Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [81-100] [101-120] [121-140]<  141-160 din 1657
  > [161-180] [181-200] [201-220] >>
FotografieComentariuData
"Ce mi-i vremea, când de veacuri..."
Daniela Ursu
@ Cristi - corect: Adăpostul nr. 1, inaugurat pe 30 iunie 1908 s-a prăbușit pe 18 iulie în același an. Despre prezența pe piață a unor ghiduri cu o încărcătură greșită de informații am mai scris și în al doilea comentariu al meu de aici: http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_98988.html

@ Adrian - nu numai Cristi era flăcău pe vremea aceea, ci și subsemnata - o fetișcană de toată frumusețea, cu ochii albaștri ca cerul și cosițe lungi și aurii…:-)

@ D-na Rodica - așa e, nu există… Dar vedeți dvs., eu n-am dat niciodată vina pe viteză, nici în cazul meu, nici al dvs. http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_96284.html, ci pe poznașele-astea de tastaturi, de 20 lei și de unică folosință: se defectează când ți-e poza mai dragă și restu' bavardaj. Pe de altă parte, nu pot decât să vă mulțumesc: este prima oară când îmi comentați o fotografie! (Deși m-a mirat, că dintre câte imagini superbe și de top din Ceahlău am, v-ați oprit la vechiturile astea…) Consider că începutul a fost mai greu, vă aștept cu cea mai mare plăcere și cu alte ocazii, și că este timpul să facem cunoștință - știți, eu nu sunt două litere și două puncte puncte, ci mai mult. Sau mai puțin. Eu sunt Daniela. :-)
3 Apr
"Ce mi-i vremea, când de veacuri..."
Daniela Ursu
Da, îmi amintesc sigur că Adăpostul nr. 1 s-a prăbușit după nicio lună...
În mare partea sursa de documentare este aceeași cu a ta, mai puțin tamam eroarea mea de un an pe care culmea, am preluat-o dintr-o ediție a ghidului turistic, ediție îndelung criticată de mine din pricina persoanelor de sex feminin care au scris după ureche și realizat tehnoredactarea deși nu urcaseră niciodată. Poate între timp, au trecut 10 ani, au făcut-o. Mulțumesc pentru corecție, voi verifica amănunțit acasă.
30 Mar
Grota cu Aburi
valentin jujea
Este o peșteră îngustă, 14 metri lungime, cu miros de pucioasă, încărcată cu vaporii degajați de apa unui izvor termal. Emanațiile sulfuroase fierbinți au creat condiții pentru dezvoltarea unui mușchi întâlnit numai aici, Philonotis schliephackei, înscris de Valentin într-o imagine anterioară.

Cât despre alte denumiri și/sau legende, n-am întâlnit nicio grotă în drum spre Dochia. Inutil mirată, e clar: cunoașteți Ceahlăul mai bine decât mine!
30 Mar
"Ce mi-i vremea, când de veacuri..."
Daniela Ursu
„GPS-ul” meu spune așa: primul adăpost a fost ridicat în anul 1906 de Ghe. Panu. Petrecându-și vacanțele la Durău, cutreierând muntele vreme de 20 de ani, el și-a făcut „la Fântâna Rece o colibă mai tare, dar care n-a rezistat vânturilor și zăpezilor și s-a ruinat.” (Deci cam pe unde ar fi acum schitul sau puțin mai spre Dochia.) Între 1907 și 1908 „la cea mai mare înălțime, 1795 metri, s-a lucrat la adăpostul amplasat la câțiva metri sub platoul superior, adăpostit de vânturile de nord-vest și la o depărtare de 500 de metri de izvorul minunat Fântâna Rece”. Numit Adăpostul nr. 1 - Dochia, el a fost inaugurat pe 30 iunie 1908, în prezența a circa „300 de persoane, preoți, învățători, săteni din împrejurimi.” Un an mai târziu, „o furtună a dărâmat frumosul adăpost”. Cât timp au durat reparațiile și strângerea fondurilor, același Ghe. Panu își construiește „în 1912, o cameră de lemn, în Poiana Față Stănile, pe locul numit Dâmbușor.” Ei bine, așa cum nici eu n-am identificat încă acest loc, nici coliba nu a rezistat, astfel că, în anul următor, 1913, „acoperișul și ușa erau smulse, soba dărâmată și înăuntru murdar.”
Cabana Dochia, re-făcută, a fost inaugurată pe data de 6 august 1914, devastată între anii 1916 și 1918, redată în funcțiune în 1927, când la o a treia inaugurare „au participat 600 de persoane, țărani, intelectuali și turiști din toată țara, suportând vremea rea cu lapoviță și ninsoare din acea zi de 6 august”, 1927, după cum am spus.
Aceleiași cabane, între 1931 și 1934 „răufăcătorii i-au produs multe stricăciuni”.
Și încet-încet, aflăm că după anul 1937, Ghe. Baciu (cabanierul de care v-am mai vorbit și în alte dăți) „a mai construit din lemn, spre vest o colibă lângă cabană pe priciul căreia erau adăpostiți turiștii tot mai numeroși.”
Cât spre vest - asta nu știm…
Cât „spre est s-a extins clădirea după 1946” și care clădire - cea veche sau cea ridicată de Baciu - nici asta nu știm…
Dar a rămas scris că, o dată cu ridicarea noii cabane, reclădită și iarăși extinsă spre est între anii 1984-1989, „cu ocazia săpăturilor pentru fundația de beton s-au descoperit resturi din temelia primei cabane din 1908, Adăpostul nr. 1 – Dochia și deasupra unei ferestre din vechea cabană, sub o tencuială, era scris cu negru 'construită între 1910-1904, funcționează de la 15 mai la 15 septembrie'.”
Cei care astăzi preferă condiții de cazare mai civilizate, nu vor fi legați sufletește de astfel de povești. Personal, mi-ar place să citesc un material amplu dedicat tuturor cabanelor din Carpați, chiar dacă ele mai sunt sau astăzi nu mai sunt.
29 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Puțin credinciosule, iar te îndoiești?!... :-)
23 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Păi, și ce facem, domnu’ Adrian? Plecăm urechea la legende? Ia să vedem…
O bătrână din satul Pintec avea cinci feciori pe care, însă nu a apucat să-i vadă însurați, patru dintre ei muriseră de moarte năprasnică, iar cel mic nu avea încă vârsta potrivită. Se spunea că sunt "ai lui Stănilă" căci erau înalți și vânjoși "ca niște stane de piatră". Doi dintre ei au luat calea codrului, dar au fost prinși de poteră. Unul a murit într-o încleștare cu tătarii pe dealul Hangului (probabil Dealul Altan, n.a.), iar altul a fost zdrobit de lemne la un tason pe malul Bistriței (sau poate Bistrei, n.a.). Îi rămăsese bătrânei feciorul cel mai mic să-i aline bătrânețile și văduvia.
După ce mai crescu, flăcăul și-a luat cele 20 de oi din bătătură și a plecat slugă la un arendaș de pe moșia Hangului și, pentru că se pricepea, căci de copil umbla cu tatăl său pe munte, se îngrijea atât de oile lui cât și de turmele arendașului. Acesta din urmă avea trei fete, "una mai frumoasă ca alta", iar cea mică îl cam petrecea cu privirea pe feciorul nostru, dar el nu cuteza să ridice ochii spre odrasla bogatului arendaș. Pentru a răspunde plânsului fetei sale îndrăgostite, într-o zi arendașul i-a cerut flăcăului să plece și să facă avere, măcar cât zestrea fetei "și abia atunci va fi vrednic să-i fie ginere".
Convins fiind că peticul de țarină, casă bătrânească a mamei sale și cele 20 de oi nu semănau a avuție, și-a pus în cap să caute una din comorile despre care se spunea că sunt îngropate și ascunse prin Ceahlău și "a urcat pe obcină, pe la Scaune și prin Jgheabul Gardurilor până sus, pe platou". Săpa cu vrednicie "la capătul jgheabului, sub gardul de stânci", dar nici urmă de comoară. Când și-a pierdut nădejdea, a coborât în sat și a aflat vorbă că arendașul și-a măritat fata c-un negustor bogat de pe la Iași. La aflarea veștii, de neputință și durere, s-a întors pe munte și s-a aruncat de pe stâncile gardurilor înspre groapa chiar de el săpată….
După ceva vreme, bătrâna mama, văzând că fiul ei nu se mai întoarce acasă, a plecat pe munte să-l caute. I-a găsit oile și mai încolo de ele "oasele ce prinseseră a se albi". Le-a strâns, le-a spălat cu apă sfințită de la Fântâna Mitropolitului (izvor nesecat și-n ziua de astăzi, n.a.) și le-a îngropat "lângă o stâncă ciudată, nu departe de Fântână". Nu a mai coborât niciodată, a rămas cu oile pe munte și "în tot Ceahlăul se auzea plânsul ei de mamă îndurerată". După o vreme geamătul ei dispăru și alți localnici și ciobani ce mai treceau pe-acolo, i-au găsit doar lacrimile "ce se scurgeau din stâncă" și gândind că "stânca a primit-o înăuntrul ei", au numit-o "Piatra Lăcrimată", iar stâncilor de pe care s-a aruncat flăcăul le-au spus "Gardul lui Stănilă"…
23 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Pentru a nu se face nicio confuzie: mă refeream NUMAI la comentariile "faine!!"
23 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Ghinionul lor, norocul meu: uite ce de comentarii am...
Vorba aia, decât puțin și prost mai bine mult și fără rost...:-)
23 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Oare de unde să fi auzit I. Simionescu (în 1941) denumirile astea? Nu putem spune că s-a întâlnit cu dr. Iacomi, pentru că acesta între 1936-1939 practica medicina în București, apoi a plecat medic pe front și abia în 1942 a revenit în Piatra-Neamț.
Dar așa cum am precizat și în descriere, pr. C-tin Matasă a scris primul ghid turistic românesc, "Călăuza județului Neamț", în 1929. Ulterior, domnia sa ne-a lăsat și alte descrieri mai ample:

"Aici, [pe Ceahlău, n.a.] după ce a încetat pădurea, te întâmpină de jur împrejurul vârfului grupuri de stânci în formele cele mai caudate: Piatra-Lată, Scăldătoarea Vulturilor, Dochia, Panaghia, Piatra Detunată, Piatra cu Apă, Bâtca Neagră și Piatra Sură, uriașe bancuri de conglomerate. Între miază-zi și răsăsrit se arată priveliștea Ocolașelor cu înfiorătoarele țancuri și polițe numite gardul Stănilelor, Sghiabul lui Vodă și Piciorul Șchiop, iar către Nord, înspre Durău, se vede Duruitoarea, cascadă care resfiră beteală de argint pe pieptul unei stânci prăpăstioase. Căderea apei dela o înălțime de peste 30 de metri face un sgomot asurzitor de unde băștinașii îi zic “Duruitoare”, iar pârâiașului de mai la vale Durău." Palatul Cnejilor, Ed. Cartea Românească, București, 1935, pag. 29
ș.a.
22 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Vis-a-vis de confuzie, e ok:-) chiar vroiam să te întreb dacă la tine funcționează atât de rapid principiul "cere și ți se va da", că mie nu mi-a mers niciodată... Dacă mi s-a dat, am zis săru'mâna bogdaproste, iar de nu, m-am dat peste cap, m-am încruntat și m-am cufundat în cele cărți pân-am găsit ceva.
O precizare importantă pe care - fără să vreau - am omis-o eu este că denumirea "stânele" și/sau"stînelor" nu apare trecută pe nicio hartă turistică și de largă circulație. La fel, nu este menționată pe nicio schiță de-a dr-ului I.
Celelalte două surse independente în care ea apare sunt hărțile silvice și topografice. Dealtfel, în toate Planurile de Management ale Parcurilor Naționale citite de mine suprafața parcurilor este acoperită cu hărți topografice (Scara 1:50000), hărți silvice (Scara 1:20000) și hărți silvo-pastorale (Scara 1:20000), iar majoritatea Admistrațiilor parcurilor au la dispoziție și o bază de date GIS.
22 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Rectific, 10 km parcurși în 7 ore, nu tot în 10.
22 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Mi-au ieșit niște emoticons-uri în locul parantezei închise) și a semnului de întrebare de la final...
22 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
Făr' a fi nimic premeditat, tocmai am făcut-o sâmbătă la Dochia, ce-i drept nu cu niște beri în față, ci la o cafea și un ceai, căci altceva nu-mi trebuia după 10 ore de mers și urcat pe gheață și pe ceață, pe cel mai lung și greu traseu (că numai eu puteam să-l aleg…), comparativ cu ceilalți colegi (pe care i-am invidiat că au parcurs cel mai domestic traseu din Ceahlău…).
Cred că a fost cea mai întâmplătoare (mini)întâlnire, din cei prezenți acolo 25% erau membri alpinet.org, 25% membri carpati.org, alți 25% au venit la mine și mi-au spus că mă cunosc de undeva dar nu știu de unde și doar 25% fără nicio apartenență virtuală.
La fel, cred că vedeta serii nu a fost Poiana Stănile, ci chiar Titus, eu plecând înainte de ora 20 de la Dochia spre un alt adăpost, pe la miezul nopții am fost anunțată că domnul acela înalt cu care am vorbit eu s-a îmbrăcat și-a luat rucsacul și a plecat prin întuneric și ceață, să mergem să-l căutăm… Eu tăceam, mai și zâmbeam iar restul se întrebau "Oare încotro a pornit Titus…?":-)
22 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
@Titus, ideea cu Monografia PS îmi aparține, chiar dacă a fost cea mai necultivată din toate timpurile și pentru a o cizela va trebui să-mi demonstrez că 2x2 fac 4 și niciodată 3, 9 sau 4, 1.
@Adrian, nu am susținut că este o greșeală cartografică. După cum am precizat eu, topicul (de la vremea respectivă) a fost ales în funcție de scopul, autorul și întrebuințarea hărților și după cum a adăugat și Dan, o denumire transmite o informație (din/despre teren - dacă vrei).
@Adrian, spune-mi câte argumente vrei să-ți aduc, câte surse diferite sau cât vrei să fie abaterea medie pătratică la un risc asumat de α=0.05 (deci o probabilitate de 95%) și rezolvăm problema.
22 Mar
stupid risk
adrian munteanu
De obicei noi și cei ca noi spunem că iubim mult muntele de putem și reușim să corelăm această dragoste minunată cu 'riscurile stupide'. După 10 km de mers și urcat sâmbătă, pe gheață și pe ceață, pe un traseu de o oră jumătate făcut acum 7 și coborât a doua zi în aceleași condiții cumplite, pe o atmosferă izbitor de asemătoare cu cea din fotografia ta, putem adăuga că, nu numai noi iubim muntele, ci și el ne iubește pe noi nemaipomenit de mult...
21 Mar
Poienile stanelor, stânelor și stănilelor
Daniela Ursu
@ Adrian:
Nu sunt defrișări, ci urmele lăsate de furturi. În locurile spre care tu privești sunt instalate de ceva vreme și câteva curse feromonale. Cât despre drum vizibil conturat, a avut de demult utilitatea lui silvică, transformată acum într-una turistică. Drumurile (alea) nu numai că duc spre nicăieri, ci și spre toate potecile nemarcate.
@ Claudiu:
Un exemplu la îndemână este chiar Daniela. Fii sigur că ea pe toți i-a întrebat și pe toți i-a ascultat, chiar dacă-i spuneau legende verosimile sau îi lăsau impresia că bat câmpii(le). La fel, fii sigur (și să nu te-ndoiești) că a căutat prin aproximativ toate hărțile din lume... Și ce-a găsit v-a arătat și spus și vouă:
P-na/Poiana/Poienile/ Stanele, Stane, Stănile, Stănilelor, Stânele, Stînele, Stîne, ba chiar și Поляна Стынеле.
Cred și rămân la părerea că, dacă spui și îți propui să te întorci la esență, ai făcut deja primul pas cu care tocmai te-ai depărtat de ea.
17 Mar
Lumea Fagarasilor vazuta din Ceahlau
Ioan Panaite
Panorama va fi prelucrată, corectată și reînscrisă.
În numele meu și al lui Ionuț vă mulțumim pentru sprijinul acordat până acum și pe viitor.
10 Mar
Cochetând cu vântul
Daniela Ursu
La cât mai multe tocmai vroiam să renunț! :-) Mulțumesc, dragă Ileana,
Primăveri fericite îți doresc!!!
8 Mar
Lumea Fagarasilor vazuta din Ceahlau
Ioan Panaite
Ionuț este un băiat foarte bun, plin de potențial și foarte talentat, care - cred eu - are ce învăța de noi așa cum și noi am învățat la vremea noastră (și) de la alții. Merită să investim într-un astfel de viitor.
8 Mar
M-tii Ciucas
Ioan Panaite
Nu numai ție, Teo...!
Eu sunt dispusă să mai aștept și la anu' să văd de Mărțișor Ceahlăul de pe Coștila și de pe Ciucaș...:-)
8 Mar
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
<< [81-100] [101-120] [121-140]<  141-160 din 1657
  > [161-180] [181-200] [201-220] >>