Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA <o...@ccn.ro> Date: Fri, Mar 26, 2004, 4:06 pm Subject: @ Accesul turistilor si alpinistilor in zone montane sensibile dpdv ecologic Asociatia turistica sportiva civica si ecologista CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" ================================================= str. Septimiu Albini 133/18 RO-400457 Cluj-Napoca tel. 0264-450013, 0744-576836 fax 0264-431626 e-mail: office@ccn.ro WEB: www.ccn.ro ================================================= REGLEMANTAREA ACCESULUI TURISTIC SI SPORTIV IN ZONE MONTANE SENSIBILE DIN PUNCT DE VEDERE ECOLOGIC Pe lista de discutii alpinet2k@yahoogroups.com s-au purtat in ultimele zile polemici legate de problema restrictionarii severe a accesului turistilor si practicantilo de sporturi montane in anumite masive sau zone din masive montane. AU fost multe opinii pro si contra, dar cu regret am constatat ca au adesea o conotatie de radicalism nejustificat, fiind emise sum imperiul unei evidente insuficiente de cunoastere sau / si exercitiu de dialogare constructiva pe baza de argumente rationale, fara prejudecati si fara a lasa impulsurile emotionale si rutina si reflexele create de pregatirea si activitatea profesionala sau recreativa proprie sa interfereze grav opiniile si judecata limpede in cursul unei discutii cat se poate de serioase si importante atat pentru protectia naturii cat si pentru viitorul turismului si sporturilor montane in Romania si in lume. Se dadea recent pe lista ca exemplu de rstrictie excesiva si nejustificata interdictia totala de acces in Ceahlau in zona Ocolasul Mare si se prezenta ca argument ca e zona cea mai frumoasa. Noi credem ca in primul rand at trebui spus ca Ocolasul Mare este CEL MAI INALT varf din masiv! SI evident orice turist vrea sa urce pe CEL MAI INALT VARF dintr-un munte. La fel daca vorbim de trasee turistice. Turistul vrea sa parcurga intr-un munte cum sunt cei din Carpati TRASEUL DE CREASTA PRINCIPALA. SI in rest turistul vrea sa aiba traseele care ofera cele mai frumoase privelisti sau accesul la anumite obiective. Daca oferi turistilor asta, sa mearga pe varful cel mai inalt, pe creasta principala si sa prinda cateva din cele mai super peisaje din zona si sa poata sa vada / fotografia unele obiective mai deosebite, 95% din ei vor fi multumiti si nu se vor supara prea tare daca restul de 95% din masivul montan respectiv e inchis circulatiei turistice daca exista ratiuni in acest sens... 99% probabil dintre turisti si alpinisti si practicantii de sporturi montane cred ca accepta ca e necesar sa fie si zone strict protejate, sanctuare ale naturii in care sa nu se intre decat in mod cu totul exceptional, ex. pt cercetare. SI ca e nevoie de anumit control / limitari unde numarul de turisti e f. mare raportat la suprafata si sensibilitatea zonei, ca daca toti ar merge pe unde apuca s-ar face praf zona.... De aceea exista in toata lumea zone cu restrictii pt turism si sporturi montane proportional cu sensibilitatea ecologica a arealului si numarul de turisti raportat la suprafata. Aceste lucruri se determina prin studii aprofundate, pentru a vedea ce numar de oameni si cum pot stationa / circula intr-o anumita zona intr-un interval de timp fara sa duca la un impact major de mediu (conteaza cati sunt, daca merg numai pe anumita poteca sau pe oriunde, cum sutn imbracati, daca doar trec sau si stationeaza mult timp, daca merg in liniste sau mai fac unele zgomote, daca sunt pe jos sau pe schiuri sau mountain bike etc., daca campeaza sau fac foc sau nu etc. etc., daca e zi sau noapte, ce anotimp este, sau daca e o perioada de importanta speciala pt vreo specie de animale ex perioada de imperechere sau de nastere/crestere a puilor etc.). Pe aceasta baza sa decide unde nu e nevoie de reglementari speciale (altele decat cele benerale de a nu lasa gunoi, a nu taia copaci, a nu face zgomot, a nu face foc aiurea etc.) si unde trebuie anumite limitari si ce fel si cand.... Pot fi conditii sa nu umbli in grup mai mare de X persoane, sau sa nu umbli imbracat viu colorat (sau dimpotriva sa iti faci simtita prezenta!), sa ramai numai pe poteca marcata, sa circuli doar ziua, sa nu mergi in anumite perioade ale anului etc. In unele parcuri din USA sutn contingentari in sensul ca s-a calculat ca nu trebuie sa fie mai mult de X turisti zilnic intr-o anume zona, si prin urmare te inscrii din timp pt a primi un permis de acces in zonele de varf.... IN alte tari te inscrii pt un permis daca vrei sa mergi pe trasee nemarcate sau in anumite perioade sau zone considerate f. sensibile si unde s-a dovedit necesar instituirea unui contingent limitat de vizitatori. IN cazuri foarte putine se ajunge la necesitatea unei restrictii asa de severe incat punerea lor in practica sa impuna declararea zonei ca inchisa accesului public, si rezervarea putinelor "locuri" admisibile pt ceretatori si alte persoane care au interese mai importante decat simpla curiozitate sau dorinta de recreere in acea zona... Asta in materie de areale naturale de supratafa in zona temperata. Sigur ca altfel se pune problema in alte zone mai sensibile sau unde prezenta omului nu o putem caracteriza ca naturala sau cvasinaturala. De exemplu in pesteri (unde mediul e incomparabil mai sensibil, si un pic de gunoi sau feale umane pot afea impact major de mediu, chiar si prezenta omului prin caldura degajata, prin respiratie etc. poate lasa urme daca sunt oameni multi sau frecventi). Sau in zone arctice / ploare. Acolo orice rest alimentar chiar biologic si de asemenea fecalele etc. trebuie colectat, ambalat si evacuat, pentru ca nu apare biodegradarea din cauza de temperaturi joase si un concean de mar sau niste dejectii unane sunt tot acolo peste un secol.... De asemenea, in zone unde pana in epoca moderna omul nu a fost prezent, daca vrei sa le pastrezi perfect naturale trebuie sa excluzi omul, si daca vrei sa le pastrezi foarte aproape de conditiile naturale trebuie sa contingentezi sever accesul.... IN muntii Romaniei absenta TOTALA a omului intr-un areal se justifica extrem de rar dpdv ecologic, pentru ca omul e prezent in ecosistem de mii sau zeci de mii de ani, si si el calca iarba, emite miros sau sunete, bea apa, urineaza etc. ca si alte animale. Pentru ca acest lucru sa nu dauneze mediului trebuie sa aiba un caracter limitat, sa nu depaseasca o anumita masa critica (densitate de oameni in aceeasi zona in acelasi timp), care variaza si in functie de anotimp, altitudine, conditii meteo, comportamentul oamenilor etc. Tendinta de a pune interdictii totale de acces pe areale extinse si numeroase vine mai degraba din incapacitatea administrativa de a monitoriza si de a impune respectarea regulilor de baza in materie de practicare a turismului si sporturilor montane, si atunci e mai comod sa zici ca nu e voie deloc sa intre cineva in zona decat sa vezi cati intra si cum se poata..... Folosirea exclusiva sau preponderenta a parghiilor legale si administrative si recurgerea la instrumentul cel mai inflexibil - interdictia totala a accesului - sunt consecinta acestei incapacitati organizatorice a sistemului public de ocrotire a naturii. La aceasta se adauga necunoasterea / cercetarea insuficienta a arealelor respective dpdv ecologic astfel ca specialistii nu sunt in masura sa evalueze impactul potential al diversilor factori si sa simuleze diverse situatii, fluxuri de turisti, interactiuni etc. incat sa poata determina cu o acuratete rezonabila niste limite ale suportabilitatii ecosistemului si pe baza lor sa determine daca si unde si ce limitari ar fi necesare. Natura Romaniei e in general o mare necunoscuta. Ar trebui mii de biologi si alti specialisti, competenti si harnici si carora sa li se si asigure mijloacele necesare, pentru a cunoaste aprofundat daca nu natura tarii in general, macar cea din ariile naturale protejate existente si din alte arii unde sunt indicii ca ar fi necesara instituirea unui regim de protectie. E vorba mai ales de flora si fauna, dar nu in abordarea clasica specie cu specie, si in principal in abordarea moderna integrata cu axare pe relatiile interspecii si pe privirea sub aspect sistemic... NU vorbesc din auzite, ci din experienta directa a clubului nostru, care in diverse proiecte ecologice a lucrat cu specialisti si a ajuns de fiecare data la concluzia ca se cunoaste foarte putin, ca in unele zone se stie sau nu de specia X de planta sau Y de animal pentru ca pur si simplu a fost sau nu cautata acolo, ca datele din literatura "de specialitate" sunt cantitativ si calitativ ca vai de ele etc. etc. SI atunci e de intles ca specialistii cu si fara ghilimele din autoritatile publice, respecitiv cei cu care acestea se consulta sau cu care contracteaza studii, nu au posibilitatea sa propuna planuri realiste de management a prezentei umane in arii sensibile dpdv ecologic, nestiind ce sa recomande (cati oameni in ce conditii ar putea trece / stationa intr-o zona intr-un interval de timp fara sa produca un impact de mediu semnificativ), chair in ipoteza ca ar exista instumentele de popularizare, monitorizare si impunere a acelor planuri. SI atunci evident ca, pentru a nu gresi, propun ori nimic, ori interdictii extrem de severe sau totale de acces. Iar autoritatile la accepta cu placere, ca sunt mai usor de implementat decat cele graduale si flexibile, mai ales ca personalul care trebuie sa le puna in practica e adesea de tip "Garcea" incapabil sa inteleaga situatii complexe si diferentieri fine si sa abordeze altfel decat cu bata problema aplicarii legii. Apare si o a treia problema, la fel de grava: Cunoasterea foarte limitata sau absenta a fenomenului turistic si sportiv montan de catre demnitarii, functionarii, specialistii etc. din autoritatile publice cu atributii de mediu, precum si de catre specialistii din mediul universitar, din cercetare, din unele ONG, la care se adauga ignoranta crasa a presei si a publicului. In concluzie cei care ar trebuie sa intocmeasca planuri de management, regulamente, politici si planuri de infrastructuri pentru turism si sporturi montane in general si in arii naturale protejate in special, nu stiu sau stiu putin care sunt caracteristicile cantitative si calitative ale grupurilor-tinta vizate (turisti si practicanti de sporturi montane). NU prea stiu ce ce sunt si ce presupun zecile de discipline si varietati de turism activ si sporturi montane, ce nevoi au practicantii acestora, care sunt echipamentele, mentalitatile, tehnicile etc. ale acestora, care e cultura de grup, principiile etice etc. Necunoasterea e mentinuta de lipsa de dialog, lipsa de transsparenta a autoritatilor si institutiilor publice, orgolii personale, lipsa de timp si mijloace si in general lipsa culturii comunicarii si a culturii cooperarii, lipsa resimtita din plin la cvasitotalitatea autoritatilor, dar si la multe institutii de cercetare si invatamant, la specialistii cu si fara ghilimele si la ONG-urile si cluburile de mediu si / sau de turism si sporturi montane, si in cazul lor tot atat la cele cu cat si la cele fara ghilimele. De aici izvoraste si faptul ca reglementarile propuse pentru turism si sporturi montane in general si in ariile naturale protejate in special merg in cele mai multe cazuri "ca nuca in perete", dovedesc necunoasterea caracteristicilor si in consecinta sunt nefezabile, neadaptate, nejustificate, lacunare, lasand portitze sau dimpotriva instituind limitari excesive sau totale. Pe ansamblu ele dovedesc o imensa ignoranta si un dispret al celor care "ocrotesc" sau pretind ca "ocrotesc" natura pe care uneori nici nu o inteleg corect, uitand a omul e si el un animal, parte a naturii, sa ca locul lui este in natura, in care ar trebuie sa se integreze organic, pe care trebuie sa o cunoasca ca sa o inteleaga si iubeasca si ocroteasca ca pe propria lui casa, nu sa priveasca la ea ca la altceva, ca la un exponat de muzeu care ti se explica ca e rar si pretios si trebuie ocrotit, dar care in fond te lasa rece, trezind eventual curiozitatea stiintifica sau respectul pt valoarea baneasca a celei raritati care ti se prezinta in vitrina blindata a muzeului... Ma lupt si eu personal si clubul din care fac parte de peste un deceniu pentur a preveni aparitia in Romania a acestei falii nejustificate dintre asa-zisii ocrotitori ai naturii fata de asa-zisii utilizatori ai naturii din mediul montan. (Rog a nu se lua termenul "asa-zisii" in sens jignitor si peiorativ, ci cu intelesul ca in opinia noastra e o categorisire fara sens, cei care "utilizeaza " natura dpdv recreativ ex. turistii si practicantii de sporturi montane in cea mai mare parte o iubesc si o respecta si o ocrotesc pentru ca altfel isi distrug mediul de practicare a propriei pasiuni, iar cei care "ocrotesc" natura montna fie stau in birou si o vad in carti si la televizor si nu o intleleg desi multi sunt "specialisti", fie merg pe teren, pe munte, pe jos sau pe schiuri sau pe bicicleta sau cu parapanta sau barca pneumatica etc, urca pe stanci sau intra in pesteri etc. si sunt implicit si ei "utilizatori" ai naturii si practicanti de turism si sport montan, doar ca nu in scop recreativ si educativ ci stiintific sau administrativ....). IN e-mailuri anterioare am amintit mai multe exemple concrete. Voiam sa mai amintesc unul: PN Retezat si cazul particular al Rezervatiei Gemenele, zona cu regim sever in care in principiu nu se permite accesul turistic. Cea mai mare parte a turistilor pe care ii cunoatem nu s-au declarat vreodata nemultumiti de existenta regimului de restrictie severa a accesului uman in rezervatia Gemenele. Asta pentru ca in Retezat sunt destul vai si muchii si varfuri si caldari accesibile. Inclusiv cel mai inalt varf din masiv (Peleaga) si cel mai mare lac (Bucura). De asemenea avand in vedere numarul de turisti din Retezat raportat la suprafata sa si densitatea retelei de trasee marcate de drumetie gasesc absolut acceptabila regula ca turistii / drumetii sa ramana numai pe potecile marcate si nu nu campeze peste tot ci numai in cateva zone. SUnt reguli de bun simt si general accepate chiar in lipsa unui sistem prea eficient de informare si mai ales de monitorizare si control. (El s-a dezvoltat in ultimii ani dar mai are destul de evoluat pentur a deveni ceea ce ar trebui si ar putea sa fie). NIci nu simti nevoia sa parasesti in Retezat potecile marcate (pe timp de vara) ca sa poti admira si cunoaste ca turist Retezatul. SI s-au prevazut si procedurile pentru situatii de genul alpinisti, concursuri etc. Se pare ca situatia a fost o exceptie si in alte parti nu a existat deschiderea care a fost in cazul Retezatului. NU am auzit de nici o consultare / dezbatere publica legata de proiecte de regulament la alte arii care aveau deja nucleu de administratie de genul PN Ceahlau sau PN Piatra Craiului. Sper sa ii tina pe cei de la PN Retezat si dupa ce a plecat Erika Stanciu de la conducerea administratiei By the way, in Europa si USA sunt o gramada de parcuri nationale si naturale. Nu am vazut insa se fie interzis accesul pe cel mai inalt varf din masivul / grupa montana respectiva sau traseul de creasta principala. SI nu ca nu ar fi destule zone strict protejate.... Asa ca astept si eu sa vad de la dl. Torok sau de la administratiile in curs de infiintare (Regia Nationala a Padurilor!) dovezile stiintifice, studiile de impact care dovedesc ca pe creasta principala a M-tilor Macinului si pe creasta Pricopanului este necesara restrictionarea totala a accesului uman, ca nu e admisibil a se tolera parcurgerea potecii marcate a crestei pricipale. Astept sa vad de ce suntem asa un caz deosebit in Europa si in lume, pentru ca nu cunosc nici in tarile occidentale exemple de varfuri celebre sau creste principale de masive montane care sa fie total inchise accesului turistic sau alpinistic. CUm de la ei nu e necesar, si la noi da? Daca nu se va raspunde credibil la aceasta intrebare, restrictiile care sunt normale si care vor trebui impuse nu vor fi intlese si acceptate de marea masa a turistilor si practicantilor de sporturi montane si implementarea lor nu va avea sprijin public nici cu privire la cele logice si necesare. SI in acest caz, mai ales in conditiile Romaniei, nu se va putea schimba mentalitatea si s va ajunge la un inutil si dureros "razboi" dinte "conservationisti" si "utilizatori" (turisti, practicanti de sporturi montane si alte activitati recreative etc.) inclusiv cei care, practicand forme de turism si recreatie cu impact redus de mediu asupra zonei montane, ar trebui incurajati si sprijiniti de autoritatile de mediu si de catre organizatiile, institutiile si specialistii cu preocupari de conservarea naturii. DIn acest previzibil "razboi" va avea toata lumea de pierdut, si chiar recurgerea la forta din partea autoritatilor nu are sanse de succes in primul rand din caracteristicile zonlor montane vizate. Sau planuim in jurul MUntilo Macinului de exemplu gard de sarma ghimpata, campuri de mine, posturi de santinele si urmariri ca in filme a celor ce vor sa intre in "zona interzisa" pentru a ajunge pe un varf din creasta principala? Sper ca "talibanii" din ambele tabere sa se trezeasca din radicalismele ieftine si sa inteleaga, asa cum au facut apel mai multi co-listeni, ca trebuie si se poate gasi un compromis logic si usor de acceptat pentru toate grupele de interes cu privire la accesul in muntii Romaniei, unde e destul spatiu pentru toti si e loc si de turism si sporturi montane daca se fac cu cap fara sa se distruga natura si fara sa fie nevoie de interdictii totale de acces in zone numeroase sau mari sau foarte importante din punct de vedere turistic si sportiv. Iubitorii turismului activ si sporturilor montane pot, de cele mai multe ori si sunt cei mai buni iubitori si aparatori ai naturii montane, iar daca lasam sa riumfe ratiunea vom constata ca specialistii si activistii de mediu ar trebui si pot sa le fie cei mai buni prieteni si aliati, nu inamici. Cand se va intampla acest lucru? Depinde de fiecare din noi! Radu Mititean CCN The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Other messages in the same thread: Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 761 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |