Undeva la capătul brânei din oglindă
Am întâlnit călăuza
Atunci am văzut ciobul care ne lipsea.
Era aici, ne aştepta.

Pe stalkeri în nostalgie i-am aflat
când brânele, acele în suflete cresc
si nu mă inţeapă deloc şi prietenie primesc.
Tot de la ei am invăţat
Că trebuie să dăruiesc
Le spun din inimă: mulţumesc!

Şi cand iaraşi va fi gândul,
Nopţi cu cetini şi cu luna,
ne vom face prieten timpul
ca sa mergem împreună.