Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: gabi N <g...@GMAIL.COM>
Data: Duminică, 22 Oct 2006, 13:44
Subiect: [a] primesc spre publicare de la alpinistul ZSOLT TOROK CHO OYU 2006
*Prin Tibet spre Cho-Oyu *



Cred ca aveam in jur de 5 ani cand prima data visam la Himalaya. Pe la 16
ani cand am pus mana pe coarda si am luat-o pe acesta cale frumoasa a
alpinismului nu aveam mari sperante sa ajung vreodata in cel mai mare masiv
muntos din lume.

A trecut mult timp de atunci si cand in fata ziaristilor am spus "maine voi
pleca spre Himalaya "parca nu-mi venea sa cred. Am muncit mult pentru
aceasta dar sa dovedit ca daca vrei ceva cu adevarat se gareste cale spre
indeplinirea viselor

Si iata-ne in avion catre Delhi, Katmandu. Cristi Tzecu ne-a aratat cam tot
ce se putea despre acest oras minunat, despre religiile si cultura
acestuia. Am umblat pe munte, am avut multi coechipieri dar, Cristi este
unul cu care m-as duce ori unde, este un om relaxat, echilibrat, iar in
Katmandu si pe munte e ca si acasa. Catalin Neacsu era o surpriza in
expeditia noastra, un om pe care te poti baza oricand.

Dupa cateva zile beneficiind de ospitalitatea extraordinara a nepelezilor
plecam spre munte

Drumul e lung si pe parcurs facem ture de aclimatizare atingand localitatile
: Zangmu, Nialam, Tingri, ajungem pe drumul care ne va calauzi pana in
tabara de baza numita BC la 5000 m alt.

Pe acest drum vad pt prima oara Everestul cu ochiul liber. Sa vezi acest
simbol al muntilor e ceva si sa fii participant al unei expeditii de peste
8000 de metri e o sansa. O sansa ca omul poate cuprinde cat mai multe
aspecte din complexitatea alpinismului ceea ce defapt eu am urmarit din
copilarie. Cred ca alpinisti care pleaca peste hotare sunt raspunzatori
pentru imaginea alpinismului romanesc, suntem si noi in felul nostru
ambasadori, muncim sa ne invartimm in alte cercuri

Din tabara de baza, dupa ultima tura de aclimatizare plecam in ABC, tabara
de baza avansata, unde dupa 2 zile de mers pe ghetar ajungem atingand o
tabara intermediara aici incepe viata obisnuita de ABC iar cand un grup
dintre noi se simtea in forma pleca spre tabara 1 sau tabara 2, T1 si T2.

Era totul pregatit, asteptam sa putem pleca spre varf. Vremea insa nu tinea
cu cei care vor sa urce in acest sezon. Era vreme rea in Himalaya, serpasii
au spus ca ca de mult nu a fost asa si ca ei nu vor urca in acest sezon.

Toti eram nedumeriti, se auzeau tot felul de zvonuri si pareri.

Sa anuntat 3 zile de vreme buna, nu am mai stat pe ganduri, am plecat,
zapada mare ma oprit pe la 7800. Aceasta tentative solitara cu instalarea
taberei 2 pe viscol si cu baterea urmelor pana in T2 m-a cam epuizat.

Am stat prea mult la altitudine si am facut cateva greseli in legatura cu
alimentatia, hidratarea. In ziua varfului in scurt timp am realizat ca nu
am forta necesara, ceilalti avansasera mai rapid.

Totusi nu m-am intors. Urcam foarte greu pas cu pas pana cand am ajuns acolo
pe platoul varfului la 8150m altitudine. De continuat insa nu am continuat
era prea riscant sa mai continui dupa ce apunea soarele.

De multe ori e mai greu sa te intorci decat sa continui, dar oricum avand in
vedere ca viata e importanta si mai exista si un Ama Dablam pe care doresc sa
urc si m-am intors cu colegii si totusi nu am un gust amar.

M-am cunoscut cu oameni extraordinari de la care am avut de invatat

Am fost acolo in Himalaya ca sa-mi dau seama cat de mult imi iubesc munti nostri iar altitudinea la care am ajuns e mare fata de faptul cum ma simteam.

In toata expeditia nu am uitat vorba lui David Neacsu - un om care a facut enorm pt alpinismul Romanesc, care spunea "Mai baieti asta-i viata si noi o traim altfel " La cuvintele lui David ce as mai putea sa mai adaug eu? daca cineva ajunge acolo mai ales din occidentul nostru evoluat si poluat isi da seama ca avem ce invata de la acei oameni care traiesc acolo unde noi organizam expeditii.

Ar mai fii multe de povestit la gura sobei dar asta o voi face la cabana Pietrele sorbind din ceaiul pe care numai acolo poti sa-l bei.

Pana atunci zapada buna pt schii de tura si intarita pe creste



TOROK ZSOLT

P. S. Participarea mea in expeditie a fost in memoria lui Alexandru Bradut
Serban despre care va voi mai scrie





Multumesc atat sponsorilor cat si colegilor cu care batem cararile montane
de 17 ani




--
Gabi
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii