da.

pentru cei interesati de frumoasele locuri de pe Valea Frumoasei (Sebesului);
DN 67C Sebes-Sugag-Oasa-Obarsia Lotrului-Pasul Urdele-Ranca-Bengesti, este intr-un amplu proces de reparatie. Se lucreaza si asfalteaza la greu, o sa fie o mare atractie turistica in zona... din pacate si pentru cei care sunt "certati" cu educatia montana.
Este refacut in proportie de 80% intre Sebes si Oasa si se continua lucrarile inspre amonte.
In zona Luncile Prigoanei si Poarta Raiului se doreste dezvoltarea unei statiuni turistice.
Sa pastram Valea Frumoasei...frumoasa!!!

Daniel, muntii din jur arata probabil la fel ca pe vremea prolificului, talentatului si controversatului Sadoveanu, desi s-a mai taiat pe ici si colo, a mai crescut inapoi pe unde s-a putut, s-au construit baraje, si asa mai departe. Cu siguranta insa ca, relativ la ce scria Remus, drumurile de acces arata azi diferit de drumurile de acum aproape 100 de ani (Sadoveanu a descoperit locurile din fotografie in 1927). Nici pe vremea lui insa lucrurile nu mai aratau asa cum fusesera cu ani in urma. Si pe vremea lui se taiau drumuri prin munte si schimbarile erau si atunci inevitabile. Iata ce scria Sadoveanu in "Valea Frumnoasei":

"Cum spun, se află undeva, în ţara Ardealului, între ţinuturile Inidoarei şio Albei, o apă viforoasă. Oamenii dinspre câmpie îi spun Sebeş: cei vechi de înălţimi îi zic încă Frumoasa.
În cea mai mare parte a cursului ei, care numără 80 ori 100 de mile, râpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. Pe un prichici îngust, oamenii au tăiat un drumeag care trece pe poduri de lemn când în dreapta, când în stânga şuvoiului: în unele locuri a trebuit scurmat muntele, în altele a trebuit umplută cu parcane prăpastia apei; poienarii (adică oierii din Poaiana Sibiului) îşi înşiră pe aici ciurdele cătră văratic, spre piscurile cele mari ale Pătrului ori Şurianului;"

Lumea nu ramane asa cum a fost si nici nu trebuie sa ramana asa cum a fost, iar pamblici de astfalt se vor suprapune peste drumurile prafuite ale trecutului. Important e ca sa tragem o linie de demarcatie intre necesarul acces la natura si abuzul irational al acestor locuri. Iar cei care sunt "certati" cu educatia montana sunt mai degraba lipsiti de ea. Asa cum am mai spus-o si alta data, scolile noastre sunt locul in care bazele acestei educatii trebuiesc puse de la o varsta frageda. In rest, fiecare dintre noi poate si trebuie sa fie un exemplu de responsabilitate in orice domeniu al vietii.

e superba poza asta!