Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinet lists - alpinet2k

Bookmark and Share

From: Ovi G. <o...@intech.ro>
Date: Thu, Aug 21, 2008, 6:03 pm
Subject: [a] RT (Tulove Grede - Velebit - Croatia)
16 - 17 august 2008 SE Velebit Croatia

Acum 6 ani in drum spre casa, dupa o saptamana de prajeala la Omis, am vazut pe sosea un indicator de Svieti Rok. Stancile care se profilau pe cer deasupra Ostrovat-ului ne-au tentat si spre neplacerea mamei mele am inceput sa urcam pe sosea. Nu peste mult timp un indicator ne-a instiintat ca asfaltul se termina. Vedeam asta si fara avertizare, dar am continuat drumul. Dupa suita de serpentine care s-a intins pe aproape 10 km am ajuns in platou. Privelistea ne-a lasat cu respiratia taiata si cu regretul ca nu putem pune cortul niciunde. I-am invidiat pe cei din valea verde aflata mult sub drum si care parea ca sunt intr-o tabara, speologica bineinteles, pentru ca cat vedeai cu ochii era numai calcar. Cativa kilometri mai incolo in stanga drumului odihnea un tanc ars. Ne-am intors acasa si am ramas cu nostalgia locului.
Anul acesta ne-am propus ca dupa saptamana de litoral sa mergem cateva zile la munte. Am ales si cabana si speram sa nimerim in acelasi loc. Nu ma intrebati de ce nu m-am uitat e harta ca sa ma asigur ca mergem unde trebuie. Uneori imi place neprevazutul. Locul de plaja n-a fost ales prost pentru ca la aproximativ 60 km departare in toate directiile erau Parcuri Naturale si rezervatii: Paklenita, Krka, Velebit, Vransko Jezero, asa ca am avut cum sa ne petrecem dupa-amiezele. Deasupra tuturor straluceau in soare stancariile care ne atrasesera cu 6 ani in urma. Am decis ca trebuie sa dam o raita si pe acolo. N-am gasit niciunde o harta turistica, asa ca ne-am abatut 40 km pana la intrarea in pesterile Cerovaka ca sa cumparam una. N-a fost simplu pentru ca nu stiam unde vrem sa mergem, dar doamnele de la intrare si-au pierdut rabdatoare mai bine jumatate de ora pana au gasit harta de care aveam nevoie. Hartile sunt 1: 15000 si 1: 25000, dar la prima vedere sunt imposibil de citit. O harta 1: 15000 ne-a costat 55 kuna, cam 28 de lei.
Inarmati cu harta, ne-am indreptat spre Tulove Grede, deocamdata doar o denumire pe o harta. Am reintrat pe vechiul drum si ne-am uitat destinsi la sirul imens de masini care astepta sa intre in tunelul de pe autostrada: 14 km de coada in panta. Urcam accentuat, peisajul devenea din ce in ce mai spectaculos si in platou ne-am oprit. Era doar ora 11, plouase torential toata dimineata si acum norii se risipeau incet. Ne-am luat rucsaceii de tura in spate si am coborat in poiana de sub drum si apoi am inceput incet sa urcam. Aveam o singura mare grija, pe harta toata zona in care inaintam era incercuita cu rosu si pe linie erau o gramada de semne de acces interzis si cum la legenda nu era nici o explicatie ne-am facut socoteala ca intram in rezervatie. Problema era cat de mare e amenda si ce le spunem. Era intr-adevar rezervatie, dar de cu totul alt tip decat cel la care ne gandeam noi. Am admirat lapiezurile formidabile sculptate in mai toate stancile care ne inconjurau, dar privire se indrepta vrand-nevrand spre uriasele turnuri aflate pe varful muntelui.
Furati de priveliste, am gresit drumul si si ne-am trezit despartiti de stanci de o vale prea adanca si abrupta ca sa o poti trece intr-o simpla plimbare. Nu era nici o problema, mai aveam oricum cel putin o zi de stat acolo. I-am lasat pe ceilalti intr-o sa si m-am dus pe varful din stanga. Am urcat fara nici o problema prin jnepenis pitic si printre pietre. Pe varf, ca de altfel cam peste tot, am gasit ziduri de bolovani si apoi chiar un adapost cu tavanul prabusit. A fost primul moment in care mi-a trecut prin cap ca pe aici cu ceva timp in urma a fost razboi. M-am intors, si nu departe de mine, am vazut intre stanci un obiect gri, rotund si care semana suspect de bine cu imaginile cu grenade anti-personal din documentarele de la Discovery. In acel moment mi-am dat seama ca puteam in orice moment sa calc pe o grenada ascunsa printre bolovani sau pierduta in jnepenis. Am sters-o pasind pe varfuri, cu ochii in toate directiile, calcand numai pe stanca ferma. N-am spus la nimeni nimic, le-am spus doar ca ar fi bine sa ne intoarcem pe drumul inierbat care urca pe munte si sa lasam pasunea. Mai jos un jeep ars se odihnea langa drum.
Am ajuns destul de repede la oamenii care erau in vale si le-am cerut permisiunea sa instalam corturile. Ne-au asigurat ca langa ei "nema mine", dar ca pe varf, acolo de unde veneam noi, se gasesc cu siguranta.
Luna a rasarit uriasa peste vale. In departare se vedea marea si insulele din Kornati. Am iesit noaptea din cort, batea vantul si am mai intins ancorele. Cerul era senin, dar ceva nu era in regula, luna arata ciudat, nu mai era rotunda. Am intrat in cort, l-am inchis si atunci mi-am dat seama ca e eclipsa de luna. A fost eclipsa totala si pe un cer complet senin, intr-un aer curatat de de ploaia de dimineata de orice urma de praf.
A doua zi dimineata am continuat aventura incurajati si de asigurarile localnicului. Pe zidul care apara de vant valea am semnat si noi in caietul fanilor lui Karl May si apoi ne-am uitat la sirul de jeepuri care ducea turistii in Velebit Photo Tour. Unul dintre soferii ramasi in urma s-a oprit langa noi si s-a dat jos din masina ca sa ne sfatuiasca sa nu mergem prin pasune. Cred ca s-a enervat cand i-am explicat ca avem asigurari de la bastinas ca pe poteca nu sunt mine. Am continuat drumul pe poteca oilor cu ochii pe sus si nemaisaturandu-ne de formele in care apa prelucrase calcarul: sute de metri de lapiezuri verticale. Apoi ne-au cazut ochii pe o cutie galbena cu buton verde aflata langa poteca: mina! Ne-am apropiat la o distanta respectabila, am facut poze si apoi am sters-o spre bastinasi sa-i anuntam. "Nema mina, geodezchie punct" a fost raspunsul. Da' ne cam trecuse cheful de distractie in directia asta.
Am plecat pe cealalta parte a drumului unde nu erau mine sau macar nu erau indicate. Pana la amiaza am hoinarit printr-un peisaj care incepea de la un moment dat sa te oboseasca. Gasca s-a dus la masa si eu am sters-o dupa femeia care parea sa mearga la oi, acolo unde dimineata gasisem "geodezchie punct"-ul. S-a intors in momentul in care am ajuns-o si mi-am zis ca n-o sa am ghionion tocmai in zona in care isi pasc ei caprele. Am mers mai departe si desi l-am cautat n-am mai gasit punctul geodezic. M-am trezit in schimb de partea cealalta a Tulove Grede, intr-o poiana mare si privind spre o creasta cu niste turnuri formidabile. La intoarcerea spre cort am facut tot timpul poze. La un moment dat m-am aplecat sa fotografiez de la sol si ochii mi-au cazut pe "mina galbena". Era la jumatate de metru in fata mea. Scria pe ea intr-adevar "geodezchie punct", da de ce avea si buton verde?
Cam atat, noaptea a fost senina si luminoasa, a doua zi vremea a fost superba si in drumul spre Sv. Rok si pe stanga si pe dreapta panourile de avertizare se succedau la fiecare suta de metri.

O descriere a Tulove Grede gasiti la http://www.summitpost.org/mountain/rock/153393/tulove-grede.html
Imaginile mele sunt la http://www.snsro.ro/index.php? mact=Album, cntnt01, default, 0&cntnt01albumid=24&cntnt01returnid=69

Ovi G.
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.


Links to the Mountain Guide:
Munceii INTORSURII - Intorsura Buzaului  
Munceii INTORSURII  
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  


There are no comments for this message
Login or register to comment