Weidenthal îi zicea satului... de pe malul unde e pompa?

frumos...

Da, Weidenthal ii zice...face parte din trio-ul Lindenfeld-Wolfsberg-Weidenthal... o zona nemaipomenita!

Puteti, va rog, sa imi confirmati ceea ce scrie Dan Ghinea in "Enciclopedia geografica a Romaniei" si anume ca Brebu Nou este cea mai mica, dupa populatie, comuna din Romania? El mentioneaza 102 locuitori in ambele sate. Am vizitat si eu zona, inclusiv in cadrul proiectelor, si mi s-a parut mult mai populata. Multumesc!

Intr-adevar comuna Brebu Nou este cea mai mica comuna din Romania dpdv al populatiei. In Garana mai sunt f. putini localnici, cateva familii, iar in Brebu sunt ceva mai multi.
Probabil zona pare mult mai populata datorita turistilor si datorita locuitorilor din Slatina-TImis, care mai ales in perioada verii urca sus cu animalele; si-au si construit gospodarii aici pt. vara.

Multumesc!

Datele si cifrele sunt neîndoilenic corecte, dar în spatele lor este o tragedie ireversibila: puteai tot atât de bine sa numesti poza As I lay dying sau Götterdämerung.... acolo a murit o lume, ceea ce se mai vede acum e un decor preluat, prelucrat si folosit... Sufletul si tinuta morala a oamenilor care au creat peisajul (sic), s-au dus... stat rosa pristina nomine, nomine nuda tenemus.

Ati putea fi putin mai explicita pt. ca nu stiu despre ce este vorba si chiar as dori sa aflu mai multe informatii despre aceasta zona?
Multumesc.

Satele astea au fost locuite de niste comunitati de munteni "paori" (Bauern): care, ca toti urmasii de colonisti, erau drepti, duri, dîrji, harnici, gospodari, cam rigizi, coltzurosi... te primeau foarte rece, si dupa mult timp erai poate adoptat - dar pe viata: ein Mann - ein Wort. Cu niste traditii si un stil de-a fi, mentinute în toate împrejurarile, indiferent de regim... restaurantul lui Klari-neni era renumit în toata zona: excelent, curat, ieftin - pe vremurile nechezolului si salamului de soia. În Garâna varuiau casa de 2 ori/an:la Pasti si la Craciun... familisti, credinciosi; aveau si ei un defect: nu realizau raiul în care traiau, si visau doar la Vaterland si bere nemteasca. Si si l-au realizat, cea mai mare parte, depopulând zona, si devenind brusc foarte nenorociti si nostalgici, chiar depresivi în noul paradis; pentru cei care am plecat din orase, n-a fost chiar asa grav.. dar ei au pierdut o lume si o familie mare, a satului. Eu am vazut multe sarbatori acolo, la care participau toti cu suflet si cu bucurie, de-adevaratelea - acum, respectivele sarbatori sunt un pic turistice, fardate...(sa fi vazut cum dansau babutzele polca, cu ce chef si ce conditie fizica!!! - dupa munca la cartofi, vaci, fân)
Pozele si povestile de pe situl german indicat de Mihai zic multe....
Prin '85, în Weidenthal mai erau câteva familii, dar multe case de vacanta, ocupate în week. si vara; au disparut pe rând scoala, magazinul, medicul... de-abia functiona Garâna. Fiecare familie care pleca lua un pic din sufletul satului... acum sunt câteva pensiuni, restaurante, multe case de vacanta (si festivale de jazz!! culmea e ca-l cunosc pe magarul care a organizat treaba) si cu totul alta atmosfera: tot frumos e, dar nu e autentic: si cam fara sare

Traiau în autonomie aproape totala: fabricau aproape tot pe loc (mai exista un catun aidoma în fundul Elvetiei, rupt de lume 6 luni pe an) - si coborau la oras, în Resita ("mit ta kursa", cu autobuzul: un delicios amestec de dialect cântat cu banateana), o data pe saptamâna sa-si vânda smântâna (miam!) - în schimb pentru muritorii de rând de jos, Garâna era un loc foarte select de vacante!

Pardon, am scris o prostie, noroc c-am recitit: paorii sunt cei de la ses, astia de pe munte sunt "pemi" (Böhmer).

Foarte interesanta istoria acestor mici asezari.
Intr-adevar locuitorii din Garana se numesc "pemi", dar pemii nu sunt oameni de munte, ci sunt cehii din Banat, iar paorii sunt taranii romani din Banat, la fel cu si nemtii din Banat se numesc svabi, iar cei din Transilvania sasi.
Stramosii locuitorilor din Wolfsberg au fost adusi in 1828 din Bohemia si din Padurea Bavareza, iar denumirea lor era de pemi.
Mai sunt cateva sate de pemi in Banat, in zona nord-dunareana, de prin satele Bigar, Sumitza, Eibental...
Ati scris o completare de nota 10, banuiesc ca sunteti din zona deoarece cunoasteti zona f bine!
Alles gute!

Si referitor la smantana celor din Garana...locuitorii din Lindenfeld coborau la "oras" (Caransebes, nu stiu daca ajungeau si pana la Resitza) sa-si vanda minunatele Kirsche (cirese), incredibil de mari, zemoase si dulci...yammi...

Am trait 8 ani în Resita si mi-au cazut cu tronc zona, lumea... Pe frontonul bisericii din W. cred ca scrie 1823, dar primii au venit probabil câtiva ani mai devreme...
Dar când faceau asta oamenii din Lindenfeld? care oameni? prin '86 mergeam noi (fosti studenti, proaspat repartizati) la cirese la Lindenfeld, dar nu era nimeni... ca un decor de western.
Hm, încearca numai sa-i numesti pe nemtii din Resita "svabi", sa vezi ce patesti: se pare ca sunt total diferiti de svabi: eu cunosc oameni din Resita, ai caror stramosi venisera din Lorena (f.rari). N-am stiut ca mai exista pemi si în alte parti... la N de Dunare, zici...numai lasa balta pluralul!
Und viel Glück!

Stiam de anul 1828 de pe crucea comemorativa de langa biserica din W, a carei constructie a fost intre anii 1869 si 1870 (15 oct. - chiar de Kirchweihe sau Kirvais in banataneste), dar este posibil ca locuitorii sa fi venit cu cativa ani mai inainte; am sa ma interesez mai in detaliu.
Cand eram copil, pe la inceputul anilor 90 mancam multe cirese cumparate de parintii mei de la niste batrani din Lindenfeld, foarte putini; momentan sunt 3 locuitori, 2 familii de batrani de peste 80 de ani in Lindenfeld.
Da, exista cateva sate de pemi in sudul judetului, la Dunare, am avut si colegi de liceu din aceste sate, care vorbeau limba ceha si care isi respectau traditiile.
Auf wiederschön!

Cred ca trebuie sa merg sa verific, asa nu se mai poate!
Hm... am poze de la un Kirchweih - din Garâna,'87.
Criscot! (GrüssGot)

Am citit cam tarziu comentariile voastre si am sa incerc sa va lamuresc unele neclaritati, daca pot fi destul de explicit. Deci, pemii sunt un tip de germani care au provenit din Boemia, mai precis din Muntii Sudeti. Acolo au locuit pana la al doilea razboi mondial peste 3 milioane de germani, motiv pentru care Hitler a ocupat zona in 1938, dupa celebrul acord de la Munchen cu Anglia, Franta si Italia. Dupa infrangerea Germaniei, in 1945-1946, absolut toti germanii din Sudeti au fost expulzati de catre cehi in conditii inumane in Germania. De atunci nu se mai gasesc acolo germani. Dar in 1827-1828, cand s-au infiintat cele sase localitati de pemi din Banat, ei veneau dintr-o zona pur germana. Ei au sosit cu sase trenuri si au infiintat localitatile: Garana (Wolfsberg), Brebu Nou (Weidenthal), Lindenfeld, Wolfswiese (care era in creierii muntilor, pe drumul dintre Garana si Lindenfeld si care nu a putut rezista prea mult - acum mai exista numai cateva ruine), Sadova Veche si Caransebesu Nou. Acesti nemti sunt deci diferiti atat de sasii din Transilvania, cat si de svabii din judetele Timis si Arad (Banatul de campie). Ei proveneau dintr-o zona muntoasa si au continuat sa locuiasca in zone asemanatoare celei din care proveneau. Totodata, ei sunt diferiti si de germanii din Caras-Severin, care nu sunt svabi, ci provin mai ales din Austria (Stiria si Carintia). Ca sa nu mai vorbim de satele de pemi din sudul judetului, cele dinspre Moldova Noua si Orsova, care sunt locuite de cehi veritabili, care si astazi vorbesc ceheste. Repet, pemii din satele la care m-am referit mai sus nu au nimic comun cu cehii, decat ca provin din Boemia, dar sunt germani curati, nu cehi germanizati. Stiu ca e destul de complicat pentru cineva care nu e din zona sa inteleaga toate aceste diferente. Daca mai sunt nelamuriri, am sa incerc sa le explic in continuare. Ca sa fiu un pic patriot, am sa spun acum doar atat: dintre toate natiile din Romania, cred ca numai germanii ar fi putut sa traiasca permanent in conditiile in care au trait pemii, la 1000 m altitudine si cu zapada bogata mai mult de jumatate de an, cand toate drumurile catre ei erau inchise.