Ce atmosfera de film englezesc... dupa urma pe care o vad pe ziduri, nivelul apei a fost mai ridicat.

Am auzit ca au fost pescari care s-au plimbat cu barca prin biserica...

monument lasat in paragina... oare doar panza freatica sa fie de vina?

Chiar daca localnicii stramutati, au primit insemnate ajutoare in bani, materiale de constructii si loc de o noua casa, ei au blestemat acest lac a carui ape a acoperit vatra satului impreuna cu doua biserici si cimitirele aferente. Circula nenumarate legende despre spiritele mortilor care plutesc noaptea deasupra apei, furtuni iscate din senin, si alte asemenea povesti infricosatoare. Cert este ca aproape in fiecare an, lacul si-a luat portia de jertfe, multi oameni au pierit in adancurile lui, multi ramanand pe veci acolo. Scafandrii veniti pentru cautari, au povestit ingroziti, ca este un intuneric bezna, curenti puernici si serpi. Unul dintre ei a ajuns in zona cimitirelor, intors la suprafata nu a mai scos un cuvant. A stat internat la ospiciu un an. Ultima victima:un baiat de 13 ani vicecampion la canoe. Furtuna iscata din senin a rasturnat barca. Cerul era senin, apa linistita iar dupa 5 min.nu se mai vedea la 100 de metri. Au trecut aproape doi ani, fara ca lacul sa inapoieze trupul baiatului cautat de doua echipe de scafandri, ajutati de echipa salvamont. Satul Cincis a fost intemeiat pe la 1300 iar biserica de pe fundul lacului dateaza din anul 1360. Satul a fost stamutat in 1962 cand apele au acoperit vechea vatra.

Imi amintesc si eu, asa cum spune Romica, de povestile cu scafandri si serpi, de pe vremea cand eram copil. Adevarul este ca lacul face jertfe aproape an de an in randul celor care se incumeta sa inoate, a pescarilor sau a canotorilor... trist....foarte trist...

Ce serpi de apa vedeam cand faceam Kaiac pe Cincis si ce padele le bagam... Cand ma gandesc acum de cate ori traversam lacul de la Casa alba numai pt a face cateva sarituri de pe stanci sau pt a manca cateva prune de pe Tataus... Chiar daca lacul si-a luat foarte multe jertfe ramane un loc de suflet pt hunedoreni. Imi amintesc de vremea cand functiona vaporasul de la Motel la Casa alba sau la Izvoarele, si copil fiind si nestiind sa inot imi era teama de apa si de valurile vaporasului. Apoi debarcaderul de la Motel. Inchiriam barci si pescuiam pe lac. Era 6 lei ora si de multe ori lasam ceasul garantie neavand buletinele la noi. Dar totul se aranja cu nea Preda... Apoi in perioada in care am facut Kaiac am avut ocazia sa certez fiecare golfulet de pe Tataus sau zona din coada lacului in care se afla si biserica din poza. Ce vremuri... De cate ori veneam pe jos pana in oras din lipsa de mijloace auto. Astazi aproape ca nu mai ai unde sa pui cortul de noile constructii din jurul lacului care se vor inmulti tot mai mult si vor inghiti toate malurile...