Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Peter Lengyel <l...@yahoo.com>
Date: Tue, Dec 27, 2005, 7:18 pm
Subject: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat… oare?
Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat oare?

Alba neprihanita zapada se intinde cat vezi cu ochii
tai mici. Acopera linistitor toate dealurile, vaile si
muntii. Acopera iarba si claile de fan, acopera
musuroaiele simple sau cele inca avand pentru noi o
anume semnificatie.

Paduri desfrunzite, mai sus molidisuri dense,
incarcate de zapada inocenta. Zapada si iar zapada.
Oare cum de-un animal salbatic poate supravietui
acestor conditii? Nopti-fara-de-capat, geruri
naprasnice cu stele sclipitoare de-ti strapung
existenta. Ierburile, radacinile, hrana care
reprezinta viata, toate gros acoperite de omat. Zapada
in care te afunzi, apa pufoasa alba care te opreste in
deplasare, marasm-alb-pur in orice directie de nu se
mai termina. Si fulguieste in continuare. Nu ma mai
mira ca albul este culoarea doliului in India, ie stiu
ce inseamna Himalaya.

Dar asta este, daca esti animal batran, sti tu locuri
unde zapada este spulberata de vant, locuri unde iarba
nu este departe in adancuri. Daca vrei sa mai
traiesti, stai ascuns intr-o vagauna iar gerul nu-l
mai simti atat de neiertator. Dar trebuie sa te
hranesti, invariabil, frecvent si fervent, cu orice
risc, ca altfel primavara nu va exista si pentru tine.


Daca esti o salbaticie carnivora, la fel de drastice
vremuri, undeva trebuie sa gasesti ceva de mancare! In
tot peisajul acesta nemarginit, pe-unde sunt
animalele-hrana, oare au fost chiar toate ucise de
albul mai ucigator decat albul zapezii? Nu, omul nu
le-a gasit pe toate, mai trebuie sa fie cateva ascunse
prin rape neumblate, prin locuri unde nu urca
Jeepurile! Soarecii, chitcanii, broaste sau reptile,
puii de pasari, toate acestea au disparut, au plecat,
s-au ascuns, nu-s de gasit. Nu mai ai nici boabe,
iarba, orice cu care altadata, daca iti era chiar
totala-foame iti puteai astampara durerea pe care
grasii din Jeepane nu ar putea-o intelege.

Dar tu esti salbaticia, esti puternic, esti urmasul
milioanelor de generatii care toate au reusit sa
transmita flacara mai departe. Iti gasesti tu ceva
de mancare! Numai sa nu vina albul. Nu, nu zapada e
problema, asta a mai venit multa, chiar enorm de
multa, modeland muntii, glaciatiuni transformand
peisajul. Nu, nu zapada este problema! Zapada este
parte din Viata, poti sa te lupti cu ea. In schimb,
tot alb, omul cu pusca este fatalitatea, cu el nu ai
nici o sansa. Ca un Terminator, el te asteapta la
panda, el te cauta peste tot, el te scoate la goana
din cea mai adanca padure, el te momeste cu hrana de
care ai neaparat nevoie

Omul-vanator, care zice ca iubeste si intelege Natura,
dar care pe tine te considera un daunator, un
vierme, o tinta mobila, obiect al
distractiei-de-a-ucide. Pe altele le iubeste mai mult,
le considera podoaba padurii, dar ce folos pentru ele
daca le ucide cu aceeasi pasiune a
diavolului-insetat-de-sange. Placerea de a nu da
sansa, placerea de a decide ce sa traiasca si ce sa
moara, de a juca pe Demiurgul.

Sti, animalule, in societatea noastra tu nu contezi.
Conteaza banul, valoarea blanii si a craniului tau,
distractia cand neiertator te ucidem. Sti, animalule,
am reusit sa declaram vreo 7% din Romania ca arii
protejate, dar cei care iubesc si administreaza
Natura pe moment se lupta crancen prin tot felul de
mijloace ca sa se vaneze in continuare si acolo. Sa nu
iti dam pace! Sa te omoram!

Sti, animalule, stiu ca nu te face fericit, dar sa sti
ca multi sunt cei care te-ar lasa in pace, te respecta
pentru cea ce esti si nu doresc sa iti ia craniul,
pielea, coarnele in ziua cand tu traiai fericit sau
nefericit, dar traiai. Sunt multi care considera ca
oamenii nu au dreptul de a se distra, luand decizia
cand iti vine sfarsitul.

Problema pentru tine este ca tu, animalule salbatic,
nu poti simti inca iubirea si respectul celor multi,
dar poti sa fi ucis azi de cel care zice cinic ca te
iubeste. Cica tine la tine... mai exact la craniul
tau. Se da mare ca te-a rapus, dar practic te-a
executat fara mila, cu mana tremuranda, miseleste, de
la distanta. Sti, nu ar risca niciodata o lupta in
care sa iti dea sanse reale, stie cat de penibil ar fi
si cum l-ai fugari printre tufe pe Bravul Venator.

Sti ca penibilul exista. Poate doarme, poate este la
Senat, poate isi cumpara cartuse. Dar se gandeste la
momentul cand te va ucide din placere. Te deplasezi
prin zapada mare. Parca ii simti prezenta. Si de-odata
o bubuitura crancena, si deja este prea tarziu. Durere
strafulgeratoare, zbatere, imagini cu femela aceea
superba, cu puii tineri, cu zori de zi si roua pe
iarba frageda. O ura fara de margini, speranta ca un
Pradator Drept va veni si te va razbuna, il va pandi
pe vanator, il va urmari, nu il va lasa, il va-ncolti,
il va rani si il va privi cum moare. Dar si ura
dispare, ochii ti se incetoseaza, simti ca ceea ce
totdeauna era atat de normal, sa existi, acum devine
imposibil. El vine langa tine, isi pune piciorul pe
fata ta ca semn al dispretului.

Linistea se lasa trista peste peisaj. Alba zapada se
intinde cat vezi cu ochii. Niste urme de Jeep, o balta
inghetata de sange. Zapada acopera linistitor toate
dealurile, vaile si muntii. Acopera iarba si claile de
fan, acopera musuroaiele simple sau cele inca avand
pentru noi o anume semnificatie.

Peter

PS. Acum de Sarbatori, poate va ganditi ca iubirea nu
inseamna doar fatada, ca ea inseamna sa nu provoci
durere daca se poate. Fiinte complexe, care simt
durerea cum noi o simtim, nu ar trebui sa mai fie
ucise din distractie. Cred ca a ucide din placere nu
intra intre parametrii unui comportament uman
rezonabil.
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.

Other messages in the same thread:
SubiectAutorData
 [a] Animal salbatic in iarna Carpatina: Vanat…...Peter LengyelDec 27, 2005
   Re: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina:...Dinu MititeanuDec 27, 2005
   Re: [a] Animal salbatic in iarna Carpatina:...Caliman ClubDec 27, 2005

Links to the Mountain Guide:
Muntii LATORITEI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Complexul Turistic Tudor Petrimanu-Stina Petrimanu-Saua Pietrile-Stina Pietrile-Lacul Vidra-Vidra
Traseu: uşor accesibil, dificil iarna Marcaj: bandă galbenă, cruce roşie Durata: 3-3½ ore.



Petrimanu reprezintă o importantă poartă de acces spre Munţii Latoriţei, permiţind abordarea cu uşurinţă atît a culmii principale cît şi a minunatelor locuri de la izvoarele Latoriţei. Din păcate cabana deja înălţată de constructorii barajelor de pe Latoriţa întîrzie să intre în circuitul turistic. Pentru turiştii care îşi găsesc totuşi adăpost în zonă, prezentăm cîteva trasee care pot fi parcurse cu uşurinţă, eventual combinate cu traseul de culme, rezultînd noi variante în raport cu posibilităţile celor care le abordează.

Traseul de faţă traversează culmea principală prin sectorul Şeii Pietrile (1760 m). Există două poteci, care, pornind de la Petrimanu, se unesc în porţiunea Şaua Pietrile. Prima, marcată cu cruce roşie, urcă pe sub piciorul sud-estic al Muntelui Petrimanu, trece pe la stîna Petrimanu şi ajunge în Şaua Pietrile, pe la obîrşia Pîrîului lui Tocan. Urcuşul este greoi şi solicită din plin mai ales pe cei care poartă bagaje grele. Cea de-a doua poteca care-o recomandăm urcă pe valea Pîrîului lui Tocan, apoi se îndreaptă spre Culmea Boarneşu, dînd o ramificaţie spre stîna Boarneşu. Această potecă poartă un vechi marcaj, bandă galbena, în parte distrus. Poteca traversează pîrîul Pietrile şi urcă uşor prin pădurea de molid pentru ca după circa 1½ oră să iasă în golul alpin de sub Şaua Pietrile. În aceste locuri se pot vedea cîţiva pinteni de calcar cu vegetaţia lor caracteristică, precum şi cîteva doline.

Din Şaua Pietrile se deschide o largă privelişte asupra lacului Vidra precum şi asupra Munţilor Lotrului, în care se disting munţii Sărăcinu Mare, Băluţu şi Piatra Albă. După un popas în care lăsăm privirea să zăbovească asupra şiragului de culmi ne îndreptăm spre nord, coborînd pe lîngă stîna Pietrile printr-o bogată vegetaţie de ştevia stînelor (Rumex alplnus), apoi pătrundem în pădurea de molid ce ne va însoţi pînă pe malul lacului Vidra. Poteca e marcată în acest sector cu cruce roşie. Ajunşi pe malul lacului, ne racordăm la şoseaua de contur îndreptîndu-ne spre est pentru a ocoli ,,golful" Vidruţei. După mai bine de 2 km ajungem în staţiunea Vidra.


 



There are no comments for this message
Login or register to comment