Inarmat... pana in dinti! Din pacate, multi turisti sunt traumatizati serios de atacurile cainilor ciobanesti. Am cunoscut cazuri cand montaniarzi de-ai nostri au ajuns la spital iar altii direct la morga. Am fost atacat de grupuri de caini de nenumarate ori pe varf de munte, uneori in ciuda interventiei ferme a ciobanilor. Ce-i drept, cele mai teribile atacuri au avut loc cand m-am aflat in compania unor parteneri carora le era extrem de frica de caini in general. Cainii simt asta, corpul uman emite anumite chimicale care ii intarata si devin si mai agresivi. Chestiunea e, cu toata dragostea mea pentru ciobani, stane, caini si mioare, pasunatul alpin ar trebui interzis in zona traseelor turistice intr-o tara in care turismul montan e o bogatie de netagaduit. Asadar, care sunt legile de ultima ora in aceasta privinta, daca exista asa ceva?

"emite anumite chimicale"? Te rog, Paul, dezvoltă. Fă-o cum vrei, ori public ori pe mail, vorbesc serios - este foarte important pentru mine. Mulţumesc.

Este vorba de indispensabila "chimicala" (...) alina, adrenalina. Cand omul se sperie, in organism se produce adrenalina. Tocmai adrenalina e simtita, neplacut, de caini. Deci: daca ti-e frica de caini nu te speria... ca faci mai rau. M-am dezvoltat, public.

Mulţam Claudiu deşi nu tu trebuia să fii cel care să se... dezvolte. Sunt convinsă că Paul ştie la ce m-am referit, în nici un caz la endorfine sau alte adrenaline...

Trimite-l la Izvoreanu, sa-l muste oleaca, de se mai ia de adidasii tai

Eu zic ca pana la emiterea de legi ar trebui sa "interzicem" executarea unui traseu montan fara cunostinte de baza asupra animalelor periculoase.

Pt Paul Gheorghiu: nu exista nici o limitare legala a pasunatului in zonele turistice...din pacate. Acum 2 saptamani poteca intre stana Zanoaga si Cab. Curmatura din Piatra Craiului a fost complet distrusa de o turma de vaci care au trecut pe acolo dupa cateva zile cu ploi. In locul potecii a ramas o mocirla batuta de zeci de copite, iar noi am mers de-a coasta prin padure incercand sa intram cat mai putin in acel noroi.

Intr-adevar, creierul trimite impulsuri in organismul uman care, si in cazul fricii, produce o multitudine de substante chimice, nu doar adrenalina. Cainii pot percepe olfactiv aceste substante chimice care la randul lor genereaza o reactie in creierul lor manifestata prin agresivitate.

Andrei, e o idee foarte buna sa te informezi cu privire la felul cum trebuie sa reactionezi in cazul cand ne intalnim pe munte cu animale mai mult sau mai putin salbatice. Cu toate astea, legile ar trebuie sa protejeze atat turismul cat si natura care atrage turisti pe munte. Muntii apartin tuturor, nu doar ciobanilor cu caini semi-salbateci. Oricat de informat ai fi, cand esti atacat de o turma de 7 caini iar ciobanul e pe muntele celalalt esti la cheremul unor animale care nu au ce cauta in zonele turistice ale muntelui. De multe ori ciobani se invart intentionat in jurul potecilor marcate in speranta ca vor ciupi un pachet de tigari sau o ciocolata de la turistii stresati de cainii lor. Chestiunea pastoritului in zonele alpine si in apropierea potecilor marcate trebuie reglementata prin legi care sa protejeze interesele atat ale pastorilor cat si ale turistilor.

Cristian, intr-adevar, pasunatul alpin distruge atat flora, si implicit fauna alpina, cat si aspectul muntelui. Am vazut in multe locuri din tara ranile lasate pe fata muntelui de turmele de oi sau de vaci. In acelasi timp, pasunatul distruge flora indigena si din acest motive anumite pasari, animale mici, insecte si chiar caprele negre dispar cu timpul din zonele afectate. Cred, intr-adevar, ca e absolut necesar sa avem legi care sa protejeze fauna si flora in muntii nostri. Altfel pasunile alpine vor fi ditruse in timp si aceasta distrugere va stimula ireversibilul proces de eroziune a muntelui.

Constat ca e deosebit de util pentru un medic veterinar sa citeasca discutiile de pe alpinet!
Aprob sfatul lui Caludiu: 'daca ti-e frica de caini nu te speria... ca faci mai rau'. As mai adauga: daca te sperii, prefa-te ca nu-ti pasa! Inainte de a recepta orice semnal chimic, cainii citesc perfect semnalele noastre comportamentale. Prin manifestarile noastre de panica le dam de inteles ca suntem vulnerabili. Cea mai buna arma este calmul perfect, atat in vorbire, cat si in gesturi.
Intr-adevar, ar fi preferabil sa se evite intalniri intre turisti si cainii ciobanesti, conform principiului 'mai bine sa prevenim decat sa tratam.'

Curajul nu e lipsa fricii, ci puterea de a o infrange... spunea cineva, candva...

Apropo de "daca ti-e frica de caini nu te speria" (care e o usoara contradictie semantica), intr-adevar, intr-adevar, trebuie sa invatam sa dominam frica pentru ca temerile noastre au tendinta de a se materializa (de ce ti-e frica, de aia nu scapi, cum spune o vorba veche). Sau, cum a spunea din aceleasi motive Roosevelt, fostul presedintele american, "Singurul lucru de care omului trebuie sa-i fie frica e insasi frica."

Acestea fiind zise, in confruntarea cu orice animal care ar putea sa va atace, evitati intotdeauna sa-l priviti in ochi. Animalele percep acest lucru ca pe o provocare. Mai mult decat atat, acoperiti-va ochii cu palma pana va indepartati de locul intalnirii cu posibilul agresor si nu uitati ca nimic nu garanteaza suta la suta o iesire lipsita de zgarieturi dintr-o astfel de situatie.

Paul are dreptate, ciinii simt (ca majoritatea animalelor) instinctual, zicem noi, oamenii ganditori. In functie de atitudinea "interlocutorului" uman, in cazul de fata, ei adopta o anumita reactie. Care, reactie, modelata de mediul in care traiesc nu este favorabila, de cele mai multe ori, turistului, om pasnic, orbit de frumusetea peisajului.
De retinut ca evitarea privirii in ochi a acestora este o realitate benefica. De este de adoptat o atitudine defensiva, de supunere, cu prezentarea laterala fata de ciine, cu intentia vadita de a il ocoli. Acest lucru ii poate potoli... Dar ca si Paul spun ca "nimic nu garanteaza suta la suta o iesire lipsita de zgarieturi dintr-o astfel de situatie"
Simai este un aspect: ciinii se pare ca au o oarecare "empatie" fata de noi oamenii, ne "citesc" gandurile, fapt care uneori se poate intoarce impotriva noastra.
In orice caz, nici un caine nu ataca daca simte ca esti un adversar pe masura (psihic vorbind)
Excelsior

Si mai ar fi ceva... probat de mine, dar nu pot garanta si altora reusita, este vorba, cum am mai spus de o relatie psihica, chiar ar trebui sa nu iti fie frica, (doart sa te temi, eventual);
daca in situatia in care esti atacat te lasi in jos, pe vine (nu zambiti!), de cele mai multe ori, miscarea este receptata ca o atitudine de supunere si nu mai ataca...
Problema poate aparea, cum spunea un om mare, ca noi stim treaba asta, dar unii caini nu prea!

Excelsior

Atat oamenii cat si animalele in stari de frica elimina niste substante chimice numite feromoni. Deci prada e cea care elimina acesti feromoni, niciodata pradatorul, La fel se intampla si in ceea ce priveste relatia caine -om. Feromoni emanati te transforma intr-o posibila prada si de aici comportamentul agresiv al cainilor. In copilarie am fost terorizata de un caine aflat vesnic in libertate, care parca ma astepta la colt cand treceam prin zona. Si aveam o frica enorma. Mai tarziu am reusit sa-i inteleg comportamentul. Deci e indicat sa ne inarmam cu o doza mare de curaj si eventual cu o...bata!