Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [101-120] [121-140] [141-160]<  161-180 din 1657
  > [181-200] [201-220] [221-240] >>
FotografieComentariuData
m-tii Ciucas, Ocolasul Mare si m-tii Bucegi
Ioan Panaite
Corect, Teo. Reformulez: între Piatra Mare și Ciucaș nu mai este nimic ascuns vederii de vf. Ocolașului Mare?
8 Mar
luminile Brasovului proiectate pe un nor
Ioan Panaite
Clar! :-)
Lumină din belșug la Dochia (stânga), la fel în vale la Stănile (jumătatea foto, extrema dreaptă)... Punctul roșu de deasupra schitului este de la o candelă aprinsă lângă cruci?
Dar dincolo de toate astea,
Cred că este cea mai frumoasă fotografie cu Piatra Singuratică!
8 Mar
Lumea Fagarasilor vazuta din Ceahlau
Ioan Panaite
Bravo, copilu'! Sunt mândră de tine!

P. S. Și orice completare este binevenită - aș adăuga eu.
8 Mar
un vis frumos
Ioan Panaite
Ținând cont de lungimea exagerată a comentariului meu de la cealaltă imagine nocturnă și pornind de la același vers de suflet, poate e mai potrivit să te întreb mai întâi pe tine: pot să adaug și aici denumirile satelor...?:-)
7 Mar
Buna dimineata Bucegi, de oriunde-as fi!
Ioan Panaite
Mulțumesc, Ionuț!
Recunosc, îmi doresc mult să văd - fie în poze fie cu privirea-mi Ceahlăul de pe Coștila - chiar dacă pentru unii ar fi greu de identificat dintr-un unghi sudic...
Dar și așa, este și va rămâne cel mai drag - la propriu și la figurat - mărțișor primit vreodat'... :-)
7 Mar
m-tii Rarau
Ioan Panaite
Teribile Pietrele Doamnei!
7 Mar
m-tii Ciucas, Ocolasul Mare si m-tii Bucegi
Ioan Panaite
Și Piatra Mare. Și ce-o fi pe după Ocolaș...
7 Mar
Moldavian night
Ioan Panaite
Foarte reală și firească observația d-lui Șerban - personal, am exclus din start orice eroare din partea-mi în stânga imaginii - foarte bună și explicația colegului Ionuț, deja m-am familiarizat cu obiectivul lui săptămâna trecută după o întrebare de genul "De ce sunt strâmbi copacii tăi când pe cărare și în pozele mele sunt drepți?".
Mulțumesc pentru varianta maaare a fotografiei primită pe mail - Ionuț probabil vroia să se asigure că văd și bariera de la Lilieci - este și ea! Este și Piatra-Neamțul, mai radios decât Bacăul, la orizont în dreapta foto, cu scuzele de rigoare și nedistorsionat.
7 Mar
Moldavian night
Ioan Panaite
Iași-ul este incontestabil, la fel și deopotrivă Pașcani-ul și Tg. Frumos. La capătul Pasului Petru-Vodă - un "S", frumos șerpuit - vorbim de partea stângă a imaginii, dincolo de cele două luminițe roșii și în spatele împădurit al Vârfului Adânc (927 m.) o pâclă de lumini timide și doar una mai răsărită, roșie și solitară e-a Tg. Neamț-ului…
Și iarăși la orizont: Lunca Siretului, Săbăoani-ul, Romanul și până la Oniceni, iar spre dreapta și în fața lor depresiunea Cracău-Bistrița. Bacăul - mai frumos și luminos decât mi-a fost dat să-l văd într-o noapte geroasă de ianuarie 2006 este impecabil! Până și pasarela Letea se vede iar la Metro-n Nicolae Bălcescu zici că e program non-stop!
Coborând de la orizontul din dreapta spre sigla Alpinet mai avem trei orașe: Buhuși și Roznov și, paradoxal, luminile Piatra-Neamțului mai slabe în intensitate din acest unghi… Pentru că, să nu uităm, din oraș, de pe trotuar, Toaca nu se vede! Din centru se văd perfect platourile, Ocolașii, Masa Dacică și Turnul lui Budu, dar vârful vârfului Toaca și jumătatea superioară a stâncii Panaghia abia de la etajele 6-7 și în sus ale blocurilor înalte se văd.

Pe de altă parte, consider că se cuvine să acordăm aceeași atenție și localităților din planurile apropiate, credem cu toții și știm că "veșnicia s-a născut la sat"…
În colțul din stânga jos: luminile câtorva case noi și pensiuni de pe Pârâul Mare și valea pârâului Răpciunița, căci satul-mamă, Răpciuni, cel odinioară menționat pe hărțile lui Otzellowitz e pe fundul lacului acum…
În partea stângă a Panaghiei, în primul grup mic de lumini e satul Chirițeni - omis din Dicționarul geografic al județului Neamțu (la anul 1890) de C-tin D. Gheorghiu în 1895 și menționat abia în 1900 pe harta Serviciului Silvic sub numele de Chichirițeni, după cum se numeau și primii locuitori ai acestei așezări, Checheriță și/sau Chichiriță, topic provenit după denumirea veche și folosită de ei pentru coropișniță.
Al doilea grup de lumini, mai puternic, aparține centrului comunei Hangu. Denumirea derivă din cuvântul maghiar hang, care înseamnă ton, sunet, de unde și expresia "a ține hangul". Alți cercetători i-au atribuit originea după numele unui șef mongol, Han Gulai, ucis în 1241 într-o luptă prin aceste locuri. Despre Poiana Hangului, numită și Șesul Hangului sau "poiana cu ecou" sau "locul unde ecoul se rostogolește de nouă ori" v-am mai promis eu o poveste, dar e cam lungă…
Pierdute printre văile Hangului sunt, puțin mai sus, câteva lumini ale satului Boboteni, nume atribuit fie după caracteristicile zgomotoase ale apelor de munte, repezi și tumultoase, care "bobotesc" ori "bolborosesc", fie după numele de persoană Babată, prezent în catagrafia din anul 1774, fie după altele care și-au pus amprenta asupra locurilor, respectiv Dosul Bolătăului (culme împădurită, la marginea satului, de cca. 750 m. alt.). De partea cealaltă a văii Hangului este satul Audia - luminile nu i se văd, nici nu au cum, dar "parcă se aud"… Numele său este menționat pe hărțile de la 1790 sub forma Baudia, dar vechimea lui pare să provină încă din epoca daco-romană, după denumirea dată pârâului ce curge pe aici, al cărui "curs năvalnic produce zgomot și vuet și se aude de departe". Și tot de-aici, străjerii ce supravegheau de pe dealul Altan (teribil de frumoasă și povestea acestui cuvânt turcesc sau mongol, care înseamnă "aur" și a locurilor unde și-au avut tabăra mongolii, pecenegii, cumanii și/sau tătarii!) strigau "Se aude buciumul!" sau "Se aude cornul!".
Deasupra vârfului stâncii Panaghia este Leau. Prin secolul XIX, după un sezon cu ploi abundente, o porțiune de teren a alunecat spre vale, iar forma pe care a luat-o partea din față a acelui teren semăna cu un cap de leu sprijinit pe labele din față și așa i-a rămas denumirea.
În partea dreaptă a stâncii Panaghia, legat de Leau este satul Grozăvești (oricine a trecut pe-aici cu mașina a simțit și văzut și urmele recentelor alunecări de teren). Onomasticul Grozav poate fi numele celui care a întemeiat așezarea sau numele familiei celei mai reprezentative, după cum apare și în catagrafia de la 1774.
Urmează apoi un grup mai concentrat de lumini, e satul Buhalnița (-niță și buhai), autentică vatră de povești și de spiritualitate. În documentele din 1612 apare cu denumirea Buhainiți, locul unde pășunau buhaii în poiana/șesul Hangului…
Și din centru spre sigla Alpinet, celebru punct de belvedere - nimeni nu a ratat vreodată grădina lui moș Ciucanu http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_101845.html - răzlețele și rarele lumini ale satului Ruginești, menționat pe hărțile silvice din 1900, sat vechi, ce și-a luat denumirea după numele celor ce l-ai întemeiat, Rogineștii, familii existente și astăzi, chiar dacă puține ca număr, dar cu care putem spune că ne mândrim, ca de exemplu, buna mea amică și actrița Teatrului Odeon, Virginia (Gina) Rogin pe care o aștept și care revine în fiecare concediu aici, în locurile natale…
6 Mar
La stână
Paul Airinei
Domnule Airinei, trebuie să-ți dau o veste, bună sau rea - vei decide tu sau alți camarazi cum e, chiar dacă pe mine mă miră până la neînțelegere alte ale mele, cum ar fi:
- de ce, deși tu lovești sistematic sub centură, eu sunt cea acuzată de lipsă de "simplu respect reciproc. De la bun inceput.";
- de ce ai tu un succes răsunător când publici fotografii, în timp ce eu sunt luată în râs că înscriu "poze din vremuri imemorabile";
ș.a., dar să nu deviem, în definitiv, mai puțin importante precum vestea pe care o am:
Ca și în cazul P. Sure, când s-a demonstrat că nu ești primul și unicul explorator al ei, trebuie să-ți mărturisesc (,) că nu ești nici singurul care a inventat toponime. Nu, Paule. Ți-au luat-o alții înainte! Ba au și succes și sunt la mare căutare. Locurile. Am aflat asta de la un grup de studenți (de la universitățile de stat, nu private, din capitală) dornici să vadă cu proprii lor ochi și să fotografieze "Piatra Becalului". Și, ca să nu pic eu iar de fraieră în fața bucureștenilor cu un răspuns de genul "nu știu care este/unde este", am reformulat întrebând "piatra becali-ului sau piatra becalului?". Ce mai la deal, la vale, "piatra berbecului de B…".
Glumesc foarte serios de trist. Din sezonul trecut, vară/toamnă 2010, Piatra Ciobanului nu se mai numește așa, ci cum am spus mai sus, că a doua oară nu-mi mai scrie tastatura, acesta fiind primul toponim "omologat". Vor urma și altele, desigur. Mă aștept să aud că și poiana pozată de tine aici fu bântuită de niscai duhuri precum cele de la Tanacu.
Și dacă actualii studenți, viitori licențiați, vor avea talentul de a se orienta către o lucrare despre această zonă, completă, complexă, cu hărți, cu (noi) toponime, putem spune că noi avem ghinionul de a locui unde nu trebu. Ce crez au ei, ce-i îndemnă să meargă înainte - nu știu, poate renumele părinților, poate conturile din bănci, ce le întreține/alimentează curajul, de unde au puterea sau de ce pe ei nu-i oprește nimeni așa cum au făcut-o cu mine - acuzată, condamnată și executată la zid pentru "rele tratamente aplicate Pietrei Sure", strivit corola de minuni, "publicitate" prin fotografii, furat/râvnit la ideile, cercetările altora - iarăși nu mai înțeleg (o fi ceva ce ține de natura/latura feminină, dificilă și greu de priceput…:-()
27 Feb
Romanta blondelor iubiri
Cristian-Alexandru Catana
Într-o lume în care trebuie să alegem între manele și romanțe, votez titlul cât și descrierea, chiar dacă acestea mă duc oarecum cu gândul la un soi de "pensionare" sau la faptul că va trebui să ne căutăm un alt "loc de muncă" - un alt site și/sau blog…

Mă întrebam de ce pagina cu ultimele fotografii înscrise se actualizează uneori și o dată pe săptămână - gândind că domnii admini au optat pentru filtre aspre pentru ca noi să putem vedea cele mai bune fotografii cu și despre munte - sau unde sunt alpineții de odinioară - căci până și comentariile se adaugă o dată la două-trei zile.

Aseară am aflat o parte din răspunsuri, citind articolul tău, Cristian, "Poveste de copii (Printre fulgi prin Magura si Pestera)", publicat nu pe alpinet.org, ci pe Alpinetul facebook-ului… Am revăzut colegii, le-am vizualizat fotografiile din ture, le-am citit aprecierile - chiar dacă n-au reușit să mă contamineze
(Personal urăsc site-ul și prozelitismul lui agresiv de "socializare", faptul că nu pot comenta/corecta unele fotografii dacă nu sunt "prietenă" cu autorul lor sau dacă el nu e în lista mea de prieteni pe care nu o am și nici n-o s-o am.)
și nu am văzut jigniri - în fond toți sunt prieteni...

În fața vremurilor și a trendului, decât "prietenul tuturor, prietenul nimănui" prefer critica sănătoasă de pe alpinet.org și desigur, fotografia, titlul și descrierea ta…
22 Feb
La stână
Paul Airinei
Nu-mi place comentariul tău, domnule Airinei!
Oricât de subtil ar fi, este foarte jignitor. Poate cei pe care tu-i numești "școliți" nu îndrăznesc să ți-o spună - ar fi scris cu siguranță că nu se coboară la acest nivel. Consider comentariul tău un atac la adresa mea și a celor care nu ți-au adus cuvinte de laudă sub pozele tale, care nu au fost în de acord cu denumirile de locuri sugerate de tine, care nu au acceptat poeziile tale sau care, atunci când s-au simțit "intoxicați"” au avut curajul să "întoarcă vorba în structura" (versului / contextului), un atac la adresa colegilor ale căror nume, din respect pentru dânșii, nu le mai enumăr aici, dar pe care tu - deși nu-i cunoști personal - îndrăznești să-i numești și împreună cu ei și pe mine, "un neam de târlă".
"D-nei Mihalache" îi transmit că sunt cu ochii pe toate "greșelile" ce țin de Ceahlău.
2 Feb
Toamnă nebună
Ion Lăcătuș
Mulțumesc pentru această fotografie!
Am fost detașată și am petrecut o vreme bună în Dragoslavele, Stoenești și Nucșoara, fusesem cazată un timp și în tabăra de copii, în conacul - astăzi retrocedat, parcă (Ce vești mai aveți destre el?), erau punctele mele de plecare spre Făgăraș și Piatra Craiului…
Am revenit astă-vară, în 2010, după exact 20 de ani, alături de fetița mea, arătându-i, cât de multe am putut, obiective istorice, dar și turistice, "cheile tinereții", Grădiștei, Dâmbovicioarei și Argeșului și potolindu-mi câtuși de puțin și eu dorul… Cred că mi l-aș mai astâmpăra doar dacă în vara asta aș mai (re) parcurge și alte drumuri sau Culoarul Bran-Rucăr pe jos!...
27 Ian
coltii cremenei
nicusor bobocea
Da, Colții lui Cremene!…
Era una din temele mele de cercetare, de cules legende și povești de la stâna din Oticu, de găsit altitudinile atât de familiale…
Nu m-am apucat încă de temă, nu am reușit să ajung în 2010 în zonă, așteptam noi poze pe Alpinet, dar acestea sunt at\t de rare și puține la număr.
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_35708.html
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_41752.html
Îmi amintesc de încă o fotografie de a ta, cu aceeași localizare, numită și atunci “Colții Cremenei”, înscrisă pe 28 august 2009, dar pe care, se pare că între timp ai șters-o…
26 Ian
Prima
Paul Pătrățanu
Ani la rând ne-ai comentat tu fotografiile și-acum a venit rândul nostru. Felicitări pentru pasul făcut și mult succes!
17 Ian
Pândă
Paul Airinei
Dacă vrem și trebe' musai să legăm locul din descriere, "un fel de cascade, repezișuri pe apa Humorului" de localitatea învecinată o putem face ușor. Mai rău cu potriveala numelor.

Daniela ar fi zis că locul se numește "Durloi" (și nu durlui), după cum și Gura Humorului se numea mai demult Gura Homorului.
Originea celui de al doilea topic știm că este legată de trecerea tătarilor pe-aici în timpul invaziei din anul 1241. Atunci ei au găsit apele pârâului Humor umflate de ploi și l-au numit Homor, adică "repedele". Păstrarea acestei denumiri până în zile noastre se datorează existenței unei comunități umane ce a avut continuitate de viețuire. Așezarea era situată la gura de vãrsare a pârâului Humor în râul Moldova. De aici și numele Gura Humorului - care nu are nicio legătură cu partea senzuală și de atracție, feminină, a Humorului.

Despre particularitățile arhaice specifice zonei legate de trecerea/transformarea unor sunete, respectiv vocale în alte sunete și/sau vocale, exemple de cuvinte, precum și aria geografică în care acestea erau folosite găsim scris și în Atlasul Regional Lingvistic Român, volumele 1-5, Ediția Academică.
O altă sursă, mai la îndemână, este cea local-interogativă: "Cum se numește locul asta?"/"Aaa…, așa?!... Păi și de unde vine denumirea?"/"Aaa, ce interesant…"

În ceea ce privește etimologia cuvântului "durloi" aceasta este însă necunoscută. Dar ne putem folosi de particularități silvice ale zonei, ținând astfel cont că "obcina" desemna de fapt "proprietatea obștească asupra pădurilor și pășunilor de pe culmile acestor munți" (din Bucovina):
- pe malul drept al Moldovei este rezervația oligocenă "Piatra Pinului", iar pe malul stâng Parcul Dendrologic;
- pe versantul Piciorul Înalt este zona protejată "Dealul Cetății", formată din zona fortificată și din ceea ce a fost odată
"Parcul cu mesteceni".
Pe de altă parte, dacă aceeași zonă a rămas la fel de frumoasă precum ne-o cânta Phoenix în "Muguri de fluier"", atunci bănuim că pe-acolo pe undeva n-ar fi fost numai pini și mesteceni, la fel cum nici polițe n-au fi răsărit și nici crini nu au fi încolțit.
Ci poate-au fi crescut și alți arbuști precum sălcii ori aluni, din coaja cărora se făceau taman aceste țipători ori fluiere primitive.
7 Ian
Calea împărătesei
Daniela Ursu
Vă mulțumesc pentru intervențiile de/din Top.

Măsurătorile nu-mi aparțin (nu am avut GPS), altitudinile sunt scrise așa cum le am pe hartă. Doar ghilimelele din descriere sunt de-ale mele.

Eu nu sunt un Cireșar. Ei au fost mai mulți, eu doar una și atât de simplu: Daniela - sadea!
Dar asta nu înseamnă că aș fi și cea "aleasă"! Nuuu… Sunt persoane mult mai competente decât mine și cu aptitudini speciale care pot continua și duce mai departe ceea ce eu am început. (Sau ce au început ele și "eu le-am furat ideea")
Nu vreau să fiu un inamic, un pericol și o amenințare - nici pentru ele, nici pentru Munte. În fața acestora eu îmi astâmpăr flacăra râvnii și mă retrag în
http://www.youtube.com/watch?v=S2TaQqqfpEk
colind…
9 Dec
Călător prin Țara Hangului
Daniela Ursu
Romeo Cretu, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:16
Frumoasa felicitare, eheei...adevarata urare!

Daniela Ursu, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:35

@ http://www.youtube.com/watch?v=oHcE_ovQ55U

Dan Izvoreanu, Joi, 2 Dec 2010, 13:48
La Craciun ce ne mai urezi?>

Soare George, Joi, 2 Dec 2010, 16:20
Multumiri!
3 Dec
Regatul lui Vithovos
Daniela Ursu
Teo Paraschiveanu, Marți, 30 Nov 2010, 18:39
P-asta ar trebui s-o pui in top.

Soare George, Marți, 30 Nov 2010, 19:38
De acord cu Teo.

Corneliu Negulescu, Marți, 30 Nov 2010, 22:33
Parca-i de pe alt taram!

Șerban Sîmbotelecan, Miercuri, 1 Dec 2010, 9:32
Frumos!

Claudiu-Mircea Birliba, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:24
Crezi ca o fost ceva intre Printul acesta impunator cu nume maghiar si printesa Sura? Oare cum o numea printul pe printesa?
Cu siguranta o fi stat la palavre, daca la bal nu s-o dus.

Cum o fi corect? Vit-havas, Vit-hovos? Si mai important, ce inseamna?

Adrian Rosca, Miercuri, 1 Dec 2010, 10:56
Denumirea in maghiara este Vit-havas.

Havas = Schneeberg / snow-capped mountain cf. www.webforditas.hu

iar Vit sau Vitus este un nume propriu.

Adica Muntele lui Vitus, ca Titus deocamdata nu are unul

Emi Cristea, Miercuri, 1 Dec 2010, 12:04
Eu ma pregateam sa dau nota, si cand colo...:-(
3 Dec
Măgura Șerbești
Daniela Ursu
Vă mulțumesc pentru dialog.
Este o imagine care a adunat deopotrivă invitații și refuzuri - despre a căror verticalitate înclin să cred că nu au avut vreo legătură nici cu veninul defăimării nici cu mierea lingușirii. Mi-ar fi plăcut conversații asemănătoare sub fotografia pe care am numit-o "Istorii insolite" sau sub ultima panoramă înscrisă de mine cu creasta Pietrei Sure. Dar sunt aici și comentarii de mare preț, de luat aminte și înțeleg - mult prea târziu - că prin descrieri sau titlul rimate am suprimat reala valoarea valoroasă a fotografiilor document. Vorbele, vorbe ce nu mai pot fi îndreptate, zboară prin aer sau rămân în acest spațiu virtual, dar Piatra nu o mișcă nimeni din loc…
Când mi-am propus/expus ideea de a scrie Monografia Pietrei Sure - pentru că nu a mai făcut-o nimeni până acum sau nu am eu știință - reacțiile primite au fost "Tu scrie, că oricum nu citește nimeni (cărți). / Tu scoate-o (tipărește-o) că oricum nu cumpără nimeni (astfel de cărți)". Nu replicile nescine mă tulbură, nici ostenelile, ci faptul că nu voi reuși să-mi duc la capăt angajamentul.
Îmi permit cu îndrăzneală să citez de mai sus. Da, creasta Pietrei Sure - din care nicio treime nu e vizibilă în panorama mea - trebuie în totalitate și obligatoriu "îmbrăcată" matematic! Iar interiorul ei, al Pietrei - din care, tot în panoramă, în imaginea de deasupra siglei Alpinet am insistat asupra unui detaliu (ca un desen pueril cu o balenă) - este plin/gol de toate întâmplările sau erorile… Și ele trebuie văzute, clarificate și analizate.

Am trebuință mare de darul dumitale, domnule Dan Loghin, pentru a învinge natura mea aplecată spre acest meșteșug. Singură nu pot să-mi îndeplinesc promisiunea oricât de vitează aș fi eu sau oricât de firească ar fi neacceptarea.
De la strâmtorile Pietrei Sure până la o ediție completă a Monografiei Pietrei Sure numai dumneata poți continua pentru a desăvârși ideea mea.
24 Nov
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [101-120] [121-140] [141-160]<  161-180 din 1657
  > [181-200] [201-220] [221-240] >>