Alpinet lists - alpinet2k

Consemnare 25 dec. 2005
Tura Ajunului de Craciun 2005-Din Nistru la Piatra Handal
Efectuata la 24 dec. 2005 cu D. Istvan, I. Pop, A. Portase & Brena


Prognoza meteo anuntase un infiorant, la propriu, debut de week end crestinesc, cu -14C noaptea. Nu avea importanta, eram decisi sa ne facem tura, o premiera pentru noi, exceptindu-l pe Mitica I. care il mai parcursese, demult, in conditii estivale. Temp. era de -2, -3 C, neaua depasind 45 cm. Ideal timp pentru o escapada hibernala.
Plecam din Baia Mare simbata dimineata, abia la ora 9, fiindca estimasem circuitul montan propriuzis la aprox. 4-5 ore, la asta adaugind un ceas necesar pentru apropiere/retragerea spre casa.
La ora 9, 45 parcam in fata Centrului de Afaceri Nistru, linga stravechii Exploatare Miniera Nistru, admirind inca o data deosebita bisericuta romano-catolica cocotata fotogenic, spre vest, pe un deal cu pruni, cu fatada atipic spoita in alb-verde, degajind prospetime, puritate si optimism. De remarcat faptul ca sumarele ghirlande luminoase atirnate dinaintea caselor, deja licuricind policrom de citeva zile, inviorau sarbatoreste pina si cele mai pricajite gospodarii minieresti, disimulind saracia si promiscuul funciar.
Am pornit-o in amontele vaii Mintoasa, lasind la stinga o impresionanta galerie si o halda de steril pe masura, am traversat incinta unei alte exploatari nistrene, lasind de-o parte si alta guri de galerii, unele obturate, altele deja redeschise de borfasii pauperi, valorificatorii fierului vechi din galerii, unica lor sursa de subzistenta in infinita noastra tranzitie spre cvasinecunoscut.
Un scurt pasaj stincos si o mica cascada delimitind scurtul defileu. Neaua e din ce mai groasa, ca norocul pufoasa si mai sunt urme. Dupa circa jumatate de ceas ajungem la stravechea galerie botezata Johanes Nepomuk, dupa numele ocrotitorului sfredelitorilor adincurilor. O micuta capela, o cruce, un sopron acoperit, loc de pelerinaj si religioase slujbe oficiate in memoria austriecei mici comunitati aciuata aici pe la 1700, apoi platforma vechiului amplasament a cladirilor personalului, stafului tehnic. Nu-i deloc exclus ca in acele vremuri, poate pina dupa 1900, comunitatea nistreana sa se fi intins din actualul centru pina aici. La dreapta, dincolo de haldele aurii de steril ce constituie malul sting al vaii Mintoasa, zarim vechea galerie Anton. In primavara facusem citeva ture pe aici pentru a evalua recent proiectatele, si partial marcatele, trasee turistice, binevenit conturate intr-o harta turistica 1: 100.000 si defalcata apoi in patru sectiuni detaliate, 1: 25.000 (autori ortacii nostri D. Istvan & I. Pop). Urmele hotilor de brazi dispar iar noi o cotim spre vest, taind-o prin fata capelei pe o poteca troienita, cu aspect de vechi sleau pentru carute ce se afunda in codrul de foioase, initial carpen, fag, stejar si frecventi ciresi salbatici, mai apoi stejar intercalat cu plop tremurator si ciresi salbatici. In urma, versantul galeriei Anton, acaparat de lastaris tinar si dens de fag si carpen, e punctat de muribundele luminari pleostite ale pinilor nefericit plantati in urma cu vreo 2-3 decenii si neadaptati arealului din pacate.
Ionica si cu mine spargem alternativ transee in neaua fainoasa, la un moment dat preferind sa iesim din traiectul potecii, colmatat cu ramuri nevazute si alunecoase, deplasindu-ne pe un mal sau altul, fiindca acolo zapada era ceva mai putin groasa. Avansam incet spre culmea-tinta, orientata N-S, intrind intr-un deset de faget rar, intercalat cu plop tremurator si ciresi salbatici. Poteca devine o vreme tangenta versantului apoi se afunda in obirsia unui piriu. Aici deviem pe versant, spre dreapta, apoi tinem piciorul vestic, dind de o alta poteca ce dispare cind ne apropiem de culme. La stinga noastra, pe versantul estic, apar primii megaliti vulcanici, gaunos-ruiniformi, brun-aramii, rugosi, brecii - conf. geologului D. Istvan, absolut tipice acestui areal. Pe masura apropierii de culme, pe care o atingem la circa 2 ore de la plecare, stratul de nea depaseste 50, apoi 60 de cm. Padurea se rareste. Noi o cotim la stinga, cautind banda rosie silvica de culme, gasind-o intr-o sa in care spre est, un deset pictural de mesteceni a acaparat versantul in timp ce acela vestic e revendicat de fagetul tinar. Incepem asaltul Pietrei Handal, acum cu Mitica in fata. Panta se accentueaza subit, de la 30 la 45 % si in final chiar peste. Rari stejari, cu bizare forme, contorsionate zoomorfic sau antropomorfic ramuri, decoreaza abruptul nordic al virfului de 704 m alt. Fiindca am doua bete telescopice iar neaua variaza de la 70 la 80 cm grosime, substratul fiind stincos si asortat becisnic cu capcanele radacinilor serpesti de stejar, frecvente denivelari, gauri, tufe de afin, trec la buldozerit, in fata. Acum e imposibil de accesat virful Pietrei Handal dinspre nord fiindca e mult prea abrupt. Ocolim prin vest stincaria pitoreasca, din aceleasi brecii gaunoase, cu godeuri numeroase si stralucirile intunecate ale limonitelor aduse la suprafata prin multimilenarele fumarole. Filiforme brese prin care emanau spre suprafata gazele supraincinse, intens acide sio corozive ce antrenau spre suprafata doar compusi de fier, acia care confera acum culoarea specifica. Aflam de la colegul nostru geolog ca, cel putin in Maramures, ceea ce vedem aici e unic. O brutala fractura se iveste spre V-SV, acolo unde debuteaza Piciorul Covaciei pe care vom cobori mai incolo, spre valea Laurentiu si, in final, valea Boncateu. Fractura a fost urmata de clivarea unui picior stincos, consecutiv, in zona, au aparut impresionante denivelari cu aspect de crater. O alta fractura urmata de clivare s-a produs spre SE. Spre NE Piatra Handal prezinta o custura ingusta si un perete stincos vertical. Firavi, gingasi, picturali mesteceni drapati cu filiforma beteala de chiciura decoreaza virful stincos pe care-l atingem la 21/2 ore de la plecare, atunci cind o nea grisata se asterne peste munte, urmeaza suinde-le, dinspre Nistru, valuri sure de neguri. Pacat, fiindca astfel ratam vasta perspectiva, pina spre Baia Mare pe timp prielnic sau opus, spre mai inalta Piatra Tisei (de Nistru). De-acum urmeaza traditionala sedinta foto, constatarea faptului ca abruptul stincos vertical (de minim 50 m) se intinde si spre SE, o tradeaza tancurile, colturile, fracturatele contraforturi vulcanice, cu impietritele sale godeuri si fumarole. Facem un scurt popas apoi ne intoarcem o vreme pe unde suisem, pentru a evita craterul si custura accidentata sud-vestica. Neaua groasa ne permite coborirea directa pe o panta ce atinge chiar 60 %, padurea de foioase, de-aici incolo, punctata de colosi monumentali de fag, cu trunchiuri-luminari si diametre de peste 80-100 cm, anuleaza sansa unei mini avalanse. O urma mare, poate de urs, vine dinspre NV pentru a disparea in stincariile scorburoase ale Pietrei Hadal, fierastruite de mici caverne sau hornuri. O bubuitura de pusca de vinatoare sparge subit linistea infinita.
Din versant s-au desprins uriasi megaliti, de zeci sau sute tone, sub unii observam ideale refugii pentru salbaticiuni dar inafara unor urme de vulpe si poate ale unui jder de stinca nu zarim nimic. Harta topo 1: 5000 si busola ne ajuta sa prindem piciorul SV pe care urmindu-l, ajungem la culoarul unei linii electrice de inalta tensiune. Aici admiram putinii ramasi nedijmuiti, sau devastati cu toporul, brazi apoi prindem un vechi drum de TAF pe care coborim evitind lastarisul de fag si mesteacan ce la acaparat, dam apoi intr-un drum de culme, degajat. Un vilcel o ia la stinga spre valea Mintoasa, un altul la dreapta, spre valea Boncateu, noi urmam culmea si apoi coborim spre vest, cu obirsia vaii Laurentiu la ghetoul rrom, apropiat fostelor cladiri administrative ale primelor exploatari miniere ale Nistrului. Halde de steril, natural fixate de tineri mesteceni, sutin malul sting al vaii Boncateu in avalul careia coborim, impresionati de pastelul hibernal conferit de zapada asezata gospodariilor, caselor, grajdurilor, acareturilor troienite. Valea sinuoasa, peretii caselor spoiti in roz-liliachiu, abia decelabila de aici bisericuta catolica alb-verde, ceva mai jos o traditionala casuta spoita-n albastru ultramarin, suscita interesul fotografic desi negurile si neaua grisata ce cade, prevestind iminenta lapovita, nu ofera ideale conditii.
Ne innchidem circuitul, fericit cadorisiti, de catre un localnic-colector de ciuperci, cu cite o punga de minatarci si galbiori deshidratati, pornind spre Baia Mare dar oprind la izvorul din stinga soselei pentru a face provizii de excelenta apa potabila, cu adevarat de munte, cristalina, pura. In jurul orei 15 suntem ajunsi la casele noastre, purificati in catedrala naturii si apti de-a intimpina seara Ajunului de Craciun, dar mai ales cu mintea la urmatoarele noastre escapade turistice hibernale.
Tuturor Sarbatori fericite!
L. P. Goja

Login or register to comment