Poiana Largului. Viaductul.

Imi place poza si cred ca ar trebui sa fie inclusa in ghidurile care prezinta Romania turistilor straini si nu numai. Imaginea este reprezentativa pentru tara noastra iar titlul imi pare inspirat, pentru ca tot ce vedem in imagine sunt realizari ale oamenilor (inclusiv lacul)

cred ca defrisarile masive fac ca la o ploaie puternica sa se creeze viituri pe versanti, in lipsa copacilor, apa ia si duce la vale, tot ce intilneste, adica...cam ce se vede in poza.

S-a dus vremea plutaritului pe Bistrita! Acum este la moda "gunoieritul"!

Corect, domnule Jipa, dar nu ar trebui sa mai si curete cineva ceea ce aduna apa? Macar din cand in cand.

avem o tara frumoasa dar ne ***ăm pe ea

Începusem mai demult să vă povestesc despre lumea de sub apele lacului Izvorul Muntelui, despre Ţara şi Şesul Hangului…Nu am renunţat încă, până acum. Doar am mai întârziat.
Mă documentasem suficient, reuşisem să stabilesc precis locurile unde au fost odinioară satele strămutate şi mai mult şi mai greu satele dispărute cu totul (Răpciuniţa, Boura Fârţâgi, Cârnu, Poenari), să vă arăt şi vouă cum era pe-atunci valea Bistriţei şi de ce se numea "Ţară" acest loc… Ca o mică ţară era, c-un mare pod (distrus în timpul celui de-al II-lea război), cu o pistă de aerodrom, cu un spital numit "Regele Carol I" şi o şcoală "Regina Maria", c-o mănăstire strămutată la Buhalniţa şi biserici monument astăzi la Muzeul Satului (biserica din Răpciuni), cu o cale ferată cam pe unde e acum DN15, dezafectată apoi şi din şinele căreia, sudate, s-a înălţat între anii 1921-1951 Catedrala (din berton armat), "biserica mare" din Hangu, dinamitată în 1959…
Şi-mi pusesem în iunie un plan măreţ în aplicare: să parcurg pe jos, pe mal, un circuit al lacului, cu plecare din Poiana Largului - de la capătul viaductului, cum se vede şi în foto, către stânga, spre Ceahlău, Răpciuni, Fârţăgi, Izvorul Alb, Secu, să traversez barajul şi-apoi tot pe malul lacului spre Poiana Cârnului, Cârnu, Potoci, Poenari, Rugineşti, Hangu, Gura Hangului, Grozăveşti, Ghiriţeni, Leţeşti, Poiana Teiului şi iarăşi Poiana Largului şi să fotografiez. Şi ce surpriză: podul din Gura Hangului pe care-l pozasem astă-iarnă în vară nu mai era. Şi ce deschidere largă spre satele Boboteni şi Audia şi ce de toponime acolo!... Păi când s-au scurs apele de pe Altan, Dohotăria şi Codârci l-au înfundat pe dedesubt cu butuci şi alte cele şi pe deasupra l-au smuls puhoaiele de l-au dus direct în lac, mai la vale, pe stânga, cum a pozat şi Romeo.
Nu am finalizat circuitul… Nu c-ar fi fost pe-alocuri malul prea abrupt - se ocolea puţin, nu c-ar fi durat prea mult sau că m-ar fi durut picioarele - din contra, aş fi fost curioasă să văd cât timp îmi ia şi câţi km parcurg, ci din cauza mirosului…! Nu pot să vă spun câte-am văzut şi nici să v-arat ce am pozat prin golfuri şi pe maluri, deşi Ceahlăul era în dreapta-mi… şi el vedea şi el veghea…