Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: cristianco2k2 <c...@go.ro> Date: Mon, Jun 21, 2004, 3:42 pm Subject: @ RT de duminica RT - plimbare de duminica Dupa ce weekendul trecut din cauza nehotararii si a meciurilor date tarziu la televizor (deh, lumea buna e cu 2 fuse orare inaintea esticilor), si dupa ce sambata am stat in dubiu daca sa mergem sau nu din cauza de ploaie si ceata deasa vineri la munte, duminica n-am mai rezistat si ne-m trezit la 6 (am!!) cu gandul sa facem o plimbarica de duminica - bine de fapt gandurile erau mult mai marete, sa gasim Cascada Vanturishului si sa-i facem poze din toate unghiurile, dar n- a fost sa fie (cu ocazia asta vreau sa va intreb: chiar exista?), asa ca vom spune doar ne-am dus sa ne plimbam fara vreun scop anume. Am plecat deci din Bucuresti pe la 19.15, pardon, sapte (scuze, pentru mine ora aia chiar nu exista, deci nu prea stiu cum se scrie). Pana la iseirea din Bucuresti foarte putine masini, pe drum aproape la fiecare benzinarie cate o masina de politie, unele cu radar, altele fara, dar marea majoritate cu pahare de cafea pe capota/portbagaj, si cu utilizatorii lor uitandu-se a'lene catre masinile care trec. Ma linistesc pentru a doua oara (nu am detector radar) si o calc. Pe la 9 suntem la cota 1400, si bem o cafea inainte de telecabina de ora 9.15 fix, adica 9.25 real, "ca sa mai vina lume de la Sinaia". Urcam apoi de la 2000 spre Masa Ciobanului, loc foarte pitoresc si curat, desi aproape de partia de schi din Valea Dorului, unde nu mai urcasem niciodata, desi de vreo 10 ani schiez cu precadere in acea vale, atunci cand e zapada. De sus aruncam o privire spre locurile unde banuiam ca s-ar afla cascada, si vedem stancile de deasupra braului care trece si pe sub Varful cu Dor. Aici mai scoatem odata harta si ne hotaram sa nu coboram pana in Valea Izvorul Dorului si sa o luam de-acolo pe malul paraului, ci sa coboram direct, ajungand dupa marele cot pe care il face paraul. Dupa cca 20 - 30 minute de coborare pe pantele pline de iarba si de tufe, traversam o limba de zapada si ajungem imediat deasupra paraului, langa cele doua stane. Aici intalnim poteca marcata cu punct rosu ce strabate braul. Eu ma gandesc sa coboram la rau si sa mergem pe firul lui incercand a gasi cascada, Seb zice ca mai bine o luam pe poteca marcata; in cele din urma coboram pana la nivelul raului, vreo 2-3 minute, poteca de pe care sar 3 broaste si pe care vad o urma de urs despre care ma hotarasc sa nu zic nimic, pentru a nu creea panica, in schimb incep sa fluier pentru a-mi anunta prezenta tufelor din jur (in care din fericire nu era nici un ursuletz, nu ca n-as fi vrut sa-i fac poze). Dupa vreo 5 minute prin rau, trecand pe o parte si pe alta, ma gandesc ca nu rezolv nimic daca ajung fix deasupra cascadei, si drumul devine tot mai greu de urmat, asa ca urcam din nou pe staga (sensului de curgere). Aici inaintam pana cand ajungem langa un palc de brazi in spatele carora se afla o prapastie enorma. In acest punct facem o mica pauza si incercam sa de dam seama daca zgomotul care se aude e de la o cascada sau de la vantul care trece cu viteza printre brazi; am ales varianta a doua, desi acum sunt convins ca ambele erau adevarate Cobor pe stanci vreo 10 metri si observ semnul, asa ca ma intorc la punctul de popas, ne luam rucsacii, facem 2-3 poze si o luam pe poteca, desi imi dau seama in acest moment ca am ratat cascada in excursia asta, amintindu-mi un pasaj din cartea lui Ionescu Dunareanu, care spune cam asa: "in acest punct (n.a.: punctul de sub cascada, de maxima vizibilitate) ne aflam la cca 300 m dedesubtul braului Varfului cu Dor, pe care l-am putea atinge in cca 2 ore, dar locurile sunt foarte rele si recomandam intoarcerea in Sinaia pe acelasi traseu (n.a.: Calea Codrului, ocolind Cota 1400)". Dar nu regret, deorece intalnirea cu urmele lui Mos Martin (pe langa care am trecut fara sa le pozez, cum am mai zis, pentru a un produce panica) si prapastia care se casca inaintea primului palcului de brazi, precum si bocancii noi (prima tura cu ei, dupa ce ceilalti s- au facut praf, separandu-se de talpa) imi produceau un oarecare disconfort. Prindem asadar poteca marcata, si trecem prin padure si prin cateva poieni deosebit de frumoase din care se vad peretii Vanturisului, deosebit de pitoresti, si cred ca pretabili pentru incepatori intr- ale alpinismului (cum ne-am dori si noi sa fim) daca s-ar amenaja cateva trasee. Trecem apoi prin padure unde observam un suport de fan pentru hrana animalelor salbatice. Dupa vreo 2-3 minute din acest punct, poteca se termina brusc. Ma intorc, incercand sa gasesc o continuare, si vad o sageata alba pe un brad, ma gandesc initial ca e pentru cei care vin dinspre cota 1400, dar Seb observa ca drumul pe care am venit un venea din directia in care arata sageata (jos), ci de sus. O luam asadar pe acea poteca, mai vedem un semn, iar al doilea se afla dupa un brad plin de cetina uscata si imposibil de trecut, deci o luam in jos, paralel cu el cca 20-30 m (lucru un forte usor, cu zona destul de abrupta si noroi pe jos dupa cum spuneam, vineri plouase toata ziua, dar noii bocanci isi fac treaba bine, desi ma jeneaza un pic, nu ca nu m-as fi asteptat). Regasim asadar poteca, semnul. Megem in continuare si dupa nici 5 minute dam de alta minunatie: o trecere printre un bolovan si versantul pamantos peste care e pravalit, da, ati ghicit, un alt brad cu multa cetina. Initial, explorasem posibilitatea de a trece pe peretele din dreapta, dar era greu, peretele fiind alunecos (ud) si prapastia de cel putin 30 m dedesupt. Dupa acest loc un pic mai dificil al potecii (cu cca 20 minute inainte de iesirea in drumul de vara), iesim din nou intr-o poiana foarte frumoasa, dupa care mai mergem 10 minute prin padure, deja panta devine lina si apoi brazii se raresc din ce in ce mai mult, si din pacate apar si urmele "civilizatiei" o minunata cutie de bere cu nume de urs, sus pe o piatra aflata sub un brad asta ca sa nu-i pronunt numele, sa nu se supere producatoru', in fond fiecare are target-ul lui domn'le, ce treaba avem noi cu asta? Imi vine in minte un refren, din pacate nu-mi aduc aminte piesa sau formatia, doar refrenul: "and I say ROMANIA is my country... and I say ROMANIA is my country!!!" De aici iesim in drumul de vara de unde aruncam o privire inapoi. Si apoi, drumul inapoi catre cota 1400, pe drum ne intalnim cu trei biciclisti carora le cam tremurau ficatii pe pietrele de pe drumul de vara si cu care coboram pe total in acelasi timp, intalnindu-ne doar in locurile mai pietruite ale traseului, unde ei fac pauze si iau bicicletele in spate. Pe tot drumul nu am avut semnal la minunatul mobil sony-ericcson (data viitoare imi voi lua vechiul si batranul 3310 cu mine), care nici langa cladirea telecabinei de la 1400 un avea semnal, nu zicea nici macar 112 only, zicea "no signal". Insa pe brau, in spatele Vanturishului un cred sa fi fost semnal, totusi. Dupa restartare (hmmm, mai stiu io o chestie care trebuie sa o opresti si sa-i dai drumu din nou ca sa mearga) telefonul meu isi da seama ca la 30 m de el se afla puzderia de antene GSM si are semnal maxim. A urmat apoi drumul spre Bucuresti, cu caldura din ce in ce mai mare si cu multele radare de pe drum, cu proprietari sinugicasi de masini scumpe care depaseau in curbe si cu TIR-ul venind din fata pe Posada, si simtim nu cu foarte mare placere reintoarcerea in Bucuresti cu fiecare metru parcurs. PS: Niste poze din acesta tura vor fi disponibile zilele astea pe www.dordeduca.ro cristianco The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 2 Visitors: 775 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |