Pe malul care se vede "a fost odată satul Cârnu", format în anul 1803 din cătunele Poiana Cârnului şi Cârnu şi Izvoru Muntelui. A luat numele de la "cârnitură", cotul pe care-l făcea Bistriţa cândva, schimbându-şi cursul spre dreapta, cot periculos pentru plutaşi.
În Cârnu au venit din anii 1786, 1812, 1817 imigranţi transilvăneni care purtau numele Ungureanu, Ciucanu, Sălăgeanu. Alţii, cu numele Dorneanu şi Vicoveanu, erau veniţi din Bucovina ocupată de austrieci.
În Cârnu au fost două biserici, cea veche de prin 1782 era mică, avea 5 m x 11, 5 m, din lemn, acoperită cu scânduri prinse în cuie de tisă. Icoanele, cărţile şi covoarele vechi - parte din ele - au fot predate muzeului din cadrul liceului Petru Rareş din Piatra-Neamţ. A doua biserică a fost ridicată în 1909, din piatră şi cărămidă, demolată, refăcută, mutate şi osemintele din cimitir în 1958, în satul Izvorul Muntelui.
In anul 1884, după constituirea Domeniului Coroanei la Bicaz, a fost înfiinţată şcoala din Cârnu, în 1893, cursurile fiind ţinute de învăţatorul C. Teofănescu-Gribincea din Bicaz de trei ori pe săptămână, unui nr. de 30-40 de elevi de clasele I şi a II-a, pentru care domnia sa primea în plus la salar 20 de lei pe lună...
La intrarea în satul Cârnu, peste râul Bistriţa a existat înaintea celui de-al doilea război mondial "un frumos pod din fier", dinamitat de armata germană aflată în retragere spre Hangu. Podul a fost reconstruit din lemn, sub supravegherea ruşilor, cu muncă obligatorie a bărbaţilor localnici. Lângă pod, pe malul stâng al Bistriţei - cam pe unde e vaporaşul - era cârciuma "La Lazăr", în foişorul căreia, duminica, după slujbă, veneau localnicii în costume populare şi se încingeau la sârbă, horă ori leşească.
Nu am fotografii de-atunci, ci doar amintiri...

Informatii si amintiri, tare interesante pe care cred ca e bine sa le pastram vii. Asa mi-ar place sa ma intorc acolo, mai ales acum si sa o iau la pas...

La fel şi eu. Dacă acum acesta - din pricina mirosului şi a căldurii, aşa cum am mai spus - nu am reuşit să parcurg decât parţial, sper - poate anul viitor - să realizez pe jos, pe mal, un circuit al lacului, cu plecare din Poiana Largului, dincolo de Piatra Teiului, către stânga, spre Ceahlău, Răpciuni, Fârţăgi, Izvorul Alb, Secu, să traversez barajul şi-apoi tot pe malul lacului spre Poiana Cârnului, Cârnu, Potoci, Poenari, Rugineşti, Hangu, Gura Hangului, Grozăveşti, Ghiriţeni, Leţeşti, Poiana Teiului şi iarăşi Piatra Teiului. Sau în sensul acelor de ceasornic.