Daniela, transcriu si "in curat" felicitarile de mai devreme pentru mini-proiectul tau de cartografie montana istorica. Sper sa reusesti sa structurezi un material mai amplu in viitor

Mulţumesc, Cristi! Voi fi la fel de sinceră: singurul meu mini-proiect - şi care sper să-mi reuşească într-o zi este să renunţ la Alpinet (pentru a nu mai supăra pe nimeni), dar nu înainte de a înscrie imaginile promise mai demult.
Nu ştiu dacă-aş mai avea putere să o iau de la capăt pe un alt site, în fond am şi eu o vârstă (120 de ani, după cum spunea dl. Roşca, ruşinică! Vârsta unei d-ne nu se spune niciodată! ), mi-am pierdut şi antrenamentul dac-am ajuns – din cauza gheţii şi a partenerului de tură – să urc Ceahlăul în şapte ore!...

Revenind la colajul de faţă, numai titlul este a lui Antoine, descrierea îmi aparţine.
Fotografia din anul 1976, a fost foarte deteriorată, realizată pe o hârtie lucioasă. Eu am reparat-o în PhotoShop dar nu mai avea nimic autentic în ea aşa că am lăsat-o după cum am primit-o. Autorul ei este aceeaşi persoană care a întocmit schiţa (din 1973) cu posibila localizarea a celor două lacuri pe platoul Ocolaşului, apărută în imaginea vecină, cât şi cele două fotografii documentare de aici:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_101735.html
După cum am scris în descrierea Istoriilor, fotografiile au fost făcute în anii ’50. (Părea şi tânăr personajul, în funcţie de indiciile oferite de vestimentaţia sa, poate un coleg reuşeşte să ne ofere informații mai exacte despre anul fotografierii).
Din punctul meu de vedere cred că autorul a revenit în zonă sau mai bine spus nu a încetat nicio vară, toamnă, primăvară să nu cerceteze zona...

O raza de speranta.
Comparand cele doua poze constat ca defrisatul de pe poza veche s-a refacut bine in 30-40 de ani.
Poate ca prin 2050 vom revedea (va doresc si imi doresc sa vedem cu proprii ochi) padure falnica prin locurile care astazi sunt dezolant taiate la ras.
Dar asta ramane intre noi, sa nu care cumva sa afle barbarii care ciopartesc padurea ca ea se regenereaza.

Nu au fost defrisări barbare, ci doborâturi în urma furtunilor. Acţiunea omului a vizat numai pentru curăţarea locurilor şi pentru plantarea puieţilor.

Tăieri masive în zonă au existat, pe la începutul sec. XX, undeva deasupra siglei Alpinet, pe când funcţionau pe Bistra Mare o fabrică mare şi mai multe gatere, dar nu sunt poze de atunci.

Cea Neagra si cea Sura. Dupa ani si ani.

Mai mult decât atât, Claudiu...
Ceea ce se "traduce literal prin 'loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru', trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim şi care corespunde nopţii" şi locul insorit, luminos, nordic, exuberant şi plin de încă alte trăsături.
Yin şi Yang-ul meu...

Se cuvine să fac o precizare neaşteptat de adevărată:
Imaginea din partea sus a acestui colaj NU ESTE din anul 1976!
Probabil şi persoana din Bicaz care mi-a pus-o la dispoziţie s-a înşelat în privinţa anului. În cazul de faţă este vorba de o fotocopie (tocmai de aceea si calitatea slabă a detaliilor) alb-negru realizată după fotogravura sepia din colecţia Alex. Maidlinger, 1932.
Pentru a nu mai avea niciun dubiu am comparat fiecare centimetru al celor două fotografii alb-negru şi sepia.

Alese mulţumiri colegului Claudiu Bîrliba, care de ziua mea, mi-a făcut cadou originalul!