Alpinet lists - alpinet2k

Superbie pe creasta muntilor Rodnei.

Echipa: Cezar Manea- CAR- Bucuresti
Dinu Mititeanu- ex-salvamontist Cluj
Data: 2-4 apr.2004
Plecare: Halta Romuli Sosire: Rodna Veche
Timpi de mers: Vineri 2 apr. 15, 5 ore (04.27- 20), sambata 13, 5 ore
(8.30-22). Duminica 3 ore (7-10). Prima noapte in cort in Saua Puzdrele,
a doua in refugiul Curatel.
Vremea: excelenta, soare orbitor, vizibilitate cum ne doream, in toate 3
zilele, in ciuda unor site-uri meteo renumite, care anuntau vreme
buna/superba doar vineri!
Zapada: excelenta, nici moale, nici prea inghetata. Am avut, dar n-am
folosit coltarii si pioletii.
Coechipierul: un Om minunat, pe care nu-l mai vazusem cam de 20 de ani!

Nu mai fusesem pe munte de...4 zile, duminica revenisem dupa 3 zile de
Calimani. Intru cat Marlene avea incheiere de luna, cautam coechipieri: Lui
Doru Munteanu i se blocase ziua de vineri pe care si-o stia libera (i-o
daduse si Guvernul, fericit ca suntem in NATO!); pe Titus Hen il invitasem
prea tarziu in Suhard, avea alt plan de Florii cu familia, Cezar Manea-
care scrisese pe una din liste ca e amator de schi de tura, mi-a spus
miercuri ca-mi va da raspuns. Pana joi la 12 nu venise raspunsul. Era si
vina mea, ca-i trimisesem 2 SMS-uri pe adresa gresita! Nu doream sa merg
singur in Rodnei, asa ca la ora 12.59 (de fapt cu 20 min.
intarziere) porneam singur spre Vatra Dornei, spre Suhard. Trecusem de Dej
cand m-a sunat Cezar ca vine cu mine in... Rodnei!! Ma gandeam sa-l astept
dimineata la Zavoaiele Borcutului, dar nu s-ar fi descurcat singur. Asa ca
la 14.13 am coborat in Beclean, unde l-am asteptat pana la... 02.28! 12
ore!! Ce nu face omul de dragul muntelui si al unui prieten invitat pe
munte! Nu renta sa mai fac un drum Beclean-Cluj si retur. Noroc de vremea
superba: am citit in parc pana pe la 19, apoi 2 ore la o cofetarie, apoi
alte 2 ore la o pizzerie, apoi..in gara, apoi in trenul in care el dormea
bine-mersi la cuseta. Eu am atipit doar cam o ora in gar si cam tot atat in
tren.
Am cumparat o carte usoara "In inima Legiunii Straine" a lui John
Parker. Dar luasem cu mine cartea " Visul peretelui de gheatza" a lui
Razvan Petcu- pe care o citesc pe indelete. Ii scrisesem de curand cuiva ca:
" E o carte de munte iesita din comun. Un fel de "disectie spirituala", o
analiza detaliata a unor gesturi, ganduri, "fleacuri" de pe traseu, etc. Un
fel de punere pe reportofon si a celor mai neinsemnate (in aparenta)
ganduri! E "cea mai intelectuala" carte de alpinism pe care am citit-o!
Inca n-am terminat-o. E si captivanta, dar e si "grea". E pacat si de fapt
nu poti s-o "inghiti", trebuie savurata cu multa rabdare. Si sa admiti ca
unii alpinisti pot fi/sunt foarte credinciosi. Eu n-am acceptat doar (de
fapt m-a deranjat foarte tare) o fraza scrisa chiar cu litere aldine de
dl. CD in prefata, care numai toleranta crestina nu dovedeste. Si sunt sigur
ca Razvan n-ar fi de acord cu afirmatia respectiva. Ma opresc.

Ne-am revazut cu Cezarica dupa vreo 20 de ani in halta Romului la ora
04.27; halta in care cineva scria candva pe lista ca - fiind intuneric si
halta pustie- au asteptat sa se faca ziua ca sa se poata orienta, sa poata
cobori la sosea si sa intrebe pe unde s-o ia la drum. Eu eram "acasa",
Romuli era in "parohia" mea ca tanar medic la Telciu si am mai coborat/
urcat in tren acolo si in ultimii ani de cateva ori. Asa ca..la drum! Cam
1/2 km pe sosea in amonte, apoi la dreapta pe sub viaduct, 8 km pe valea
Stramba, cu schiurile (Cezar si cu bocancii) pe rucsaci. La ora 6.45 eram
langa cabana Zavoaiele Borcutului, cand primul muncitor forestier iesise
"pentru sine". Pauza la "borcut", mic dejun frugal. Le amintim apoi
schiurilor si focilor pentruce le-am luat cu noi si ele... au inteles aluzia
! Zapada suficienta si tare prin padure. In poiana Ciunget a Obcinei
Strambe iesim in soare. prima foto e cu trei piramide albe in zare: spre
nord Pop Ivan- Muntele lui Serban si Farcau-Mihailecu, iar la vest
inconfundabilul Tibles- ca un soclu de premiere pentru
sportivi: I. Tibles, II. Bran, III. Arcer.
Zapada "beton". Nu ocolim Vf. Batrana pe poteca de vara prin padure ci
urcam pe cupola lui ca un ceaun rasturnat (1710 m). Alte poze; Ii
explic/arat lui Cezar lungile culmi sudice. Lectii de geografie voi face cu
el si din creasata principala: Muntii de pe granita, cei din Ucraina,
Muntii Bargaului, Calimanii... Acum jos focile pentru prima coborare "iuhuuu
!".
Pe traseu am mers pe foci, am mai coborat pe schiuri si cu foci si fara
foci, am urcat majoritatea varfurilor- cu schiuri si foci sau pe bocanci,
cateva le-am ocolit. Am mers si cu schiurile pe rucsaci, le-am dus si in
maini pe zone scurte. In unele zone, zapada fiind excelenta la mers (
bocancii intrau in crusta 1-2 cm!), am considerat ca schiurile sunt doi
pechinezi la plimbare si le-am dus "in lesa". Asa usor veneau dupa noi, ca
nici nu le simteam!
Voi insira varfurile vest-est; cele ocolite le notez cu (o), celelalte
le-am urcat. Batrana, Groapele(Gropilor), Rebra (pe harti e numit gresit
: Buhaescu Mic), Obarsia Rebrei, Cormaia, Repedea, Negoiesele (o),
Puzdrele(o), Aniesul Mare, Laptele, Galatiul, Muntele Cailor (o),
Gargalaul, Claia, La Cepi, Omului, Cisia (o), Putredu (o), Tomnatecu (o),
Coasta Neteda (o).
Coborari mai lungi, superbe pe schiuri au fost mai ales de pe Vf.
Repedea si mai ales de pe/dupa Vf. Omului, pe sub "Dromader", prin
apropiere de Tarnita lui Putredu, pe pantele sudice ale crestei, pana la
obarsia (vara) Izvorului Rosu, in "dolina" unde montasem intr-o iarna cortul
cu Marlene cand veneam invers, din Pasul Rotunda- Ineut -Ineu. De acolo am
urcat oblic spre creasta. Am prins/admirat/pozat apusul la 19.50 de pe
ultimul varf/varfulet fara nume al crestei- inainte de saua Ineu si Vf.
Ineu. Acest mic, dar fain varf, eu l-as numi Vf. Bila (sub el e caldarea
Bila, iar varful Tomnatic, din care pleaca spre N-E piciorul Tomnatic, e
mai spre vest). Apoi "ne-am dat" iar pe schiuri, la lumina scazanda a
zilei si crescanda a lunii pline. Am tintit in coborare lina piciorul ce
pleaca din Ineu- Saua "cu Lac"- Saua Curatel- Vf. Benes. Ce lunga traversare
a acestei fetze sudice a secundului varf al "Fagarasilor Nordului"!(Da,
recunosc: de data asta n-am urcat la vest pe Buhaesti (2221 si 2119 m) si
Pietrosul (2305 m -top-ul Carpatilor Rasariteni), la est pe Ineu (2280
m). Dar "puteam intinde mana sa-i atingem". Muschii ce trebuiau a tina
schiurile pe canturi, protestau in reprize cerand pauza. Erau caliti la
mers, nu la "stat" in izometrie!
Mai jos, varfurile Muntelui Ha>rosu, ce trebuia abordat pe versantul
estic, ne obliga sa renuntam la frumoasa coborare. Luna plina, dar relieful
zapezii ce-l vedem nu coincide cu cel ce-l simtim; nu sesizam bine
sus-josurile, iar ruscacii sunt rucsaci nu ruscacei! Asa ca jos schiurile.
Daca am fi pus iarasi cortul in Saua "cu Lac sau intr-o sa a Harosului" (ar
fi fost a 14-a noapte in cort in iarna asta pt. mine!), am mai fi
beneficiat duminica de inca o lunga si faina coborare. Am dorit insa sa
ajungem (am ajuns la ora 22) la refiugiul Curatel. Nu era prea curatzel
!; masa si bancile din fatza lui nu mai existau, geamuri sparte, acoperite
cu o usa, etc = treaba tipic
romaneasca). Dimineatza, desteptarea la ora 06. La 07 eram pe schiuri;
cateva mici urcusuri le facem fara foci; in rest... o lunga si faina
coborare pe drumul ce serpuieste de pe un versant pe cellalt. Una grup de
vanatori pe langa care am trecut "in tromba" la vreo 200 m de ei, nu cred ca
ne-aiu adresat in gand urari de bine: mirosurile hainelor noastre (noi ne
spalasem seara cu zapada) le-o fi alungat "vanatul"! Dar.. tot ce e
frumos...se termina prea repede. Schiurile ni se urca iarasi pe rucsaci. La
ora 10 suntem in Rodna. Lumea, cu ramuri inmugurite, intra in frumoasa
biserica. E ziua de Florii. Intram si noi sa multumim Celui de Sus pentru
aceste zile de vis...
Apoi o apa minerala, un suc, o cafea si mult dorita "ocazie"- un micobuz ne
duce la gara Ilva Mica. La ora 12.57 vine trenul Iasi-Timisoara. Nu-l las pe
Cezar sa stea - ca "razbunare"- 8 ore in Beclean; caci nu-i pot purta pica
pt. cele 12 ore cat l-am asteptat in Beclean. Dimpotriva, sunt dator sa-i
multumesc. Datorita lui am avut aceasta bucurie de a parcurge inca o data
iarna toata creasta Rodnei, caci "din bucati" am facut-o de mai multe ori in
anii trecuti.(prima data iarna in 1971) Va sta 6 ore la mine, in Cluj,
unde abia acum simtim oboseala. Obositi? Am mai scris-o candva: poate
muschii, poate salele, poate soldurile, dar NOI NU!. Pe noi, Muntele nu ne
oboseste niciodata! Asa e draga Cezar?

Se apropie Sfintele Sarbatori Pascale, vacanta asteptata de toti. Cu
Marlene si nepoata noastra Cristina plecam: Valea Ariesului- Detunate-
Piatra Valcanului- Tebea. La Tebea ne intalnim cu Alex- drag coleg de lista
Alpinet si cu Gabi, sotia lui, veniti de departe, ca in fiecare an, pe
meleaguri ale tarii tineretii lor. Apoi - si cu ei- Cheile Uibaresti,
Rabnicioarei, Podul natural de la Grohot. Noi vom continua spre chei si
cascade la izvoarele Crisului Poienii si Crisului Baita, Pasul Vartop-
Groapa Ruginoasa si...vom mai vedea.

Ce frumos ar fi ca in fiecare an- la fel ca in anul acesta- toti
crestinii sa serbeze Invierea Domnului impreuna, la aceeasi data. Poate se
va intampla candva minunea, asa cum s-a ntamplat cu cele doua Germanii.

Tuturor, zile frumoase de Paste, oriunde veti fi- langa cei dragi sau in
munti dragi.
Sarbatori Fericite!
Dinu Mititeanu

Login or register to comment