Traseu: nemarcat, fără diferenţe de nivel importante, şosea în curs de asfaltare (18 km) Durata: 4-4½ ore
Pentru turiştii dornici să admire pe îndelete întinderile ,,mării" de la Vidra, recomandăm acest traseu care poate fi parcurs pe jos fără dificultăţi. Deşi ar părea monoton, traseul oferă totuşi imagini de neuitat, mai ales dacă din cînd în cînd ne desprindem privirea de pe întinderea de ape şi ne-o îndreptăm în sus, spre crestele din jur.
Pornim de la hotelul ,,Tranzit" şi urrnăm direcţia sud, pc şoseaua de contur. De la intersecţia cu drumul spiv Voineasa, ne urmăm traseul în continuare pe şoseaua de contur ce se adînceşte spre munte, acolo unde pîraiele se varsă în lac. Astfel, traversăm afluenţii Vidruţa, Mogoşelu, Mogoşu şi Pietrile, după ce şoseaua trece pe lîngă un perete stîncos, ruginiu, şi ocoleşte un picior de munte pe care e aşezat cantonul silvic Puru. De aici avern o privelişte frumoasă asupra barajului şi staţiunii Vidra. Privirea se pierde în depărtare, peste valea Lotrului, oprindu-se pe crestele îndepărtate ale vîrfurilor Ştefleşti şi Balindru. Spre nord, dincolo de luciul lacului, plaiurile Sărăcinurilor, acoperite vara de turme de oi, ne îndeamnă la visare. Ne îndreptăm apoi spre vest şi remarcărn larga desfăşurare a văii în care se întinde acum lacul. De aici încolo, lacul are cea lărgime, ţărmurindu-se între Lunca Mioarei şi Lunca Balului.
După ce traversăm pîrîul Mioara, remarcăm în dreapta urmele carierei din care s-a scos argila necesară construcţiei barajului. Argila, de vîrstă tortoniana, poartă şi mici lentile de cărbuni. Pîraiele ce coboară din versantul drept, împădurit, spre lac, sînt mai toate însoţite de drumuri forestiere. Acestea trebuie evitate cu grija de a avea în permanenţă în dreapta noastră deschiderea largă a cuvetei lacului. Pe ţărmul opus, acolo unde piciorul Tîmpei coboară spre coada lacului, ne reţine atenţia o vastă tăietură de pădure. Urmărind cu privirea marginea ei vestieă, vom distinge, delimitat de pădurea mare rămasă netăiată, un profil uman ale cărui trăsături se aseamănă foarte mult cu cele ale conducătorului revoluţionar Tudor Vladimirescu.
La circa l3 km de la intersecţia cu drumul spre Voineasa, ajungem la podul de la pîrîul Tunaru, unde se termină lacul de acumularr. Drumul de pe versantul drept, pe care am venit, se uneşte cu cel de pe malul stîng, nefolosit pentru circulaţie. Din acel punct, ne îndreptăm spre Obîrşia Lotrului, orientîndu-ne spre vest. Parcurgem peste 3 km prin pădurea de molid, alături de Lotru, cu apele lui limpezi, ce se înspumează în micile cascade amenajate de silvicultori. În dreapta noastră remarcăm mlaştina de la Lunca cu Funiile, în care abundă muşchiul de turbă (Sphagnum), ca şi alte plante specifice, cum este bumbăcăriţa (Eriophorum vaginatum), ce poartă în vîrful tulpinii un evantai de perişori albi.
Deodată pădurea se termină şi ieşim în larga poiană de la Obîrşia Lotrului, care adăposteste mai multe clădiri ce se constituie ca un mic cătun cu activitate vizibilă mai mult vara. Trecem pe lîngă bufetul amenajat chiar pe malul Lotrului, traversăm pîrîul Pravăţu, cotim la dreapta pe şoseaua Novaci-Sebeş şi după circa 100 m intrăm în curtea cabanei Obîrşia Lotrului.
Re: [a] Invitatie in Carpati, nr. 2
