Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Radu Hera <r...@yahoo.com>
Date: Fri, Aug 19, 2005, 11:50 am
Subject: [a] Tristetea demarcarilor
Nu stiu daca e bine sau rau sa demarcam trasee.
Dupa cum nu stiu nici cat de elegant procedam marcand
zone montane.
Uneori as vrea sa fiu numai eu pe munte, alteori ma
bucur sa mai vad si pe altii.
Stalpii si semnele m-au scos de multe ori din
incurcatura.
Uneori mi se pare corect sa fie toate accesibile si sa
vina tot poporul sa le vada.
Dar, mai des, ma gandesc la bietele capre negre care
nu se pot pur si simplu obisnui de zeci de ani cu
zbieretele, la bietele flori-de-colt care nu vor nici
in ruptul capului sa creasca in glastre citadine, la
sarmanii jnepeni si sarmanele crengi verzi de brad
care ard cu strigate mute sau cad secerate de topoare
jucause.
Repet, nu stiu daca e logic au ba sa demarcam sau sa
marcam trasee, dar stiu ca e trist.
Asa dupa cum e trist sa constat ca ma surprinde cand
gasesc o poiana curata, o apa fara urme de
"civilizatie", o cabana linistita fara muzica zglobie
care se aude de peste sapte vai.
Nu numai caprele si rasii se sperie de noi, dar cred
ca si monstrul din Loch Ness s-ar preface in mormoloc
si ar lua-o la sanatoasa uneori (vezi Plaiul Foii
estival, Gura Dihamului etc).
Da, e trist sa demarcam "pentru ca altfel nu se
poate".
E trist sa ne miram de firescul si de naturalul unei
actiuni firesti si naturale.
Eu, cu mana mea, n-am sa sterg un marcaj turistic, dar
nu ma va putea impiedica nimeni sa gandesc "ce bine ar
fi fost daca traseul asta ar fi fost mai salbatic".
Trist.

Radu








Durch Leiden Freude
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.

Other messages in the same thread:
SubiectAutorData
 [a] Postavaru / Cristianul MareMihai DragotaAug 18, 2005
   [a] trasee care vor fi demarcateAug 18, 2005
     Re: [a] trasee care vor fi demarcatecristinaAug 18, 2005
       Re: [a] trasee care vor fi demarcateIca GiurgiuAug 18, 2005
         Re: [a] trasee care vor fi demarcateNicolae BadeaAug 18, 2005
           Re: [a] trasee care vor fi demarcateDan TautanAug 18, 2005
           [a] Tristetea demarcarilorRadu HeraAug 19, 2005
             Re: [a] Tristetea demarcarilorRomeo PopoiuAug 22, 2005

Links to the Mountain Guide:
Muntii LATORITEI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Satul Ciunget-Culmea Vinata-Curmatura Fagului-Piatra Fetii-Virful Paraginosu-Saua Repezi-Saua Fratosteanu Mic-Virful Fratosteanu Mare-Saua Pietrile-Saua Stefanu-Canton Casaria-Podul Stefanului-Obirsia Lotrului
Traseu: dificil pînă în vf. Părăginosu, interzis iarna Marcaj: parţial bandă galbenă, triunghi roşu Durata: 14-16 ore



Traseul străbate culmea principală a Munţilor Latoriţei în sens invers, de la est la vest, abordînd însă în prima parte ramura sudică a culmii principale. Parcurgerea acestui traseu se recomandă a se realiza în două zile, atît pentru a putea admira în voie peisajul deosebit, mai cu seamă în prima porţiune, dar şi pentru a nu solicita prea mult organsmul (se urcă o diferentă de nivel de circa 1500 m).

Din Ciunget ne vom îndrepta spre vest, străbătînd în lung uliţa principală a satului cocoţat pe culmea stîncoasă dintre Latoriţa şi Rudăreasa. Părăsim satul şi, luînd ca reper turnul castelului de echilibru al hidrocentralei şi releul de televiziune de pe Vîrful Vînăta, vom începe urcuşul în serpentine, pe drumul de tractor care şerpuieşte pe versantul estic al Vîrfului Vînăta. După cca o oră de urcuş prin poieni pastelate de culorile florilor, vom ajunge în apropierea turnului, unde există o fîntîna, de unde trebuie să luăm rezerve de apă pentru mai multe ore. Trecem pe lîngă turn şi urcăm în continuare pe drumul de tractor ce ocoleşte Vîrful Vînăta prin nord. Dincolo de valea Rudăreasa, se deschide priveliştea abrupturilor calcaroase de la Pietrele Albe. Drumul de tractor ajunge în Currnătura Fagului, de unde coteşte spre nord printr-o exploatare forestieră. In acest punct, popasul binevenit ne prilejuieşte o privire spre pereţii de calcar ai Pietrelor Albe, ce se întind spre nord, străjuind valea Rudăreasa, ca şi întinsa culme a Şteviei, cu sălaşe şi gospodării izolate ale crescătorilor de animale.

De aici ne vom îndrepta spre sud-vest, urcînd culmea pe o cărăruie care şerpuieşte prin pădure şi traversează mici poieniţe. După aproape două ore de urcuş de la plecare, ne apropiem de creasta zimţată din care răzbesc printre copaci piscuri stîncoase. În stînga, mult mai jos, se aude vuietul apelor Latoriţei în defileu. Depăşim stînca Piatra Fetii, cu un abrupt impresionant, mărginit de molizi pitici şi de tufe de jneapăn. Către sud-est. dincolo de apa Latoriţei, se zăresc abrupturile calcaroase, parţial împădurite, care mărginesc spre Latoriţa piscul Tîrnovu Mare, între care ne reţin atenţia pereţii de la Piatra Balţurilor. Muchia pe care ne deplasăm în continuare este mărginită şi spre nord-vest de un mic abrupt, sub care se întinde o poiană largă care adăposteşte "stîna din Groapă'.

Pe măsură ce înaintăm, ademeniţi de peisajul frrmecător din jur, culmea se lărgeşte şi după un scurt urcuş ajungem pe Vîrful Părăginosu (1976 m). Coborîm o mică şa, apoi abordăm treptele stîncoase ale Vîrfului Repezi (2012 m), care spre est prezintă remarcabile creste. In cazul în care dorim să urcăm pe vîrf, ne vom îmdrepta din şa spre vest pe poteca ciobănească, ocolind masivul prin partea sa nordică. Străbatem apoi Şaua Repezi, un veritabil şes de altitudine corespunzător unui etaj inferior al platformei Borăscu, situat la 1808 m altitudine, îndreptîndu-ne treptat spre vest, apoi începem urcuşul spre Vîrful Fratoşteanu Mic, unde întîlnim un drum de tractor prelungit spre stînele aflate la limita pădurii.

Din şa mai porneşte o potecă ciobănească ce ocoleşte aproape de limita pădurii bazinul văii Rudăreasa, ajungînd la stîna Fratoşteanu. Ocolim vîrful prin sud, avînd în stînga noastră bazinul larg al pîrîului Inşirata. Spre nord se deschide bazinul de recepţie al văii Rudăreasa, cu întinse păduri de molid, în care încă nu au pătruns colţii ferăstrăului mecanic. Către sud, privirea poposeşte pe culmile munţilor Parîng şi Căpăţînii, ce îşi dau mîna în Curmătura Olteţului. Dar tot mai mult vom privi spre vîrful ascuţit al Nedeii (2130 m), care rămîne în urmă, şi spre cele ce se înşiruie în stînga noastră, ţinîndu-ne companie la mare distanţă dincolo dc Latoriţa (Vf. Igoiu şi Vf. Galbenu, cu frumoasele lor căldări glaciare).

Din Şaua Fratoşteanu Mic, unde ajuncem în curînd părăsim drumul de tractor, care se îndreaptă spre nord prin căldarea glaciară de sub Fratoşteanu Mare, unindu-se cu drumul de culme Valea Măceşului- Ştefanu. Vom urca direct spre Vîrful Fratoşteanu Mare, a cărui siluetă se profilează spre vest. Din acest vîrf se deschid largi privelişti şi de aceea un nou popas este bine-venit. In continuare, ne vom îndrepta spre vest, avînd în faţă stîncăriile Boarneşului şi piscurile Pietrilor şi Mogoşului, profilate peste silueta masivă a Vîrfului Puru. Poteca largă pe care ne deplasăm ajunge îndată în drumul carosabil de culme Valea Măceşului-Ştefanu, pe care ne vom deplasa de aici înainte, pînă în Şaua Ştefanu. Şoseaua, după ce atinge altitudinea de 2000 m la nord-vest de Vîrful Fratoşteanu Mare, coboară treptat, ocolind vîrfurile Mogoşu şi Pietrile, pînă în Şaua Pietrile. De aici traseul este comun cu traseul nr. 13.

Innoptarea se poate face fie în această şa, dacă dispunem de cort, fie la stîna Pietrile, spre care vom coborî puţin prin poiană spre nord.


 



There are no comments for this message
Login or register to comment