Alpinet lists - alpinet2k

In zilele de 14- 16 ulie am facut impreuna cu sotia mea o tura in Fagaras.
Desi iulie e cu vreme schimbatoare am prins trei zile superbe.

Ziua intai- miercuri-
Am plecat din Brasov la ora 10 (ca 'domnii' dar aveam timp) cu un microbuz
pana in Fagaras. De acolo ne-a luat cineva cu o Dacie pana la Sambata de
Jos. Am mers 20 de metri pe jos si ne-a agatat un papuc ce ne-a dus pana in
Sambata de Sus. Am pornit apoi pe jos (nu mai venea nimic sa ne duca spre
manastire). Pe drum ne-a ajuns o remorca cu tractor care ne-a dus vreo 5 km.
Am pornit din nou pe jos si un pic mai incolo ne-a luat o basculanta ce ne-a
dus pana aproape de manastire. Am trecut de manastire si am facut o mica
pauza deoarece era foarte cald iar soarele ardea bine.
Dupa ce ne-am inviorat am plecat spre cabana. Pe drumul forestier nu am
intalnit decat un cuplu mai in varsta care se plimbau cu umbreluta de soare
mergand agale spre padure. Doamna ne-a intrebat cat mai este pana la cabana.
I-am raspuns si i-am intrebat, la randul nostru, daca vor sa urce. Ne-au
raspuns ca nu fiindca nu au echipament dar erau curiosi sa stie ce se vede
de la cabana. Le-am spus printre altele ca se poate ajunge si pe varful
Moldoveanu si atunci doamna s-a luminat brusc si a spus:"aha Moldoveanu,
Negoiu, varfurile cele mai mari, frumos".
Ne continuam drumul pana la intrarea in padure si acolo ne oprim pentru o
pauza mai lunga (deh, avem timp). Ne "improspatam" cu o ciocolata si apa.
Intre timp apare un grup din Cluj doi domni si un baiat cu multe bagaje. Ei
se opresc la masa noi ne continuam drumul si pe la ora 16 ajungem la cabana.

Ne odihnim, mancam si ne punem pe iarba sa tragem un pui de somn ca asa-i de
fain in natura si liniste..cat cuprinde.
Dupa o ora ajung si cei din Cluj iar dupa inca vreo ora incepe sa
ploua. Bine. Jos in sat a fost furtuna. La cabana a plouat dar nu asa de rau.
Pamantul a ingitit toata apa. Dupa ce se linisteste ploaia, ne uitam pe cer,
nu se vede nici un nor asa ca ne punem cortul. Dupa ce mai mancam putin,
stam un pic la foc, ne jucam cu magarusi (cam neastamparati, i-au mancat
cuiva o lamaie intreaga lasata pe masa. A incercat si cu pachetul de tigari
dar se pare ca nu i-au placut si l-a lasat in pace) si apoi intram in cort.

Ziua a doua- joi
Dimineata vrem sa plecam pe la 7 dar un nor se scutura si asteptam sa
termine. Pe la opt reusim sa plecam. La 10.20 suntem in cresta. Norii s-au
risipit iar soarele sta sa iasa. Aici dam de un grup mare de cehi. Ne
salutam si dupa o scurta pauza ne continuam drumul (ca e lung). Trecem de
Slanina, de Galasescu si cand in fata ne apar Vistea si Moldoveanu luam o
pauza pentru "realimentare cu energie" (curmale, ciocolata, apa). Ne
continuam drumul. Soarele a iesit si incepe sa arda (norii se risipesc).
Inainte de a ajunge la refugiul de la Vistea gasim apa, ne umplem sticlele
si plecam spre refugiu. Doua elicoptere trec de Moldoveanu iar un cioban
zice ca s-ar putea sa caute niste turisti pierduti.
Ajungem la refugiu si privim ce ne asteapta. Facem o pauza inanite de
"atacul final". Afara este cald si nu mai este nici un nor pe cer. Vreme
superba. Ne intalnim cu niste cunoscuti, mancam ceva usor (curmale, biscuti
si ciocolata) si o luam din loc. Urcusul este greu (rucsacii plini cu cort,
saci de dormit mancare, etc. isi spun si ei cuvantul). Inainte de a ajunge
pe Vistea avem o supriza mare. Ne intalnim cu un grup care cobora in adidasi
si cu un casetotfon cu manele in spate. Am crezut un momnet ca visam sau ca
am ajuns din greseala in Bucegi dar urcusul si privelistea dupa ce ajungem
ne fac sa uitam repede incidentul. Ne lasam rucsacii pe Vistea si pornim pe
Moldoveanu. Ajungem. Pentru cateva minute suntem numai noi doi. E
superb. Nici un nor, se vad toate crestele, se vede Negoiu. Mai vin doua
persoane. Facem ceva poze si stam un pic. Apoi plecam fiindca vrem sa
ajungem la Podragu si e deja ora 16. Ne luam rucsaci si plecam. Soarele arde
dar numai pe partea stanga a noastra si am iesit cam patati pe o parte. Pe
drum intalnim multi straini mergand spre Moldoveanu. Oboseala isi spune
cuvantul, inainte de caldarea Podragului mai facem o pauza. Admiram din nou
"celebrul cuplul al Romaniei" (Vistea si Moldoveanu). Plecam, trecem ultimul
hop si ajungem in saua Podragului. Fericiti ca mai avem un pic mai facem o
pauza (deh, pauzele mici si dese cheia marilor succese). Coboram la
Podragu. La lac ne racorim un pic cu picioarele in lac. E asa de bine dupa
atata mers. E ora 19. Am facut aproape 11 ore dar a meritat. Insa la cabana
ne asteapta inca o surpriza. Nici nu intram bine ca suntem intampinati (dupa
atatea ore de mers) cu "Lasati rusacii pe hol". Eu incerc sa fiu ironic si
zic: Bine ati venit, bine v-am gasit" dar nu sunt luat in seama. Credeam ca
s-a schimbat ceva de anul trecut dar tot asa a ramas doamna de la cabana.
Trecem si peste asta, ne punem la masa, mai povestim un pic (intre noi, in
cabana la ora asta sunt doar straini). Fiindca suntem obositi ne punem
cortul undeva spre lac. Afara e superb, liniste, nu bate deloc vantul (spre
deosebire de anul trecut cand am dormit in cabana din cauza lui). In acesta
atmosfera idilica ne punem la somn.

Ziua a treia- vineri.
Ne trezim mai tarziu (pe la opt) si fiindca nu ne grabim ne luam meticulosi
micul dejun, ne strangem cortul, ne aranjam rucsacii pentru ultima
tinta: Balea. Pe la 10 plecam. Afara e soare si nori care ne acopera dar e
cald si nu e pericol de ploaia. Aproape de creasta vedem si o marmota (acum
nu impacheta ciocolata). Iesim in creasta si ne indreptam spre Balea. Urcam
varful Micii (sper sa nu gresesc). De jos ni se parea ca e mai periculos dar
trecem repede si usor. Ne intalnim cu oamenii care merg spre Podragu.
Ajungem la monumentul Nerlinger. Coboram, ne salutam cu niste ciobani, caini
ne lasa in pace (spre deosebire de Piatra Craiului unde sambata si duminica
asta s-au luat de noi mai ales duminica cand era sa ma trezesc cu niste
colti in gamba) si ne indreptam spre "trei pasi de moarte". Ne tot intrebam
cum e pe acolo (nu am mai trecut pe acolo). Am intrebat pe mai multi si
ziceau ca nu e greu dar pana nu vezi nu crezi. Am ajuns si trecem. Nu ni se
pare greu de loc si nici periculos. Ajungem la Fereastra Zmeilor. Mai facem
o niste fotografii desi avem de anul trecut. Inaintam si dam de portiuni
mari cu zapada dar se poate trece. Mai facem o pauza inainte de a urca.
Incep sa se adune norii dar nu ni se par periculosi. Urcam pe zapada direct
(e mai usor decat pe grohotis si pe carare). In Saua Caprei intalnim doua
persoane in adidasi si in geva gen trening. Ne intreaba de unde venim cat
am facut de la Podragu. Le spunem si par convisi ca vor sa faca si ei asta
dar nu acum. Ii lasam si ne indreptam spre lacul Capra. A inceput sa bata
tare vantul. Vrem sa stam la lac sa mancam dar incepe sa ploua. Ne luam
gecile si ne continuam drumul spre Balea. Incepe sa dea cu gheata, marim
pasul si ne rugam sa se opreasca. Si se opreste dar se aud niste tunete spre
Saua Caprei si ne gandim la cei doi pe care i-am intalnit. Speram ca sunt
bine. Ne grabim spre Balea si intram in caldare. Vantul bate tare si tocmai
s-a oprit un nor. Asa ca e o ceata de nu vezi la 5 metri in fata. Ne
continuam drumul un pic mai linistiti ca am scapat de ploaie. Ajungem. Ne
dam seama dupa tipete si galagie. Bun venit la Balea. Intram in cabana si ne
indreptam spre terasa. Lumea se uita ca la urs. Nu ii bagam in seama si ne
odihnim un pic. Fericiti ca am ajuns dar tristi ca s-a terminat. Trebuie sa
ne intoarcem in Brasov. Ar fi fost fain sa mai dormim o noapte dar.. Ne
hotaram sa mancam ceva la cabana. Comandam si cei de acolo se poarta foarte
fain cu noi. Extrem de amabili. Nu ni se pare asa de scump avand in vedere
ca suntem la 2000 de metri (cioba de vacuta 35k, ficatei de pasare cu piure
70k- portie mare ca te saturi numai cu ea, bere la halba 25 k,). Mancam, mai
privim un pic si ne hotaram sa plecam. E 6 si ceva. Nu prea mai trec masini
spre Cartisoara. Spre Arges vin mai multe. Trec niste masini, facem semn dar
nu opresc. La un moment o persoana se urca intr-o masini parcata acolo.
Speram ca merge spre Sibiu. Avem noroc, facem semn si ne ia. Este un
austriac ce a incercat sa urce pe Negoiu dar s-a intors pentru ca incepuse
sa ploua. Povestim multe pe drum si ne lasa pe drumul Sibiu- Brasov. Avem
tren pe la 8 juma dar ne hotaram sa facem autostopul. Nu trec nici doua
minute si opreste un domn cu o dubita de transport care merge la Ploiesti si
ne duce pana in Brasov (i-am lasat 150k). La noua si ceva suntem in casa. Am
ajuns. S-a terminat o parte de concediu dar va urma alta la sfarsitul lui
august si mai vrem sa mai facem o tura in partea cealalta.
Asta a fost tura noastra si sper ca descrierea ei sa nu fi fost prea lunga.

Dragos

Login or register to comment