Ce viata au avut acei boieri!?

Una destul de linistita si...ecologica

Si daca, de fapt, a fost un loc de exil/izolare? Daca, de fapt, a fost un loc pe care au trebuit sa-l aleaga pentru a nu mai sta in atentia lumii de atunci, cel putin o vreme sau cel putin pentru priviri dusmane? Daca a fost un loc de "uitare a unei rusini (tradari) intimplate"?!
In plus a fost de fapt un singur cneaz, cu titlul "cistigat" in imprejurari care nu fac chiar asa multa cinste. Restul erau neamuri, rude si urmasi de "cneaz". Cu singe din ce in ce mai subtire.
Ce insemna "cneaz" in secolul XVIII?
"Ce viata au avut acei boieri?" - sa-i suspine acum.... urmasii.

Despre viaţa acelor boieri ne-a vorbit mult preotul-arheolog C-tin Matasă (născut în satul Răpciuni, azi comuna Ceahlău) în cartea sa "Palatul Cnejilor", apărută la Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1935, volum premiat de Academia Română, din care am şi eu un exemplar cu dedicaţie din partea domniei sale istoricului C-tin Turcu (născut în satul Izvorul Alb, la poalele Ceahlăului) şi din care îndrăznesc să vă spicui câteva rânduri, o mică povestioară, înainte de culcare...:
"Când întrebi pe un ţăran: - Al cui eşti d-ta? El îţi răspunde cu fudulie: - A Cneazului. - Şi de unde eşti? - Dela Hangu, îţi răspunde mândru. Prinţul Cantacuzino e un fel de zeu tutelar al Ceahlăului. Cuvântul Cneaz e rostit ca ceva sfânt dintr'un capăt la celălalt al muntelui. E patriarhul Ceahlăului." [...]
"Cneazul Gheorghe a avut 5 băieţi şi două fete. Fetele s'au măritat cu nobili ruşi - diplomatul şi omul de litere Vilhelm Cotzebue, cum şi Giers, ambasadorul rus, iar feciorii au ţinut moşiile din ce în ce mai rău, piezându-le una câte una." [...]
"Călătorii care vin să vadă Durăul şi Ceahlăul, să se oprească o clipă şi la palatul Cnejilor dela Schitul Hangului. Aici stă scrisă o pagină însemnată din istoria ţării, o pagină din care se pot învăţa multe: înflorirea este totdeauna rodul unei credinţe şi a unei vrednicii; iar decăderea, pretutindeni este sfârşitul vieţii bicisnice şi de risipă."