...uitat de timp, uitat de lume... Cât timp însă mai există copii, putem spune că mai există speranţă.

Dragut loc, dar pacat ca nu pot vedea ce e pe alpinet...

Cum adica, nu poti vedea??

aaaa, nu poti vedea in realitate???

lasa, ma, cind o sa te faci mare, poate o sa vezi..

"...uitat de timp..." Dar ce este timpul?! Timpul nu este real, asta insemnand ca nici distanta ce pare a exista intre prezent si viitor, intre lume si vesnicie, intre suferinta si beatitudine, intre rau si bine, nu este decat o amagire. Lumea nu este imperfecta sau pornita pe drumul lent al desavarsirii: nu, ea este desavarsita in orice moment, orice pacat poarta in sine germenele iertarii, toti copilasii poarta in ei deja pe batrani, toti sugarii poarta in ei moartea, toti muritorii poarta in ei viata vesnica. Prin meditare profunda, lucru care mie inca nu mi-a reusit, cred ca avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toata viata trecuta, prezenta si viitoare in simultaneitatea ei, iar in acest caz toate sunt bune si la locul lor, atat moartea cat si viata, atat pacatul cat si dumnezeirea, atat inteligenta cat si nebunia, toate sunt astfel cum trebuie sa fie, chiar si parasirea de catre copii a locurilor natale, in indreptandu-se spre locurile unde au ei chemari. Este intradevar o imagine de sat patriarhal, dar cati dintr noi si-ar dori sa-si petreaca toata viata in aceste locuri minunate, sa se trezeasca in fiecare dimineata cu un astfel de peisaj in fata!??
Anuland timpul, orice lucru poate fi orice exista in lumea asta. Sa luam exemplul o piatra. Acea piatra, poate ca dupa o perioada de timp va fi pamant, din pamant se va transforma intr-o planta, intr-un animal sau intr-un om. De multe ori pana acum, poate ca am gandit si eu ca multi alti oameni, privind o piatra: „Piatra asta nu este decat o piatra, n-are nici o valoare si apartine lumii, materialului, nu vesniciei, spiritualului”. Cum insa prin ciclul metamorfozelor ea poate de asemenea sa devina om si spirit, ii recunosc si ei insemnatatea. Piatra de care vorbim, la fel ca si coliba din imagine, este si animal, si Dumnezeu, este si Iisus, iar eu, acum, o admir si o iubesc nu pentru ca, o data si o data, ar putea deveni fie una, fie alta, ci pet ca (anuland timpul) ea este de multa vreme si intotdeauna totul – si tocmai pentru faptul ca este o piatra sau o coliba au orice altceva, ca ea imi pare acum, azi, in aceasta forma, de aceea o iubesc, vad valoare si sens in fiecare fibra si scobitura a ei...

VIATA NU ESTE FORMATA DIN NUMARUL RESPIRATIILOR PE CARE LE FACEM CI DIN ACELE MOMENTE CARE NE TAIE RESPIRATIA
Prrin incadrarea perfecta si frumusetea imaginii surprinse, aceasta imagine este unul din acele momente. Nici nu imi pot imagina cum ar fi sa fiu acolo!!!...
Invidiez pe fotograf, dar asta nu ma retine sa-i premiez valoarea cu nota maxima.

"Orice rafala de vant, orice nor, orice pasare, orice carabus si chiar si pantofii din propriile noastre picioare, sunt dumnezeiesti, contin Divinitatea in ele..."

Claudiu

Ti-am dat zece la prima varianta si apoi am vazut aceasta fotografie la care ti-as da 11 da' nu se poate... Sa-ti fi dat 9 la cealalta si 10 la aceasta iar nu se poate ca-ci prima este de 10... asa ca cu parere de rau doar un 10.

Foarte frumoasa poza...

Si eu m-am nascut dintr-o piatra..... dintr-o piatra la rinichi.

Excelenta poza si compozitie. Ma tot uit la pozele voastre care le faceti voi acolo si imi plinge inima de ce am lasat inapoi. Dar ma intorc in curind...keep up the good work

Am plans de suparare, am plans de bucurie, dar niciodata nu am plans cand am vazut o poza. Acum am facut-o. De frumusete...

Sincer, traim intr-o tara atat de minunata incat multi nu isi mai dau seama de valoarea ei. Faina poza. "Faina tara, pacat ca este locuita"

Salut, Sorin! Am fost si eu in Cheile Turului si apoi la Ch. Turzii cam in aceeasi perioada. Prin urmare am un anunt de facut: pentru cei care se asteapta in Cheile Turzii la peisaje frumoase, salbatice, si la liniste, la prima parte vor avea de castigat... cat despre liniste... manelele, berea, masinile si gratarele, le vor lasa un gust amar.:x Un coleg de almeu a spus tot pe Alpinet ca la Ramet este mai rau. Pacat...

Intr-adevar un taram de nota 10. As merge acolo toamna si iarna pentru inca doua fotografii surori.

Mamaaa! Parca e pictura, nu poza!