Îmi place frigul tău
Da’ dacă îl trăgeai mai spre stânga
Aproape de inimă
Crezi că se topea?:-P

1 Dec

După zece ani de prietenie
Și un brânci în mintea copiilor
Ai plecat în lumea minunat’ a lor
Dar să nu uiți nicicând de fânărie:-P
La mulți ani Titus!

1 Dec

Da, da, da, așa ar cânta cineva
Începutu-i promițător da’ mai trebuie motive
Aruncă totuși creierul din cap
Și restul de normative
Din ultimul STAS fă un parastas
Dacă mai clipocește-n cap ceva
Clătește-l bine, bine cu cerneală
Poate va ieși ceva la iveală
Da’ mai bine aruncă-l cu totul
Dă o fugă pe Măgură și i-ați o tigvă pe măsură
Puneți cenușă-n cap, aruncă-te-n mocirlă
Și-apoi roagă-te să te scap.
La sfârșit scoate-ți inima din piept
Și vino cu ea în palmă, n-ai teamă
Voi avea grijă de ea, de bună seamă
Plimbată prin lanul de crini cu gingășie
Prin susur de izvoare cu pițigoi în cârdășie
Și-acum urmează ultima tușă
Cu vocea sumbră și rea de după ușă
-Nemernicule ai venit? vremea-i târzie
S-a închis la cârciumă de-o veșnicie:-P

26 Nov

Marghile, frumoasă denumire
Mușuroaie înierbate
Nu-s de cârtițe și nici de furnici
Un relief periglaciar format pe o lentilă de apă
Îngheț-dezgheț diferențiat
Pante mici și insolație puternică.

26 Nov

Am uitat esențialul:
"Adevărata, înalta descriere desprinde
Fizionomia proprie a peisajului
Prin caractere subiective intense și noi
Dacă e pur poetică
În ambele cazuri și geograful și poetul
Care uneori pot fi o singură persoană
Trebuie să aleagă esențialul
Din mulțimea impresiilor, să pătrundă
Până la sufletul peisajului,
Ca să-i descopere misterul și frumosul.
Adevărata descriere a naturii e o poemă
În care sufletul autorului vibrează
În acord cu sufletul pământului."

Toate citatele de mai sus aparțin
Lui George Vâlsan
Descrieri geografice

24 Nov

Să nu ne luăm după ce spune lumea.
Făpturile superioare se respectă și se înțeleg,
Când se întâlnesc.
Și locul de întâlnire e vasta grădină a naturii,
Pe care știința și poezia o iubesc și o cercetează.
Iar din grupul de științe care se ocupă de natură,
Nici una nu se apropie mai mult de poezie
Ca Geografia.

24 Nov

Știința și Poezia? Să fie surori? Nu prea-ți vine să crezi
Una serioasă și avară la vorbă (ai grijă cum te-adresezi)
Se poartă prin lume sobru îmbrăcată, la tâmple pieptănată
Interzicându-și orice efuzii sentimentale.
Trăiește retrasă, în cămăruța sa numită „laborator”
(Pe etajere descoperiri epocale)
Și unde mânuiește tot felul de crăticioare,
Borcane și sticluțe cu moarte concentrată,
Băuturi de leac sau farmece de legat ploaia.
E meticuloasă și ordonată până la manie, rigidă
Și de multe ori mărginită,
Fiindcă nu ține seama decât de logică,
Având privirile reci ațintite spre fantoma depărtată
A ceea ce se cheamă adevăr, pentru priceperea căruia
Omenirea se chinuiește de mii de ani
Fără să fie sigură că l-a înțeles vreodată.
În definitiv, o persoană antipatică,
De care ne temem fiindcă e puțin accesibilă,
Inumană și are puterea de a prezice viitorul
Dar pe care o acceptăm fiindcă de multe ori,
Cu toată firea insuportabilă, ne dăruiește
Cu descoperiri sau invenții care ușurează traiul.
De Poezie se spune că a legănat în ritm și armonie copilăria omenirii.
Aceasta înseamnă că e mai înaintată în vârstă decât sora sa, Știința.
Dar nimeni nu crede. Căci nu numai că îi place să se poarte tinerește,
Nu numai că adoră până la nebunie stofele scumpe, florile, bijuteriile și parfumurile,
Dar e atât de convinsă de farmecele sale naturale,
Încât nu ezită să se arate în toată splendoarea nudității,
Cu un singur colan de rime bogate la gât și cu garoafă roșie prinsă în păr.
Vorbește dulce, dar mult, de te amețește și mai ales de Amor!
Plânge și rîde cu fiecare din noi. Uneori se supără așa de grozav,
Că rămâii încremenit, întrebându-te în ce infern a găsit
Biciul de șerpi al cuvântului cu care izbește.
De altfel foarte simpatică, fiindcă înțelege slăbiciunile omenești
Ba chiar, mai întotdeauna le încurajează.
Când ți-e frig și ți-e foame, ea îți oferă zâmbind cântece
Tăiate în strofe calde și proaspete și te consolează, purtându-te prin stele,
Pe aripile imaginației.
Știință și Poezie nu-i așa că sunt părtinitor?
Adevărul pare ascuns într-o ceapă,
Cu cât dăm mai mult foile deoparte cu atât ne dau lacrimile mai mult.
De râs, de plâns, abia la sfârșit găsim
Adevărul gol-goluț:-P

24 Nov

Din mulțimea de frunze umilite
Am ales una ce-a cules lumină
Presată de timp, uitată-ntr-o carte
Primește-altă lumină ce-mparte.
La mulți ani!

17 Nov

Întreabă frunzele din baltă
De ce nemișcate-n mine tresaltă
Întreabă vântul din fereastră
De ce mă-mpinge dincolo de creastă
Întreabă praful sau pospaiul
Pietrele din rîu sau poate scaiul
Întreabă-te pe tine făr-asocieri
Dar să nu diseci n-ainte să fii ieri

11 Nov

Aici mi-am pierdut cuvintele
Da' noroc că nu trecea niciun avion

10 Nov

Câteodată suntem martori la scene
Ce nu pot fi fotografiate sau foarte greu descrise
Dar cele mai interesante sunt cele purtătoare de mesaje.
Ieri în oraș după o intersecție aglomerată
Am văzut traversând strada un șir lung și compact de frunze
Toate plecau de la un copac de pe stânga și se îndreptau
Pe partea cealaltă a străzii intrând pe poarta deschisă a unei școli
Crezi c-am putea să-nvățăm de la frunze să murim?
Și uite-așa, din cauza frunzelor n-am văzut veverița:-D
La mulți ani Mihai!

8 Nov

Cineva a numărat stelele-n cer
Și a constatat că sunt mai multe
Decât firele de nisip de pe pământ
Dacă ți-aș dărui un ciob de sticlă
Scăldat în lumina blândă a toamnei
În care s-au topit o mie de fire de nisip
Crezi c-ar fi de-ajuns să nu pier?
La mulți ani Mihaela!

8 Nov

Și dacă am primit în dar argint
De ce ne-ai luat ochii la schimb?

5 Nov

Unii-au căutat balena bălaie
De ce n-aș căuta a treia claie
Hait, c-a intrat bălaia-n sat
Ș-avem de treabă nu de stat:-P

15 Oct

În imagine în partea dreaptă jos se văd clar cele două clăi
Dacă eram cocoțat pe Claie înseamnă că eram pe cea de a treia
Dar dacă realitatea mă contrazice înseamnă că am visat
Și-atunci a treia claie nu este decât în capul meu:-P

15 Oct

Citez din ghidul dr. Iacomi ed. 2000 pag. 93
“După ce treci printr-un zmeuriș, faci un ocol spre dreapta,
urcând o mică creastă pietroasă, după care poteca se înșiră în linie dreaptă, deasupra Jgheabului Clăilor. Partea cea mai îngustă a brânei se numește „La zăvoare”.
Acolo era cândva o portiță din răzlogi, hotar între pășuni și care parcă despărțea două lumi: cea a pădurii, întunecată și plină de taine, de lumea stâncilor, deschisă, luminoasă îmbietoare.”

15 Oct

Dacă zăvoarele lipsesc e vina mea
Dar n-am știut că sunt trei Clăi:-P

5 Oct

Puțin mai sus de Altar și-un pic mai jos de Panaghia

8 Sep

Mai sunt, da' n-au vrut să stea de vorbă cu noi:-P

8 Sep

Dacă te uiți la stânca de sus se văd trei chipuri cu ochișori. Se pare că ăștia sunt bănuții.
"Pe marginea stângă a Curmăturii Arșiței apare din jnepeniș un turn izolat, Piatra cu Bani (aici s-a crezut multă vreme că în jurul ei sunt comori)" Dr. Iacomi
O parte din comori le-am găsit și noi:-P

8 Sep