in 1991 m-am oprit deasupra pesterii, eram cu nevasta si fiimea a mare, a si aparut granicerul de serviciu, un domn capitan care a inceput sa ne intrebe ce si cum...aveam pasapoarte deja, eram tot de la dunare, le aveam cu frontiera, m-a intrebat de unde stiu zona, bla, bla...i-am aratat ghidul, stiam despre pestera din teorie, stiam ca iese in dunare, unul dinn traseele favorite ale frontieristilor care o taiau din raiul comunist...de atunci nu am mai trecut prin zona, superba...dar acum avem pasapoarte, politie de frontiera nu graniceri...deh, suntem in ue...

Deci pestera a functionat ca drum spre libertate... Frumos. Si acum tot asa, dar spre alt fel de libertate