Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Liste Alpinet - alpinet2k

Bookmark and Share

De la: CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA office@ccn.ro [alpinet2k] <a...@yahoogroups.com>
Data: Joi, 11 Dec 2014, 1:19
Subiect: [a] 11 DECEMBRIE - ZIUA INTERNATIONALA A MUNTELUI - ALARMA PENTRU NATURA CARPATILOR
Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: office@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================

ALARMA PENTRU NATURA CARPATILOR
DE 11 DECEMBRIE - ZIUA INTERNATIONALA A MUNTELUI

11 Decembrie a fost declarata de Organizatia Natiunilor Unite ca "Ziua
Internationala a Muntelui", pentru a marca oportunitatile dar si
problemele specifice acestei magnifice forme de relief ce rupe monotonia
Terrei si acopera peste un sfert din suprafata continentelor si o treime
din tara noastra.

Editia din 2014 are ca tema la nivel global "Agricultura montana" -
amintind ca peste 700 milioane de oameni traiesc in munti inclusiv din
agricultura practicata pana la altitudini ridicate, pentru ca natura
montana nu este de fapt ostila omului nici din punct de vedere agricol,
pe langa faptul ca muntii sunt sursa de lemn, apa, minereuri si multe
servicii de ecosistem pentru omenire, loc de recreere si refugiu.

Ar trebui ca 11 Decembrie sa fie o sarbatoare si o ocazie de celebrare
si promovare a mediului montan ca oportunitate si model de dezvoltare
sustenabila, dar din pacate in Romania ar trebui sa fie mai degraba o zi
de doliu si de constientizare a starii de pericol, dar si de mobilizare
in apararea a ceea ce mai este inca natura carpatina, aflata sub asediul
omului.

In Carpatii romanesti se adaposteste o imensa varietate peisagistica si
o biodiversitate impresionanta. Ei cuprind cel mai mare peisaj forestier
intact din zona temperata a Europei, sunt gazda celei mai mari populatii
de carnivore mari din UE - mii de ursi, lupi si rasi in conditiile in
care cele mai multe state europene nu mai au niciunul, sunt izvor de
bogatii materiale, vatra de civilizatie, model de convietuire armonioasa
om-natura timp de multe secole si Romania ar fi de neimaginat fara ei.

Doar ca, in loc sa tratam Carpatii cu grija cuvenita pentru aceasta
mostenire minunata, ii supunem unui asediu distrugator mai ales in
ultimele decenii, accentuat in ultimii ani prin comportamentul
iresponsabil al autoritatilor publice si a unei parti a populatiei,
ducand la o degradare accelerata si chiar la impingerea spre disparitie
a unor elemente esentiale si unice din muntii tarii noastre.

Padurile Carpatilor sunt taiate intr-un ritm ametitor in ultimele doua
decenii, mult mai mare decat rezulta din statisticile oficiale, care
recunosc totusi jaful si faptul ca, daca in toata Europa, suprafata de
padure creste, la noi e in continua scadere, iar ceea ce se mai
considera padure este de regula ceva bracuit, macelarit de taierile
ilegale, de exploatarile "pe ras" pe mari suprafete urmand ca ramasitele
slabite sa fie doborate de intemperii si proliferari de ipide, atunci
cand nu sunt doar pretexte pentru acoperirea taierilor abuzive. Iar
Parlamentul tocmai pregateste o noua incercare de a apronba o modificare
masiva a Codului Silvic, cu pretentia de a stopa macelul forestier, dar
de fapt e tot permisiv pentru mafia padurilor.

Siluetele Carpatilor au inceput sa fie slutite de eoliene, care vizeaza
mereu crestele dominante si zonele cele mai pitoresti, in total dispret
pentru estetica montana si nu numai. In plus, linii electrice aeriene de
inalta tensiune trase peste creste pe unde i s-a parut mai ieftin si
comod Transelectricii, care pregateste acum noi linii de 400kV prin
munti in total dispret pentru natura.

Sosele pana in varf de munte construite inutil si cu nepasare fata de
impactul de mediu fragmenteaza habitatele si aduc mii de autoturisme si
oameni pana in inima naturii, desi nici nivelul de educatie civica nici
vointa si resursele autoritatilor nu dau speranta ca se poate gestiona
adecvat un asemenea aflux. Rezultatele tragice se vad de-a lungul
Transfagarasanului, Transalpinei, TransRaraului si Transsemenicului, si
cu toate acestea, se continua proiecte asemanatoare si pentru Bucegi,
Baiului si alte masive.

Vile si hoteluri infipte criminal in zone alpine ce erau inca
cvasinaturale sunt consecinta inevitabila a soselizarii, manelizarii si
cocalizarii Carpatilor, si vedem mijloace de transport pe cablu tot mai
multe, majoritatea facute cu bani publici practic "aruncati pe geam"
pentru ca nu va fi un paradis pentru schiul de partie.... Si capac al
toate pun miile de antene GSM carora li s-a aprobat fara retineri sa
ocupe varfurile si fac tot mai hidoasa fata alteori superba a Carpatilor.

La Rosia Poieni, in muntii Metaliferi, in Calimani si in alte zone, rani
uriase in trupul muntelui au fost facute de oameni si autoritatile
pregatesc noi asemenea agresiuni la Rosia Montana, la Baisoara, la
Certej, la Bucium, in duzini de locuri din Muntii Banatului, in
Bucovina, in Carpatii Orientali si in alte zone, iar carierele de granit
rod ca un cancer Creasta Pricopanului - perla muntilor Macinului.

Raurile de munte sunt sub un innoit asediu hidroenergetic. Daca o buna
parte din ele au fost distruse ecologic si peisagistic prin duzinile de
lacuri de acumulare construite in anii 60-70, de regula cu deviere a
unui mare numar de alte rauri spre respectivele lacuri, in ultimii ani a
inceput atacul asupra tuturor raurilor ramase cvasinaturale in munti,
prin poiecte criminale de microhidrocentrale care introduc in conducte
pentru multi kilometri cea mai mare parte a apei si lasa albii aproape
secate si distruse de buldozere si excavatoare, si totul inca sub
pretexte "eco" de promovare a asa-zisei "energii verzi".

Oieritul si agricultura traditionala, candva chiar excesiva din punct de
vedere ecologic, acum moare, se abandoneaza stanile si se infunda
plaiurile, se blocheaza potecile si se innamolesc izvoarele, vezi tot
mai rar ciobani, magari cu desagi, atelaje cu cai si care cu boi.
Salasele sezoniere din Apuseni si Muntii Banatului devin ruine, multe
catune sunt parasite, sate intregi de munte mai au doar cativa locuitori
in varsta. Azbocimentul a inlocuit sindrila pe acoperisuri, sarma
ghimpata a inlocuit gardurile de lemn, reproduceri de prost gust au
inlocuit icoanele pe sticla pe peretii caselor muntenilor si mai numeri
pe degete oamenii care mai stiu sa faca un tulnic, un ciubar, o cerga
sau o instalatie de moara sau joagar actionat cu apa sau o valtoare.

In schimb se umple muntii de masini de teren, ATV-uri, motociclete
enduro, motodeltaplane si motoparapante, snowmobile si barci cu motor pe
lacuri... sfasiind linistea, imputind vazduhul cu gaze de esapament, si
adesea degradand si drumurile si descurajand orasenii sa isi mai miste
fundul si pe jos cate putin, desi plaga sedentarismului cu toata cohorta
ei de consecinte negative asupra sanatatii publice devine si la noi o
problema majora...

Legislatia tembela, in frunte cu actualele forme ale Codului Silvic si
Legii Ariilor Protejate, nu interzice sau restrictioneaza ferm accesul
motorizat in natura montana in scop recreativ, in schimb prohibeste
total in cea mai mare parte din Carpati turismul activ si sportul montan
nemotorizat, interzicand accesul in scop recreativ unde nu este traseu
sau zona special marcata in acest sens... Marcate turistic sunt sub 0, 1%
din poteci si drumuri, exclusiv pentru turism pedestru, iar pentru
turism ecvestru, biciclistic sau pe schiuri nu exista deloc trasee
marcate, in ciuda promisiunilor desarte ale tuturor ministrilor de
resort din ultimii 15 ani ca rezolva bariera legisaltiva care ne-a facut
codasii Europei si in acest domeniu.

Pentru traseele de turism pedestru, fondurile pentru marcaje ar trebui
asigurate, conform legii, de Consiliile Judetene, dar majoritatea aloca
aproape zero. Pentru marcarea de trasee pentru alte tipuri de turism
nemotorizat montan lipseste in continuare cadrul legal - proiectele
legislative sunt plimbate dintr-un sertar ministerial in altul de peste
un deceniu. Traseele de alpinism si escalada nu au niciun cadru legal,
multe sunt degradate ca asigurari, in schimb apar odioase fieratanii
numite "via ferrata".

Se interzice practic speoturismul, declarand inchise aproape toate
pesterile, in schimb daca platesti pe cine trebuie poti avea acces si in
zone foarte sensibile ecologic, administrarea de arii naturale protejate
in zona montana putand deveni o buna afacere pentru cei a caror interes
nu este protectia naturii montane ci profitul. Nu degeaba mare parte din
parcurile nationale si naturale din Carpati au ajuns sa fie administrate
de operatori economici, a caror rol prin definitie este sa faca bani cat
mai multi, astfel ca oricata bunavointa ar avea unii, Romsilva nu poate
fi intr-o asemenea postura decat lupul pe post de cioban la oi.

In schimb infloreste in Carpati braconajul si se promoveaza desantat
vanatoarea, si inca in mod traditional, antiecologic, vizand
"recoltarea" exemplarelor cele mai frumoase, dar cu tupeul de a pretinde
ca se face de dragul naturii si a "pastrarii echilibrului ecologic" desi
vanatorii vizeaza mereu animalele cele mai viguroase, care aduc
punctaje, premii si invidia din partea altor insetati de sange....

Totodata, e evident ca se permite sa iti faci vila in padure sau in varf
de munte, sa torni betoane si sa proclami ca faci "dezvoltare", sa iti
croiest drum de buldozer prin pajistea alpina si sa distrugi lacuri
glaciare, cum a facut cu taul Stiol un fost primar din Borsa care a fost
scos basma curata de complicii sai din autoritatile care ar fi trebuit
sa il pedepseasca, la fel cum mii de calai ai naturii montane sunt
bine-mersi cu statut de demnitar, functionar public, personal silvic sau
om de afaceri de succes...

A continua in aceasta directie si in acest ritm poate face ca in unul
sau doua decenii sa admiram natura carpatina mai mult prin albume de
poze vechi, sa plecam dintre betoanele oraselor pentru a vizita
betoanele muntilor, sa vedem animalele montane doar la gradina zoologica
sau impaiate prin pensiuni de prost gust si sa vedem rauri adevarate de
munte doar prin filme documentare sau prin tari care nu si-au batut joc
de muntii lor... Si ne vom aminti ca niste politicieni ne-au spus ca a
fost totusi bine pentru economie... desigur, nu pentru cea a Romaniei....

Depinde de noi toti ca in viitor 11 Decembrie sa devina in Romania o zi
de sarbatoare, nu una de comemorare a Muntilor Carpati.

Cluj-Napoca, 11 decembrie 2014

Radu Mititean
director executiv CCN



------------------------------------

------------------------------------

-------
Redirectare 2% din impozit catre Alpinet:
http://www.alpinet.org/doilasuta
-------
Grupul Alpinet pe linkedin.com: http://www.linkedin.com/e/gis/25818/219FAB093CB7
si pe Twitter: http://www.twitter.com/alpinet
-------
PROMO: Junior Velier 2013: http://www.facebook.com/JuniorVelier
Mesajele sunt preluate ca atare de la sursele menţionate.
Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru forma şi conţinutul lor.


Legături cu Ghidul Montan:
Muntii LATORITEI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Vidra-Baraj Vidra-Gura Steajei-Piriul Hanesu-Gura Balindrului-Cataractele Lotrului-Zidul lui Manole-Gura Hoteagului-Gura Dobrunului-Voineasa
Traseu: nemarcat, uşor, drum forestier (28 km) în coborîre Durata: 6-7 ore



Deşi este un traseu de "vale", el poate da numeroase satisfacţii drumeţilor, oferind prilejul străbaterii defileului Lotrului în cel mai pitoresc sector. De la Vidra urmăm şoseaua de contur a lacului spre nord-vest şi, ocolind cîteva pîraie ce se varsă în lac, ajungem după 4 km la barajul Vidra. Barajul, format din anrocamente, nu are măreţia barajelor de beton, mai ales cînd este privit dinspre lac şi aceasta pentru că partea din amonte este în cea mai mare parte acoperită de ape. In vecinătatea sa, pe malul opus, debuşează apele aduse printr-o galerie din reţeaua de captări nord, sub forma unei cascade albe, înspumate (vizibilă cînd nivelul lacului este mai scăzut). Incîntaţi de moderna arhitectură a casei de supraveghere a barajului, începem coborîrea în serpentine, către partea din aval a barajului. Urmează o ramificaţie a şoselei, noi urmînd-o pe cea din stînga (spre vest). În dreapta, drumul betonat duce la fosta carieră "Chioara", de unde au fost extrase blocurile de piatră pentru baraj. Privind imensul gol creat în munte cu ajutorul dinamitei şi al excavatoarelor uriaşe, precum şi drumul pe care "şoferii iadului" au transportat anrocamentele, avem imaginea forţei omului din zilele noastre.

De pe aceste serpentine privim în ansamblul său barajul dinspre aval, putînd aprecia dimensiunile sale, comparabile cu ale unui munte. Continuăm coborîrea şi în curînd ajungem lîngă albia seacă a Lotrului. Şoseaua se aşterne de-a lungul văii, pe versantul stîng.

La Gura Steajei se varsă în Lotru pîrîul Steaja, ce-şi adună apele de sub Piatra Albă. De acolo versantul stîng devine un adevărat perete continuu, în care atîrnă într-un echilibru fragil blocuri de piatră. Versantul drept este mai domol, fiind acoperit de o pădure deasă de molid. Lotrul s-a înfiripat din nou sub forma unui pîrîiaş, îmbogăţit de apele unor afluenţi mici, rămaşi necaptaţi. După 10 km de la plecare, întîlnim pîrîul Haneşu, în lungul căruia urcă un drum forestier cale de 6 km, iar apoi o potecă, marcată cu triunghi albastru, care ajunge pe Vîrful Cristeşti.

Depăşind defileul din ce în ce mai strîmt al văii, ajungem după alţi 3 km la Gura Balindrului, unde îşi aduce apele în lacul Balindru un pîrîu mai mare - Balindru - în lungul căruia urcă, de asemenea, un drum forestier pe o distanţă de 9 km. De la vărsarea pîrîului în lac, porneşte spre nord-est, urcînd Muntele Furnica, o potecă marcată cu bandă albastră, care ajunge la casa de vînătoare Dobrunu, ocolind pe curbă de nivel pantele Muntelui Stricatu. Pentru informare, menţionăm că acest traseu, de un pitoresc deosebit, poate fi parcurs în 3-3½ ore, dar iarna se recomandă prudenţă. Acum acest traseu se desfăşoară în cea mai mare parte pe un drum forestier, iar marcajul se distinge foarte greu.

Peste lac sc desfăşoară un elegant viaduct, pe care şoseaua noastră trece spre versantul drept, ajungînd după cîteva zeci de metri la nivelul barajului. Barajul şi podul reprezintă aici, în pustietatea muntelui, un simbol al îmbinării creaţiei umane cu ceea ce a zămislit natura. In aval de baraj, Lotrul rămîne pentru a doua oară un firicel de apă ce se strecoară într-o albie prea mare pentru el. Şoseaua îl urmăreşte pe sub albul pereţilor de pegmatit, în care sclipesc foiţele de mică, o adevărată bogăţie a acestor munţi. Ne aflăm acum în zona exploatării miniere de mică şi feldspat, traversăm un pod mic de beton, ajungînd din nou pe malul stîng. Trecem pe lîngă instalaţiile de prelucrare a minereului şi pe lîngă gurile a numeroase galerii ce au ciuruit munţii. De jos, din şosea, abia se zăreşte sus, în versantul drept, colonia "Cataracte" a minerilor, la care se ajunge pe o şosea ce se desprinde în vecinătatea podului mic de beton.

După circa 500 m, în aval, traversăm iar Lotrul pe versantul drept, pe un viaduct de beton, aruncat ca un arc peste apele rîului ce se zbat între blocuri uriaşe de pegmatit. Trecem pe lîngă "Zidul lui Manole" ce apără soseaua de avalanşele de bolovani aduse de un mic vîlcel, apoi ne îndreptăm o dată cu Lotrul, spre est. În acest sector şoseaua se menţine la înălţime, mult deasupra rîului ce coboară în cascade. Pădurile de pe versanţi au din ce în ce mai mult fag şi pe alocuri mesteacăn şi paltin, anunţîndu-ne că am coborît aproape 400 m diferenţă de nivel, de la barajul Vidra. Trecem pe lîngă Gura Hoteagului, aflată pe malul stîng, iar de la Gura Dobrunului şoseaua se îndreaptă spre sud, prin valea ce se lărgeşte, ajungînd după alţi 4 km la Voineasa.


 



Nu există comentarii pentru acest mesaj
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii