Mihaela-Alina Radu, Miercuri, 3 Sep 2003, 18:50
... şi sufletele. În faţa unei asemenea desfăşurări de vârfuri semeţe, culmi domoale şi văi adânci, nu mai poţi decât să te consideri fericit că ai avut ocazia de a ajunge acolo sus (unde, de fapt, puţini ajung, ştiut fiind faptul că Vârful Gugu nu este în traseul de creastă), dar, mai ales, că ai avut norocul de a ţi se fi deschis în faţa ochilor toate cele patru zări. Adrian, poate această ocazie minunată nu ţi s-a oferit aşa, pur şi simplu. Eu cred că ai meritat să vezi tot ceea ce acum vedem şi noi cu toţii prin intermediul turului de orizont înscris de tine pe Alpinet. Poate numai cei cărora au muntele în suflet, aşa cum îmi place mie să spun, li se oferă asemenea clipe unice. Senzaţia pe care o ai, o dată ajuns pe "cel mai înalt vârf", nu o mai simţi nicăieri altundeva. Când ştii că eşti cel mai sus posibil şi că lumea e undeva jos, la picioarele tale, nimic nu te poate face mai fericit. Dar acea fericire nu poate fi completă dacă nu recunoşti şi dacă nu atribui nume la tot ceea ce te înconjoară. Altfel, înseamnă că ţi-ai epuizat resursele fizice doar pentru a-ţi înscrie şi acel vârf în "palmares" şi că în urma ascensiunii nu ai rămas cu absolut nimic în ceea ce priveşte cunoaşterea. Din păcate, mai sunt şi asemenea cazuri... Dar să pornim în turul de orizont de pe Vârful Gugu (2291 m, cel mai înalt vârf din Munţii Godeanu). De la stânga la dreapta: Munţii Ţarcu cu Dealul Negru (2084 m), Vârfurile Galben (2008 şi 1888 m), Petreanu (1895 m) şi Furcătura Clopotivei (1457 m) în plan secund, Valea Râului Mare având în fundal Depresiunea Haţegului, Munţii Retezat cu Vârfurile Pecuiu (1827 m), Prelucele (2281 m), Retezat (2482 m), Bucura I (2433 m), Judele (2334 m), Peleaga (2509 m, cea mai mare altitudine din Retezat), Păpuşa (2508 m), Custura (2457 m), în prelungirea căruia se întinde Culmea Gruniu-Tulişa, ce are în fundal Munţii Parâng, apoi Piatra Iorgovanului (2014 m) din Masivul Piule-Iorgovanu. Trecem în Godeanu şi admirăm în plan apropiat Platforma Borăscu, cu Vârful Borăscu Mare (2157 m), apoi Vârfurile Sturu-Paltina (2149 şi 2152 m), Galbena (2194 m), Stâna Mare cu Oslea şi Arcanu din Munţii Vâlcan în fundal, Micuşa (2175 m), Piatra Scărişoarei (2244 m), Şaua şi Valea Mâţului, Vârfurile Moraru (2284 m), Cârnea, Godeanu (2229 m), Muntele Zana cu Vârfurile Dobrii (1929 m) şi Olanul (1991 m) în plan secund, Munţii Cernei în fundal, apoi Vârfurile Ciocănaşu (1929 m) şi Şincu (1922 m) pe stânga Văii Râului Şes, Culmea Prislopului (culmea de legătură între Munţii Godeanu şi Ţarcu), cu Capu Prislopului (1839 m), Vârfurile Prislop (1961 m) şi Seiul (2042m), delimitată de Munţii Ţarcu (în fundal cu vârfurile Ţarcu (2190 m), Bodea (2169 m), Căleanu (2190 m) şi Brusturu (2116 m) prin Valea Hidegului, urmează Valea şi Şaua Şcheiului cu Muntele Mic în fundal, Vârful Nedeia (2150 m) şi Valea Mătania, Vârful Baicu (2123 m), iar dincolo de Şaua Iepei (1727 m) trecem în Masivul Bloju, din care se disting vârfurile Custurii (2089 m), Bloju (2162 m), Pietrii (având cea mai mare altitudine din Munţii Ţarcu, 2192 m) şi Bistra (2153 m). După acest tur de orizont înscris de tine, nu îmi mai rămâne decât să îţi mulţumesc, Adrian, fiindcă pot reveni oricând pe Vârful Gugu, chiar şi numai virtual, pentru a putea admira atât de frumoşii noştri munţi!
|
Mihaela-Alina Radu, Miercuri, 3 Sep 2003, 21:44
Adrian, consider că a merge pe munte fără a te documenta în prealabil despre traseul pe care urmează să-l parcurgi, chiar şi în situaţia în care mergi cu un grup în care cineva a cunoscut dinainte zona respectivă, e ca şi cum ai merge complet în ceaţă. Dacă rucsacul tău conţine 1 kg de documentaţie, aşa cum spuneai, e clar că eşti interesat de fiecare detaliu al traseului pe care îl urmezi. Din nefericire însă, există multe persoane care nici măcar nu ştiu să interpreteze o hartă, care nu posedă un minim simţ al orientării, care nu sunt deloc interesate să ştie în ce loc sunt, pe unde merg sau încotro se îndreaptă, care nu cunosc nici măcar acel minim ABC montan. Mă întreb, oare, aceştia de ce se mai "chinuie" (acesta e termenul corect) să depună efortul de a urca pe munte dacă tot nu se aleg decât cu epuizarea fizică şi cu nimic altceva?  Muntele înseamnă Cunoaştere a tot ceea ce ne înconjoară dar şi Cunoaştere de Sine. Acolo sus, te poţi oricând descoperi pe tine însuţi, numai să fii dispus s-o faci. Iar la întoarcerea în lumea "de zi cu zi", vei vedea că eşti aproape un alt Om, mai bun şi cu sufletul mai curat. Muntele chiar poate face minuni, totul e să credem în existenţa lor. Ture din ce în ce mai faine în continuare!
|