Ăsta-i "Piscul Berbecului" din poza mea Zahir!

Ei bine!, acuma are un nou nume: "Mâţa pe gard". Cu altitudinea gardului mai e ceva de lucru! Se repara cu o versificatie.

Pe marginea piscului/gardului eram eu într-o veche poză de la membrii, cred că v-o amintiţi, Per aspera ad astra. Deci,
Eu una, probleme cu altitudinea nu mai am!

Cotoiul Jim

Trăia odată jos acolo-n schitul depărtat
Cotoiul Jim ce-avea in el bucăţi de ADN
Din neamul cel mai de soi, chiar dacă pătat
Şi nu era nobil destul dacă nu era şi fudul.

Mai ceva decât curcanul îngâmfat
Nefiind deloc moţat prin al său califat
El coada-şi înălţa la fel ca un stindard
Stând cocoţat pe cel mai de sus gard.

Printre dobitoace făcea ades furori
Iar prin neamul şoricesc multe orori
Nu era mulţumit c-a prins un şoricel
Îi da drumul ca să-l prindă, se juca cu el.

În piept victima o inimă avea... de puricel.
Murea de mii de ori pân’ se termina cu el.
Da’-ntr-o zi de vară i s-a-nfundat pe-nserat
Când se plimba foarte, foarte-ngândurat

S-a-ntâlnit pe un drumeag cu-o pocitanie.
Avea cleşti dar nu părea să fie rac,
Coada pe sus, urât şi negru... să fie drac?
-Piei pe loc din a mea cale, tu… dihanie.

Au nu mă cunoşti la iuţeală şi mânie?
Aşa gândea în sinea lui cotoiul Jim
Crezând că toţi trebuie să-i slujim,
Pentru orice zgârietură să-l oblojim.

Şi-a-ndreptat la gât finuţ al său papion
Neştiind că-n faţa lui era un scorpion.
I-a tras pentru-nceput una cu-o lăbuţă
Că doar e cotoiul Jim ce nimic nu cruţă.

Repede cu o mişcare apucă de-un cleşte.
Totdeauna muşca aşa pe un’ se nimereşte,
Însă scorpionul i-a-ntors coada de tot
Înţepându-l pe viteazul Jim direct în bot.

Spurcând şi înjurând în mintea sa netoată
Blestemând arătarea şi-apoi lumea toată
Că n-a ştiut nicicum durerea şi chinul
Decât când i-a ajuns în sânge veninul.

Aşa-i când ai creierul ca o căpuşă
Şi gândeşti cu ce-a rămas în guşă
Dacă pe cineva nu poţi ca să înghiţi
Târăşte-l în noroi şi-apoi să-l scuipi
Printre răchiţi.

Imi place titlul