place si asta, aici era bine pe trepied si cu un iso cit mai mic (80-100) pentru a scapa de zgomot

Vis de ianuarie

Prin deşertu-aprins îndepărtat
Trecea odat’ un călător prea însetat
Avea desagii în spinarea lui
Şi un cal ce-abia mergea haihui.

Sfârşiţi erau de drumul lung
Acasă li se părea că nu ajung.
Dar deodat’ apare-un punct în zare
E aievea, vis sau li se pare?

În calea lor un om bătrân săpa de zor
Fără să-i pese că deasupră-i nu e nor
Săpa mereu, mereu fără odihnă
Sperând să dea-n-sfârşit de tină

Însă pământul e tare şi uscat
Şi pe aici demult nu a plouat
Doar speranţa-n ochii lui râdea
Pân’ n-a muri de apă vrea să dea.

-De ce sapi tu-n pustiu bătrâne
Fără folos, tu ai idei nebune
De ce nu faci fântână-n satul tău
Aici în veci nu vei găsi pârău

Şi nici vite n-or veni la ape
În deşert ca să se-adape.
Aşa îi spuse călătorul nost’
Gândind în sinea lui că nu e prost.

-Vai, cum crezi tu străine însetat
Că pentru mine sap până-nserat
Acasă am ce vreau şi o fântână
La însetaţi gândesc de-o săptămână

Un an şi-o zi de aş săpa aici
Şi n-am s-ascult pe critici
Un strop de voi găsi, nu-i pentru mine
Ci pentru însetaţi ca tine.

Şi dac-un călător, doar unul
În pustiu l-a adus destinul
Cu o picătură de sete n-a pierit
Şi atunci eu sunt foarte fericit.

frumoase rime