Corect - Există Hornul lui Baciu!
Dar de unde ştim că el este în partea nordică? Ştim că este cel mai înfiorător horn din P. Sură, dar de unde certitudinea că acesta din foto este?

Pentru că este cel mai frumos horn
Şi înspăimântător mai ales dacă eşti singur
Pentru că l-am urcat mai bine de jumătate
Şi într-adevăr te înfioară pe de-a-ntregul
Pentru că le-am văzut şi pe cele accesibile
Şi pentru că nu l-am găsit în nicio schiţă.

Aha! Cum adică??? Toate hornurile non-name sunt evidenţiate, numai Hornul lui Baciu - singurul care ar un nume, nu apare marcat în schiţe?

*are în loc de ar - Scuze!

Daniela, incep sa ma lamuresc si eu ce fel de denumiri au dinsii - de tip burticol poetic.
Din nou ma lamuresc ca doreau doar "sa vada ce si de pe unde au altii". Asa cum banuiam.

Eh! domnule PA! Fie-ti poezia asa cum ai vrut-o: uitata!
Sanatate multa, domnule! Sanatate multa!

Este lesne să facem confuzii. S-o luăm metodic:
1. Ştim că zona (o vom numi vestică) a fost ‘cercetată’ în anii 1952-1959.
- nu scrie nicăieri că din punct de vedere turistic.
2. Ştim că "în cadrul DGH Bicaz a luat fiinţă în anul 1952", (de subliniat) "o dată cu începerea lucrărilor barajului, o secţie de alpinism având ca instructor pe Andraş Simion, din care faceau parte A. Mândru, Eugen Munteanu, I. Milner, Rodica Rău, Barase, H. Predinger". Ştim că ei "au realizat căţărări în peretele Ocolaşului Mare şi Mic".
- nu scrie nicăieri că ar fi ajuns şi în zona vestică. Eu am convingerea că erau angajaţi ai Direcţiei Generale Hidrometeorologice (DGH), aveau alte sarcini, dar 'se antrenau în week-end în Ceahlău'. Dacă în ’52 ar fi avut fiecare 20 de ani, sănătoşi să fie şi cu mintea limpede, iar noi, cercetaşi, cum ar fi să îi găsim şi punându-le pozele-n faţă, să nu mai contenim cu întrebările…
3. Mai ştim că "alpiniştii care au fost conduşi prima oară într-un horn înspăimântător din Piatra Sură au botezat acest horn cu numele celui ce i-a însoţit, Baciu".
- nu scrie nicăieri că acei alpinişti care-au văzut hornul sunt cei de la DGH Bicaz, nu scrie nicăieri că acei alpinişti care-au văzut hornul l-au văzut între anii 1952-1959.
Încercăm şi altfel: Eu nu am ajuns nici jos la baza hornului, nici sus la ieşirea din el. Nu s-a nimerit în drumul meu. Tu, Paul, l-ai parcurs. Gheorghe Baciu a trăit între anii 1897-1967. În perioada 'cercetată' avea 55-62 ani, plus experienţă multă şi antrenament. Presupunem că era încă sănătos şi genunchii îl ţineau. Întrebare: s-ar fi descurcat un bărbat ca el, de 60 de ani, să urce/coboare hornul îngust, înspăimântător şi nepitonat?
4. Ce nu se ştie, Paul, este un amănunt pe care mi l-a dezvăluit personal d-na Iacomi: tot ce-am încadrat eu mai sus în ghilimele şi mulţi dintre nou au citit în ultimul Ghid turistic sunt REPRODUCERI după însemnările dr. I. Nu cuvintele sale mot-à-mot tastate.
Faptul ca ştiu cine a realizat tehnoredactarea mă determină să am câteva reţineri în ceea ce priveşte exactitatea unor informaţii şi îndoială că pe undeva au fost strecurate mici greşeli nevoite dar care-au lăsat loc de confuzii nedorite.