Teoria colţului
sau
Cum de-a fost pus la colţ bunul-simţ

Camera pătrată e cam dreptunghi şi are câteva colţuri
Cu cât ne apropiem mai mult de colţ
Cu atât ne dăm seama că acest loc are nişte proprietăţi
interesante.
Suprafaţa specifică creşte pe măsură ce ne apropiem
de punctul teoretic numit colţ.
În felul acesta el ofera maxim de protecţie faţă de celelalte
puncte din cameră
Astfel praful, gunoaiele, păianjenii se simt ocrotiţi, apăraţi
în toate colţurile
Dacă camera n-ar fi avut colţuri nici peturile n-ar fi existat aici.
Nu-i celebră camera dar dacă n-ar avea colţuri poate ar fi.
Cum ar suna camera făra colţuri
Camera ovală... fără peturi dar cu trabucuri...
Iar gunoaie!
Şi ce de turişti...
Bine hrăniţi dar prost crescuţi...
Cu toţii lasă gunoaie...
Heeeeei e cineva aici!!!
Mai bine m-aş face pustnic aici
Măcar ar avea cineva grijă de cameră
Să dau cu mătura dacă am capul pătrat, pardon oval.
Ehei dacă camera avea formă de butoi
Filosof ajungeam...
Dar n-am ajuns la esenţa gunoiului
Ce facem cu toate gunoaiele de pe munte
Ce facem cu oamenii-gunoaie
Heeeeeiiii!! mai e cineva aici
Sau vorbesc la pereţi
Cred că ar trebui schimbate legile
Să fie controlaţi toţi cei care coboară de pe munte
Şi să predea toate gunoaiele jos la poalele muntelui
Taxa să fie invers proporţională cu cantitatea de gunoaie adusă
Cei care nu aduc deloc să fie cel ma aspru taxaţi
Gata!
Deocamdată

Dacă n-ar fi avut colţuri atunci se găseau unii să le facă, doar ca să aibă unde lăsa PET-urile. Nu de alta dar îi cocoşau până jos.
Vorbind mai serios, a mai fost sugerată ideea de a da fiecarui turist, inclus in preţul taxei, un sac menajer pentru gunoaie. Din păcate nu a avut ecou până acum şi s-a preferat instalarea "coşurilor" din scânduri care nu fac decât să strângă mizeria în jurul lor în loc să se obişnuiască lumea să-şi ia acasă ambalajele folosite. Până atunci, rămâne la bunul simţ, cum ai scris şi tu.