Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: Pobleanu Ana-Maria <t...@yahoo.com> Date: Mon, Jul 5, 2004, 10:12 am Subject: @ Tura in Bucegi, cu noroc Tura in Bucegi, cu noroc Ziua I: Jepii Mici-Omu Sambata dimineata personalul de 6.30, aglomeratie mare, toata lumea pleca spre Valea Prahovei pesemne, ne suim (eu si cu prietenul) in tren fara sa apucam sa cumparam bilete si intalnim multi prieteni pe acolo (25klei ne-a costat neoficial). Unii vroiau sa incerce Bucsoiu si coborare pe Valea Alba, i-am convins noi sa renunte ca nu aveau pioleti, pana la urma au urcat in Malaiesti si a doua zi pana la Omu si au coborat pe Valea Cerbului. Noi vroiam sa urcam pe platou (Jepi sau Morar) sa ajungem la Omu, unde sa punem cortu si a doua zi sa coboram pe Valea Gaura. Ajungem in Busteni unde incepe o ploaie criminala, asa ca alegem Traseul pe Jepii Mici noi fiind mai familiarizati cu el si pe ploaie, urcam destul de greu pentru ca stanca era uda. Vegetatie multa apruta de curand si la un moment dat din neatentie o luam pe poteca in stanga (Brau lui Raducu pesemne), ne dam seama repede si ne intoarcem. Continuam pe Jepi unde deja ne- au prins din urma gloata de pantofari cu galagia. Asteptam juma de ora sa treaca, mancam un pic bem apa continuam apoi pe o ceata criminala (ploaia se oprise) ii prindem pe prietenii nostri prea galagiosi din urma si ii intrecem.. ajungem la zona cu lanturi unde incepe sa se ridice ceata, ne hotaram sa asteptam sa vedem miracolul naturii (pauza de o ora si ceva de admirat peisajul), apoi urcam, luam apa de la Izvorul de la Cabana Caraiman si pornim pe traseul de vara spre Cruce, minunat traseul, imagini ametitoare, la Cruce alt popas lung de admirat privelistile. O luam spre Omu incet pentru ca eu nu mai fusesem decat pe ceata si nu vazusem mai nimic. Ajungem la Omu pe la 8 seara, intindem cortul ne instalam si asteptam apusul pe un frig naprasnic.. Apusul fuse minunat cum rar mai prinzi, apoi ne bagam in cort si pe la 22.00 ne culcam ca traseul de a doua zi e lung. A doua zi: Valea Gaura Ne trezim f dimineata (5.30), asteptam rasaritul dar din cauza cetii de o taiai cu cutitul oricum nu se vedea nimic, asa ca ne apucam sa strangem. La 6.30 pornim pe ceata pe traseu. Ajungem la Honuri si facem stanga pe Valea Gaura, dificila fiind abrupta si solicitand foarte mult genunchii. Pe cand toata valea facea dreapta incepe sa se insenineze si in jurul nostru se dezvaluie un peisaj de vis, cum doar poate cu o zi inainte am mai vazut inspre Omu. Dupa panta abrupta de la inceput urmeaza una mai putin abrupta pe valea seaca pe pietris. Coborarea continua destul de mult pe Vale propriu-zis, marcajul fiind destul de ciudat portiuni cu 2-3 marcaje unul langa altul si apoi 30-50 m fara. La un moment dat traseul o ia in dreapta pe langa pragul glaciar, noi nu observam marcajul si continuam coborarea pe vale, nefiind prea mirati de lipsa acestuia. Coborarea 10 minute a fost ca si portiunea marcata, apoi au aparut pasaje mai dificile, pe care deseori le-am coborat fara rucsaci (ramaneau la mine, cobora el, ii dadeam rucsacii si coboram si eu), cu toate astea ne-am dat foarte tarziu seama ca sigur ala nu e traseul cand am dat de portiuni cu adevarat dificile de coborari de 1-2m in care ne-am pus in aplicare cunostintele de catarare. La un moment dat dam de o stanca acoperita cu muschi si umeda foarte alunecoasa, prietenul lasa rucsacul jos si din 2 sarituri de gazela coboara pasajul, leg rucsacii cu cordelina si-i cobor dupa ce el ma asigura ca mai departe este mai usor. Cobor si eu pasajul foatre greu si privesc ce urmeaza si mi se pare foarte dificil, propun sa ne intoarcem ca nu poate fi foarte mult, pana sa termin el coboara 2 metri pe o stanca si ma asigura ca asta a fost mai greu si sa cobor si eu, vad ca sunt aproape 15m pana jos si ca regruparea o facem dupa 5m pe o stanca foarte ingusta, ma las convinsa si cobor rucsacii. Coborarea mea pana la regrupare dureaza mult si este dificila pe ultima parte ma las sa alunec pe fund, ma uit in jur si imi dau seama ca este aproape imposibila coborarea pe acolo el ma asigura ca a cercetat bine din toate unghiurile si ca nu este greu ca are o fisura in drapta buna in care sa faca cheie etc si porneste, coboara 2-3m laudant intr-una prizele sa imi dea mie curaj pentru mai tarziu, si la un moment dat il vad cum se desprinde, se intoarce pe spate, isi pune mainile in jurul capului si taraie tot pasajul. Ajunge in locul in care eu credeam ca se termina coborarea, unde da de o groapa prin care continua inca 5m. Pe mine ma trec toti fiorii si vad negru in fata ochilor, astept 15-20 sec imi redresez vocea si il strig, mormaie ceva si ma bucur ca e in viata. Pana sa iasa din groapa scot harta, gasesc numarul de la Salvamont Bran scot si telefonul si tastez. El iese si opresc actiunea de telefonare, il pun sa se verifice de fracturi, sange etc. Ma asigura ca nu are nimic si ca nu-l doare nimic ca e doar speriat. Ii spun ca sun la salvamont, dupa 10-15 min de negocieri ma convinge sa nu fac asta. In schimb sun un prieten care tocmai cobora pe Morar de la Omu si nu era departe (Cip - Thomas) dar care nu are semnal. Ii arunc rucsacii si verific o coborare si imi dau seama ca eu pe acolo nu cobor. Incerc sa urc pe pasajul pe care am coborat pe fund. Urcarea surprinzator este mai mult decat usoara, prize bune, excelente chiar si in 10 sec urc pasajul cel mai greu. Urmeaza stanca umeda dar care are doar 2m si de pe care daca se intampla sa cad nu patesc nimic. Suna telefonul, Cip dincolo de fir, imi redresez vocea si nu-i zic nimic pentru ca am considerat ca partea grea a trecut si nu are sens sa-l panichez aiurea sa vina pana acolo dupa ce am iesit, nu se prinde ca ar fi ceva in neregula. Incerc sa o escaladez stanca urmatore prin mai multe parti fara reusita, alunecand foarte tare. Intre timp prietenul incearca sa ajunga deasupra mea ocolind prin dreapta pe unde se afla defapt traseul. Ajunge deasupra mea, improvizez un ham ma leg cu cordelina ii dau capatul sa ma sustina si urc usor pe un pasaj uscat dar lipsit de prize. De acolo ocolirea zonei este usoara, recuperam rucsacii si continuam drumul, de acum fara peripetii si superb in continuare. Iesim in Simon, luam o ocazie pana in Bran, rata apoi pana in Brasov. Pierdem personalul care pleaca la 16.10 din Bv cu 2 min si ne intoarcem acasa cu Sageata Albastra (neoficial: 50klei: P). In Siania urca si Cip caruia i-a suras ideea de a a junge mai repede acasa, nu-i povestesc ce-am facut de frica sa nu-mi arda una (i-am povestit pana la urma azi dimineata pe net: D). Cam asta a fost experienta mea de weekendul asta, sper ca multi sa invete cate ceva de aici. Ture si vreme frumoasa. Ana Maria Pobleanu (Tzantzarul) The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29726
Authenticated: 1 Visitors: 932 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |