, cred ca povestea ar fi tare interesanta.

Eu nu ştiu de 3 "zăvoare". Există Poliţa (La) Zăvoare, una din cele şase cu Crini. Dar de o alta n-am auzit! O fi pe lângă cea de-a treia Claie, pe care (încă) n-am identificat-o...
"Zăvoarele Stănilelor" este un toponim... cules de mine. Am început şi eu să strâng mărturii. De ici, de colea... M-am mirat apoi cum să nu fi apărut - cu acelaşi nume - şi în însemnările dr.-ului Iacomi, căci pe toate schiţele întocmite de dânsul era trecut Piatra/Peretele Curmăturii. Piatra Stănilelor este o denumire pe care mi-au spus-o şi alţii (din zonă). Într-un final, am găsit toponimul şi în notiţele dr.-ului.
Cine sunt cei pe care i-am întrebat? În niciun caz oieri. Eu nu am întâlnit şi nu am auzit vreunul să mai cânte la fluier. Ciobanul pe care îl cunoşteam eu şi pe care l-a cunoscut şi Adrian are, din mare nefericire, alte preocupări...

Pe langa citatul preluat de Paul din cartea dr Iacomi si inscris aici
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_102099_position__display_comm.html

si readus aminte:
"După ce treci printr-un zmeuriş, faci un ocol spre dreapta,
urcând o mică creastă pietroasă, după care poteca se înşiră în linie dreaptă, deasupra Jgheabului Clăilor. Partea cea mai îngustă a brânei se numeşte „La zăvoare”.
Acolo era cândva o portiţă din răzlogi, hotar între păşuni şi care parcă despărţea două lumi: cea a pădurii, întunecată şi plină de taine, de lumea stâncilor, deschisă, luminoasă îmbietoare.”

am mai gasit un argument in favoarea acestui toponim
cartea scrisa de Dr Iacomi si doamna Sanda Nicolau in 1961 Ceahlau ghid turistic citez:
"Ieşirea din pădure se face printr-o portiţă de lemn, construită pentru delimitarea păşunilor şi care desparte parcă două lumi: a pădurilor şi vieţuitoarelor ascunse în adîncul lor şi a stîncilor cu lumea deschisă, luminoasă, plină de monumente masive cu nenumărate forme şi linii. Din pădure, poteca te scoate imediat sub pripoarele stîncilor. În dreapta ţîşnesc din adînc, drepte şi ascuţite, două ţancuri de conglomerat, aidoma unor căpiţe de fîn prelungi şi ascuţite, cea mai mare numită Claia lui Miron. "

Aşa e, Claudiu. Am răsfoit şi eu aseară târziu ediţia din 2006 şi am găsit citatul şi denumirea dată acelei porţiuni, "La Zăvoare". Personal, nu am identificat-o în teren. Nu-i bai, important e că sunt două şi nu trei Clăi.

Pe de altă parte, aşa cum unii renunţă la Top, o dată cu ultimele trei colaje înscrise, pot spune şi eu că am renunţat la (fotografii) Documentare (Deşi, am rămas oarecum 'datoare' cu seria despre Ţara Hangului! - poate la anul, dacă nu voi considera capitolul definitiv încheiat...)

Motive: fiecare şi le ştie pe-ale lui. Dacă cei din Top se simt (şi sunt lezaţi) de conturile fantomă care dau calificative gen "E banală" unor fotografii f. bune numai când acestea sunt pe locul I în Top, şi pe mine mă incomodează activitatea unui alt tip de conturi fantomă, care produc (şi aduc) cuvinte de laudă, de preamărire, exagerate.
Poate şi lipsa unor comentarii de calitate mă determină să mă opresc aici sau chiar însăşi lipsa lor fizică - fapt care duce la transferul automat al unei fotografii documentare în galeria celor neglijate.