Descriere: Despre existenţa decovilelor în zona vestică a Ceahlăului auzisem şi mai vorbisem. Vedem acum calea ferată marcată pe o hartă veche, 1: 200000 şi ne întrebăm oare unde se termina: în Poiana Pietre Sure sau într-o altă poiană, pe partea cealaltă a Pietrei Sure, poiană care pe-atunci nu avea nume şi căreia astăzi în spunem Stănile? ”În sfârşit, sosi dinspre Poiana Sură şi trenul ce avea să ne ducă până în apropierea Ceahlăului. Trenul mergea chiar pe muchiea văiei. Hotarul dintre noi şi Transilvania îl forma albia pârâului Chişirig. Când vagoanele fură gata (li se cercetau legăturile), ungurul cantonier se hotărî să meargă cu noi. Fiecare căuta să apuce un loc mai ferit. […] Panta ce ne rămânea în urmă părea ca o prăpastie sub picioarele noastre, iar noi păream suspendaţi deasupra ei. […] Vederea zării dinspre Bistra era plină de un farmec de basm. Şinele, terasamentul, podurile presărate în lungul liniei, copacii seculari ne vrăjeau privirea dusă departe, în dumnezeiasca nemărginire.” Din Jurnalul excursiei ofiţerilor Regimentului Mihai Viteazu Nr. 6, 20-26 iunie 1912, p.62-64. |