olenici mihai wrote:
>
> asa cum sunt indivizi deghizati in montaniarzi, care isi
> varsa frustrarile si nimicnicia vopsind cu vopsea pe stanci,
> sus, in inima muntelui tot felul de inscriptii (si sunt atat
> de bine mersi...) sau care fac vetre de foc unde apuca sau
> care lasa gunoaie pe unde umbla, batjocoresc natura in orice
> alt fel si chip si stiti voi toate cele, asa exista si
> indivizi deghizati in vanatori care batjocoresc natura, fauna,
> in fel si chip.
Eu as zice putin altfel:
Exista indivizi deghizati in iubitori de natura (fauna) care
in final (din dragoste!) isi ucid subiectul admiratiei la fel
cum exista si "indivizi deghizati in montaniarzi, care isi
varsa frustrarile si nimicnicia..." (continuarea citatului
este mai sus)
E clar ca pozitiile sint si vor fi ireconciliabile.
Vinatorul fara pusca frumos descris de dumneavoastra nu este
de fapt un adevarat vinator, este doar o poza folosita pentru
a masca prezenta celorlalti, culegatorii "sportivi" de trofee.
El este o justificare. Vinator este cel care a batjocorit capra
aceea despre care va feriti sa amintiti. Restul sint "incuiatii"
care pot privi si fara ajutorul pustii, restul este Sadoveanu
(Mihail), un foarte bun exemplu de "etica", restul sint exemplele
din teren de care ne ciocnim suparator de des.
Radical din fire fiind (si fara pusca!) va urez sa aveti parte
de cit mai multe tinte ratate! Toate, daca s-ar putea!
--
Grig
The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content.
Avînd baza stabilită la cabana Obîrşia Lotrului, putem întreprinde un traseu în circuit care va include atingerea vîrfurilor înalte din sectorul vestic al Munţilor Latoriţei.
Pornim de la Obîrşia Lotrului şi ne îndreptăm spre est pe şoseaua spre Voineasa cale de 3,5 km pînă la podul de la coada lacului Vidra (în dreptul cantonului forestier Tunaru situat pe malul stîng al Lotrului). Trecem podul şi în imediata apropiere remărcăm Pîrîul Adînc ce-şi prăvăleşte apele spre Lotru. Pe lîngă acest pîrîu urcă o potecă largă (un fost drum de tractor) marcată cu punct albastru. Vom aborda această potecă, începînd urcuşul prin pădurea deasă de molid. După circa o oră şi jumătate ieşim la marginea golului alpin Miru. Trecem pe lîngă stîna Miru Mare şi urcăm în continuare culmea Mirului. Pe măsură ce urcăm, în faţă ni se deschide bazinul pîrîului Miru, cu o frumoasă căldare glaciară împodobită cu jnepeni. Malul stîng al pîrîului a fost defrişat de jnepeni şi terenul este arid, sărac în vegetaţie. Lăsăm în dreapta stîna din Miru, apoi depăşim Vîrful Miru Mare (1 999 m) şi înaintăm pe culmea largă spre Vîrful Ştefanu. Spre nord-vest se întinde o coamă ce coboară uşor spre Obîrşia Lotrului, limitînd spre sud şi vest bazinul pîrîului Mirăuţu. Pe această culme (Mirăuţu) coboară o potecă ciobănească pînă dincolo de stîna Mirăuţu, de unde, în serpentine uşoare, se îndreaptă prin pădure spre vest coborînd la Lotru.
Această potecă (nemarcată) poate fi folosită pentru retragerea din zona înaltă, în caz de vreme nefavorabilă. Continuăm să mergem pe culme şi în curînd atingem Vîrful Ştefanu (2051 m). La est de acesta, în imediata apropiere, se află Vîrful Bora (2055 m), cel mai înalt din acest sector, defrişat parţial de bogăţia de jnepeni. De pe vîrful Ştefanu vom coborî în Şaua Ştefanu, aflată la sud, unde întîlnim intersecţia celor două drumuri carosabile de culme (vezi şi traseele precedente). Din Şaua Ştefanu ne vom îndrepta spre Obîrşia Lotrului, urmînd şoseaua ce coboară pe la ,,Căşărie" pînă la Podul Ştefanului şi în continuare spre nord pînă la Obîrşia Lotrului (traseul este comun în acest sector cu traseul nr. 12).
