Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[1-20] [21-40]<  41-60 din 1657
  > [61-80] [81-100] [101-120] >>
FotografieComentariuData
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
Ai înțeles greșit - sau nu am fost eu destul de explicită: eu mă consider blocată pe un loc nemeritat, comparativ cu fotografiile lui George, Sorin, Teo și desigur a ta. Sunt pe locul 2 de când avem 3 note primite, iar ”sub mine” sunt fotografii mult mai bune, cu mai multe note și vizualizări și care trebuiau să fie în locul meu.
30 Mai
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
George, mă refeream strict la prima pagină din top. Eu sunt pe locul 2 de când avem 3 note și până-n 300 de vizite. Acum mă uit la următoarea fotografie, care are 806 vizualizari și 9 notări și mă întreb de ce ea e pe locul trei, în timp ce eu, cu 722 de vizualizări și 8 notări, am rămas tot pe locul 2. Poate 'or fi de vină cele două zile diferență de înscriere sau browserul... Cred că fiecare dintre noi a început să uite cum funcționează topul...:-)
28 Mai
Plimbare pe banchiză
Daniela Ursu
Mulțumesc ptr. comentariu, Romeo și celorlalți colegi ptr. aprecieri.
Cred că pagina Topul Foto Alpinet este blocată, ptr. că nu am mai văzut de foarte mult timp nicio altă ”mișcare” pe ea. Se poate verifica dacă totul e în ordine?
28 Mai
Comoara mării dintre munți
Daniela Ursu
In final, da. După 7 (șapte) zile de dinamitări. Voi posta curând și un material documentar la secțiunea Articole.
28 Mai
Un albastru infinit
Andreea B
Mulțumesc, dragă Andreea! Mi-a plăcut ”Ceahlăul... Danielei...”:-)
24 Mai
Cheile Galbenei
Andreea B
Îmi place foarte mult. Felicitări, Andreea! (Mie nu mi-a reușit un astfel de cadru... :-))
24 Mai
Suflet pierdut
Fotogeografica 2012
Am așteptat demult să văd această fotografie pe Alpinet și mă-ntrebam de ce nu mai apare. Acum am înțeles de ce. Felicitări, Dorin și mulțumesc!
23 Mai
Mărețul Retezat
Cosmin-Ovidiu Stan
Față de variantele anterior văzute, da, Noise reduction există acum în ambele cadre. Așteptam și sharpen-ul...
7 Mar
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parțială)
Claudiu-Mircea Birliba
Am avut și eu cândva "geniala" ideea de a scrie ceva mai amplu despre P. S. dar am renunțat înainte de a ieși ceva nepotrivit. De aceea prefer și vă rog să nu luați în considerare primele 6 puncte ale comentariului meu de mai sus, ci numai finalul (Mulțumesc!) și să revedeți aici http://goo.gl/9SWKo de la sigla alpinet la dreapta:
- Locul lui Capră (ciobanul) sau "Culcușul căprioarelor în foto 2;
- Șaua lui Florea: foto 8;
- Șaua Ciungi este în spatele 'turnului' din foto 10.

În această imagine a lui Claudiu Șaua Ciungi nu e acolo unde a notat-o el ci următoarea spre dreapta, iar Piscul Berbecului este acel punct deschis la culoare din șea. Și ce indică săgeata "La Popas" este de fapt Ghimpele. :-)
22 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parțială)
Claudiu-Mircea Birliba
1. Capu Jidanului este marcat pe (actuala) harta turistică a Munților Hășmaș cu o altitudine de (invidiat) 1483 m. Pe hărțile (române) dinainte de Marea Unire apare însă Mt. Jidanului, ceva mai modest, cu numai 1393 m. La nord de el (și sud de Mt. Chicera) curge pârâul Zsedany, unul și același cu cel însemnat pe hărțile austro-ungare cu numele de Zsédán patak ce curge prin Zsédán telek sau Valea Jidanului cum o știm noi sau pârâul Caprei cum l-au menționat/numit cei din adminstratia P. N. Ceahlău și care se varsă în râul Bicaz. Dar în NICIUN caz nu este unul și același cu cel amintit de C. D. Gheorghiu în Dicționarul geografic al județului Neamț în 1895, "Jidanului, pîrîŭ, izvorăște din parte N. a ramureǐ munților Măgura-Hegheșul, din grupa Ceahlăuluǐ, se varsă pe partea dreaptă a rîuluǐ Bistricioara, aproape de gura pîrîiașuluǐ Grințiesul-Mare." (grafie reprodusă cf. textului original)

Personal, nu cred că denumirea în sine are legătură cu vreo comunitate evreiască de pe teritoriul Imperiului, ci mai degrabă merită luată în calcul rădăcina Ji. Așa cum în protoistorie radicalul Ba (spaimă, frică) a dat naștere cuvântului balaur, Ji desemnează o apă curgătoare (Jiu, Jijia), jintița - zer/lichid ce curge, jind - salivație, jidovină - o văgăună săpată de ape, ji.dava - un om al apelor, adică jidov, jidan, unde dava=om, bărbat și/sau văduv, vădan, sigur un întemeietor de cetate. "Ji-dava, spun traciștii, ar fi un nume mult mai vechi, însemnînd Orașul oamenilor apelor", iar cuvântul jidovi ne duce automat cu gândul la uriașii legendari. De altfel, uriașii din mitologia nordică se numesc jötnar (jötunn la singular) sau jætte în daneză (din însemnările unui coleg virtual). În Țara Almăjului există localitatea Jidovini în apropierea căreia se găseste Sanțul Uriasilor, canal făcut de uriasi ptr. devierea izvorului Tăriei spre Poneasca, iar în zona Bozovici, cu ocazia unor săpături în curtea bisericii au fost descoperite câteva schelete de peste doi metri lungime.
"Novac sĕu Ostrea-Novac, împeratul Jidovilor, care după legende s'a luptat cu bălaurul și a tras brasda cea mare, este o personalitate preistorică." (Avram Corcea, Balade populare)
Avem certitudinea ca uriași au fost și în Ceahlău, sunt suficiente toponime din acestea, fie ele jgheaburi sau stânci, cel mai de seama fiind Novac/Piatra Novacului.

2. "Rokokiash" este desigur același Vf. Rokokeas, pe care nu-l vom găsi pe nicio hartă, după cum spune autorul aici http://goo.gl/xfP31 în "Stâna de după vf.", pe care o vedem și în poza nr. 13 de aici http://goo.gl/xxafs și căruia Dan i-a dat cea mai bună explicație. Este interesant dacă și ce ține de secuime, având în vedere că suntem într-o zonă în care majoritatea toponimelor se termină în "ș" (Hășmaș, Cupaș, Șipoș, Vithoș, Licaș, Medieș, Hăghimaș, Lapoș, Ghilcoș, Tulgheș, Pavaș, Sălămaș, Rezedeș, Hegheș etc.) și o explicație cred că trebu să fie.

3. Muntele Chicera, d.p.d.v. turistic înalt de 1343 m. sau de numai 1324 m. cum apare pe hărțile române dinainte de Marea Unire, dar și pe cele ale Imperiului, este după cum spune și DEX-ul un vârf, o culme, un pisc, sinonim din punctul meu de vedere cu ciucă (cf. DEX), dar și cu "vârf izolat; punct culminant; vârf de deal sau de munte despădurit", iar ca apelativ este des întâlnit în multe locuri din țară.

L-am găsit masculinizat în același Dicționarul geografic al județului Neamț din 1895, unde autorul scria "Muntele Chicerul, la hotarul Transilvanieǐ, jud. Neamțu, situat între muntele Curmătura-Pinteculuǐ și Făgețelul, de care se desparte prin pîraiele Bistrița, Piatra și Frînturile. Se maǐ numește Culmea-Chicsereǐ […], picior de munte, numit și Chicerul”. Adică chiceorul/chișiorul moldovenește. Nicolae Drăganu spunea că în cazul toponimelor Picior, când acestea se referă la ridicături de pământ (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor) "modificările suferite de forma originală sunt prea profunde ca să ni le putem explica pe calea evoluției normale a sunetelor limbii noastre" și se produc astfel numeroasele variante fonetice: Chicera, Chicerea, Chicira, Chiciora, Chicioara sau diminutivale, exemplu Dealul Chiciorașului, Pârâul Chiciorașului.

4. Chilii(le) au fi fost ele "mici odăițe ale călugărilor", dar înainte de asta desemnau un loc izolat pentru mormintele călugărilor, unde ei să-și doarmă somnul de veci. Mai mult, ca și "cap al dealului", locurile numite Chilii erau "un punct trigonometric de observație".
Nu zicem nu, că granița era aproape, iar pe (vârful) Bâtca Neagră printre buruiene îngropată încă mai este o bornă și nu cred că degeaba fu pusă acolo.

5. Amintind și de acest toponim (bâtcă) ce trimite la maghiarul botkó - măciulie, ne referim desigur la un "munte mic în formă de con trunchiat, rotunjit și cu coaste repezi" dar și la o "movilă uriașă de formațiune naturală, pe bază stâncoasă de piatră gresă".

Literatura turistică, contemporană ne spune că "Bâtca Neagră se numește astfel ptr. că este împădurită până în vârf". Povești! aș adăuga eu. Nu departe de începutul mileniului III o furtună i-a decopertat un întreg versant. De altfel, EU nu cred că a fost niciodată atât de împădurită precum e acum. Avea și poieni la poale, iar austrul își făcea întotdeauna de cap pe-aici, cam "216 zile anual și calm 150 de zile". N-au scăpat aceste locuri nici de "cel mai mare uragan, cel din 26 iulie 1896", după cum menționa ing. silvic Mihail Anania (care-și avea cantonul ce i-a purtat multă vreme numele pe versantul opus și pe temelia căruia s-a ridicat ulterior cabana Izvorul Muntelui).
Bâtca Neagră a fost notată pe aceleași hărți la care am făcut deja două referiri mai sus și cu numele de Piatra Neagră. Le fel, nu cred că tot din pricina pădurii dese, care cu atâta furtună și vânt, nu prea a avut a sta în picioare la începutul secolului XX.
O primă explicație poate fi dată tot de Dicționarul sus amintit, în capitolul Geologia, care ne enumără existența unor "gresii negricioase, calcare negre hidraulice și de șisturǐ negre cu vine de calcită spre frontieră" și "șisturǐ negre anfibolice la hotarul Transilvanieǐ". O alta poate face referire la o zonă sumbră, fatidică - dacă tot s-au amintit și

6. Coarnele lui…. - drept s-o spun, nici nu le-am căutat în teren. Feminine și genitivale, mă trimit mai degrabă cuvântul "corn" și la nuanța semantică de "colț, capăt, margine, unghi". Dar și la accepția oferită de Teodor Porucic "cornet = vârfuri (dealuri) izolate, alcătuite din roci mai tari, monadnock (pag. 20); pământ format din sfărâmături de stânci; sol schelet (pag. 60)".

Nu mă gândesc în niciun caz la (de exemplu) Piscul Cornii din Flămânda/Muscel, "vârf de deal de pe care râde Cornea (diavolul) de câte orǐ îșǐ vâră codița între amicǐ, făcându-ǐ a se sfâșia uniǐ pe alțiǐ."

7. Și pentru că Lumina pe care o aștept 360 de zile este mai prețioasă decât orice lămurire dată vreunui toponim, ar fi cazul să mă opresc și eu aici și să

Vă urez tuturor Sărbători cu-adevărat fericite!
21 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parțială)
Claudiu-Mircea Birliba
Dacă înțeleg eu bine dimensiunea fonturilor nici nu mai contează atât timp cât este o panoramă bună numai pentru cei trei autori (Claudiu, Titus și dl. Mihai) si complet inutilă pentru alții care deja au finalizat catalogul cu denumirile cele reale, "registru" la care nici să nu viseze restul poporului că oricum nu are nicio contribuție??? Îmi pare rău...

Sărbători fericite!
19 Dec
De La Pălărie la Turnul Budului (Versantul sud- vestic al Ceahlăului –vedere parțială)
Claudiu-Mircea Birliba
O panoramă foarte rară - cu cea mai mare suprafață umedă, sălbatică și neumblată - Felicitări autorilor pentru tură și pentru completările aduse!

Două-trei mici nedumeriri personale:
1. Obcina Chiliei (Sudică, situată pe dreaptă drumului spre Stănile, 'eclipsată' de Bâtca Neagră) nu ar avea cum să se vadă aici. Asta ar însemna că în prim-plan este Bâtca Rotundă și sigla Alpinet este suprapusă peste Piciorul Ciungi.

2. Punctul acela 'alb' / deschis la culoare, surprins pe cărarea ce duce spre izvor/troacă, dincolo de barieră, ce este? (Discutabilă și 'Poiana Bâtca Neagră' - care teoretic era situată aprox. la baza versantului estic al muntelui Bâtca/Piatra Neagră și care practic nu mai există, fiind 'înghițită' de vegetație.)
17 Dec
Creste, văi, creste...
Șerban Sîmbotelecan
Din pleiada de stele l-am omis pe Dorin Mondoc, pe care-l aștept oricând cu imagini din "munți pierduți" și iarăși regăsiți și ei nu sunt singurii, dar nu cred că am acuzat adminii de plecarea lor. Faptul că am recunoscut într-o imagine recentă http://goo.gl/FvTjG un cadru postat acum doi ani http://goo.gl/xvuNt nu înseamnă că țin "o evidenta foarte stricta". O fotografie foarte bună chiar o ții minte...
În ceea ce privește afirmația "pozele de pe alpinet au un numar de vizualizari mai mare decat daca ar fi publicate in alta parte", trebuie să te contrazic. Și-ți voi da exemplu - nu o fotografie, depășită oricum în comentarii și vizualizări - ci ultimul meu articol de pe Alpinet, nu din Invitație in Carpați, cel cu "gluma sinistră". Materialul în memoria dr. Iacomi l-am publicat concomitent în trei locuri: pe Alpinet are 588 de accesări, pe carpati.org are 620, iar pe blogul personal 1075 de vizualizări - din care max. 20 au fost trimiteri de pe cele două pagini montane. Dar nu asta contează. Important e că acum, aici, ceva "s-a mișcat" și că nu s-a renunțat.
Este îndeajuns că abandonăm cu prea mare ușurință limba română, tradițiile, cultura, moralitatea... A spune precum Daniel că "mai bine renuntam... decat sa luptam" e ca și cum - scuzați-mi comparația - am fi deja un popor care susține sus și tare și cu înverșunare că urăște manelele tot atât pe cât de mult și des le ascultă, dar n-ar fi niciodată în stare să recunoască adevărul...
Dacă mai există într-adevăr un loc în care să vedem o Românie curată și pitorească, despre care să spunem că o iubim și cu care să ne mândrim, pentru fiecare dintre noi înseamnă că acela este Alpinet.
12 Dec
Creste, văi, creste...
Șerban Sîmbotelecan
Ce faceți, domnilor? Renunțați cu toții? A plecat Sorin R., Mihai I. Nedelcu a renunțat la top, Laurențiu Pavel și-a sters fotografiile, Dorin înscrie și el rar, până nici Cristian-Alexandru Catană nu mai postează, acum și tu, Șerban, renunți? Eu, noi (nu voi) suntem simplii voștri spectactori, care poate-am așteptat 2 ani imaginile Minervei din Nepal sau 3 luni pe cele ale lui Emi din Austria/Italia sau încă mai sperăm la panorame documentare și ne bucurăm de fotografii ca cele din Ciucaș semnate Teo Paraschiveanu - asta înseamnă că el încă nu a renunțat.

În cercuri închise se tot dă vina pe admini, se vorbește de delăsare, dezinteres, de lipsă de timp, că "avem familii, ne plâng copiii" - și noi / nouă -, "nu putem accesa site-ul de la job" - Slavă Domnului că mai avem serviciu! - că "tot ce facem, facem benevol și nu câștigăm nimic din asta" - Nici noi, cei care postăm - dar nimeni nu-i întreabă nimic pe ei... Probabil din convingerea că nu vor primi niciodată răspuns sau că vor fi priviți cu alți ochi și arătați cu degetul "Cine-i ăsta/asta de ne cere nouă socoteală?".

Domnilor admini, de ce-i lăsați pe acești oameni să plece? V-au supărat cu ceva, nu sunt bune fotografiilor lor încât ei s-au simțiti și le-au șters din proprie inițiativă? Sau contați pe faptul că oricum le postează pe bloguri (la rezoluții mai mari) și o dată tot se vor mai întoarce și aici?

Domnilor admini, de ce o fotografie stă în medie 4-5 zile în coadă la aprobat? Sau chiar mai mult, exemplu chiar fotografia lui Șerban http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_106344.html publicată, adică înscrisă, pe 17 aug. și intrată în galerie, adică aprobată, pe 25 aug. seara, când am și comentat-o și dacă-mi amintesc bine am fost printre primele 5 vizualizări.

Domnilor admini, dacă sunteți atât de prinși cu treburi personale și/sau profesionale de ce nu renunțați voi la statutul de admin și să cedați locul altcuiva care are mai mult timp liber, care se pricepe și la fotografiile și la alpinism și la orientare turistică? Sunt neplăcute întrebările mele, știu. Și asemeni oricărui spectacol, în spatele scenei e o armată de oameni, al cărei rol este tocmai acela de a avea grijă ca totul să decurgă fără probleme. Dar, în același timp să nu uităm că sunt și admini ai căror activitate ("scenică") a fost nulă în 2011.
8 Dec
Cu capu-n nori
George Soare
Păi reprezentanța aia e departe de mine precum solomonarul meu de Ceahlăul - că-l lăsai liniștită de pază la Zăvoarele Stănilelor și văz c-a plecat fără știrea mea în gradina Făgărașilor tăi... :-)
7 Dec
Cu capu-n nori
George Soare
Și cu capu'-n nori și fără culori... Și c-o pată pe senzor... Păi se poate, domnu' Soare? :-) Direct la inimile fanilor merg fotografiile tale!...

P.s. Dacă reușești să scoți pata aceea, să-mi și mie rețeta. M-am pricopsit și eu cu una și nu reușesc să scap de ea.
7 Dec
Trovantii
Neagu Florin
Dacă aveți ceva timp, vă recomand pagina dr.-ului I. Floareș, un mare colecționar și unul din Seniorii Ceahlăului.
http://floares.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=74&lang=ro
23 Nov
Spre est
petru laurențiu pop
Nu văd Ceahlăul...
21 Nov
Of legends and hope
Dorin Bofan
Un neprețuit camarad amintea odată despre un fotograf, mare iubitor al muntelui, care toată viața a trudit să realizeze "fotografia care să salveze viața măcar a unui om atunci când se uită la ea." – l-am citat cu respect. Amintindu-mi cuvintele lui, aș spune că printre miile și miile de imagini pe care le-am vizualizat, am căutat-o îndelung pe cea care să mă facă să NU renunț la visu-mi, oricât de vremelnic ar fi el.
Privind fotografia ta, Dorin, pot spune că am urcat până acum Ceahlăul degeaba - de nu mi-a trecut niciodată prin cap să rămân acolo unde erai tu și să pozez așa ceva… Desigur, nici nu mi-ar fi ieșit.
Privind acea stea care apune, parcă-l văd pe Bunțu Segal cum se stinge de dor, departe de țară și de muntele pe care l-a iubit și urcat toată viața… Pe Iorgu Iacomi în văzduhul cu îngeri, printre legende și lângă ciobanii doinind din fluier… Pe Costică Matasă călcând pământul într-o fluturare și atingând norii cu dreapta sa pe care-o folosea pentru binecuvântare, pentru sfințitul apelor și pentru tremurul bătrâneții…
M-a emoționat mult fotografia ta și am asociat-o fără să vreau celor două mari evenimente comemorative recente, 20 de ani - pe 18 oct. - de la plecarea dr. Iacomi și 40 de ani - pe 3 nov. de la plecarea preotului-arheolog Matasă, predecesorul doctorului. Imi cer scuze pentru lungimea comentariului meu, dar a fost ca și când…
"De-aș cunoaște toate tainele și orice știință și de aș avea atâta credință încât să mut și munții din loc", fără o astfel de fotografie nimic nu sunt. Voi aștepta să vii acasă, o voi lista și icoană pe perete o voi pune… Mulțumesc!...
13 Nov
Pădurea fermecată
Adrian Herghelegiu
La aceeași tură, mă refeream. De altfel, cred că este imposibil să revii după trei ani în același loc, în aceeași perioadă a anului și la apus să surprinzi aceeași lumină.
26 Oct
Comentarii înscrise de Daniela Ursu
[1-20] [21-40]<  41-60 din 1657
  > [61-80] [81-100] [101-120] >>