Bine ai revenit, Daniela! Ce impunător pare Arpaşu Mic văzut de aici...

Faina perspectiva faina fotografie Felicitari!

Mi-e tare cunoscut locul, parcă aş fi fost pe acolo!

Varfurile, te rog!

Ce frumusete, bravo! Tie si naturii...

ohhh ce revenire le punem si rama... le dam si cu zapada, si pe langa asta arata si bine... frumoase locuri ai mai batut anu asta... cum a fo ucenicia la Podragu?

Era o zi invelita in albastrul cerului, dedesubt ca o lenjerie de botez era prima zapada din anul acesta, iar el cu toate virfurile lui, superbul corp de Fagaras, fara pacate imi intindea o rugaciune, in ziua de Inaltarea Sfintei Cruci, ca sa multumesc si sa ma intreb, ce-am facut sa merit atita frumusete?

(Mihaela, ajuta-ma cu virfuriel, ca uite-l pe Andrei C, gata sa ma pape)

Daniela, în primul rând eu cred că o asemenea perspectivă nu putea fi admirată decât de pe Culmea Podragului. Muchia ce coboară spre N din Vârful Arpaşu Mare este numită Piscul sau Coama Podrăgelului. Între aceasta şi culmea pe care te aflai tu este Căldarea Podrăgelului, cu lacul omonim (pe care chiar mi-aş dori să ni-l arăţi într-o altă fotografie, cât de curând). Dincolo de Piscul Podrăgelului se deschide larga căldare a Vârtopului, limitată spre S de custura pe care se află Monumentul Nerlinger. În capătul vestic al acesteia este Vârful Arpaşu Mic, iar spre SSV, în plan îndepărtat, se văd vârfurile Râiosu, Buda şi, un pic de tot, Robiţa. Pe o aşa vreme şi la o aşa privelişte, recunosc că eu n-aş mai fi coborât prea curând la cabană. Dar, cu siguranţă, am să revăd deseori frumosul moment de trăire surprins de tine în munţi. Iar pentru asta îţi mulţumesc!

Multumesc Mihaela! Ba Andrei, un sar`mina si tu ceva?

Lacul Podragel n-a dorit sa se arate in ziua aceea, parca dormea mai mult decit de obicei si isi drapase perdeaua de nori deasupra fetzei lui de apa vie.

Au trecut unsprezece ani...

Mai iese si omu' din casa
Sar' mina!!^^