Duminica 07.35 intalnire in gara mare din Brasov!
Tura de relaxare pentru unii, tura scoala, initiere, pentru o foarte tanara prietena.
Din toti pe care i-am anuntat de tura doar 4 au venit. In total 2 baieti si 3 fete. In rest ori erau plecati prin alti munti ori cu diverse treburi pe acasa...
Vreme splendida, racoroasa dar cu promisiuni de incalzire. La 07.55 plecam cu un personal si coboram in Timisul de Jos. Inapoi vre-un km si apoi incepem sa urcam din Dambul Morii pe punct rosu pe sub Sirul Stancilor.
Inainte de a ajunge in zona de padure una din fete ne spune ca are o problema cu respiratia si ca nu ar vrea sa continue... probabil de la aerul rece combinat cu o raceala sau ceva... asta e... Celalat baiat renunta si el fiindca era clar ca nu o vom lasa sa plece singura chiar daca eram inca aproape de "civilizatie". Si uite asa ramanem 3 sa continuam tura: eu, Daniela (o prietena de la "Amicii" Sibiu) si Bianca (o fetita de 14 ani).
Pentru Bianca este prima tura (adica excursiile la Plaiul Foii sau Gura Raului.. nu se pun), organizata ca o tura... adica echipament, traseu prestabilit, cu puncte de popas prestabilite, cu timpi de traseu estimativi, cu alternative in cazuri de situatii mai urate... Intr-adevar e Piatra Mare si poate pentru unii par exagerate masurile... insa fiind prima tura pentru un om din grup am vrut sa invete de la inceput totul ca la carte pentru a face fata la ture mai grele... daca vrea sa mearga la munte cu cei din anturajul in care se afla trebuie sa urmeze linia impusa in ceea ce priveste siguranta si in general comportamentul pe munte. Pretentii la echpament nu puteam avea dar totusi... un rucsac si o geaca de polar cu "windstoper" de la mine, niste blugi care nu o jenau si o pereche de bocanci tip Clujana au fost de ajuns pentru conditiile din aceasta tura.
A simntit pe pielea ei ce inseaman sa urci mai la altitudine (mai frig, alta presiune - vafaitul in urechi cand nu esti obisnuit si urci repede in altitudine), ce inseamna sa stai in spatele cuiva care merge repede si instinctiv sa preiei ritmul acelei persoane. Dupa ce a simntit aceasta treaba am facut schimb si am lasat-o pe ea in fata (de pe varf la coborare) ca sa poata merge pe ritmul ei (un ritm acceptabil spre bun - oricum mai bun ca al unora pe care ii stiu eu).
Prima stanca din traseu, un loc clasic de popas... "risc" si propun sa ne cataram sus pe ea stiind ca e un platou si o priveliste superba. Raman impresionat de cat de usor si natural se catara Bianca avand in vedere ca nu a mai pus mana pe stanca pana in acest moment... Nu a fost nevoie decat de ceva explicatii despre prize si tehnica celor 3 puncte de sprijin (care trebuie sa fie mereu "impecabil" de sigure) inainte de a urca, si cateva explicatii despre coborarea cu fata la stanca inainte de a cobori... In rest totul a fost instinctiv... mi-a lasat impresia aceea de siguranta in miscari... Placut impresionat si de faptul ca asculta de ceea ce ii spuneam eu sau Daniela si pe deasupra si punea in practica
)... lipsa totala de teribilism infantil (lucru de care ma temeam cel mai mult avand in vedere varsta ei)... lipsa de "nebunie" pe care am vazut-o la multi cand au inceput sa prinda gustul catararii si au cam lasat muntele pt. peretii de la Solomon si Tampa. Adica mi-a fost clar ca i-a facut placere sa se bage pe genul acesta de pasaje insa tot timpul a fost constienta ca nu la asta se rezuma mersul la munte... este doar o modalitate de a trece de unele pasaje si este bine sa stie sa le treaca, ca la carte, fiindca pe astfel de pasaje nu e bine sa aplici expresii de genul... "a gresi e omeneste".. In rest cumpatare.
Continuam spre Sirul Stancilor de care trecem cu un singur popas ca sa admiram privelistea. Priveliste superba asupra varfului la iesirea din Sirul Stancilor (dupa ce trecem de intersectia cu banda albastra ce vine de la Bolnoc).
Deoarece Daniela a deschis drumul si a impus ritmul ei (unul destul de rapid) am ajuns repede sus la cabana. Vremea fiind deosebit de frumoasa si linistita am decis ca nu vrem ceai si am mers pe un mic "balconas" loc traditional unde facem popas de fiecare data cand vremea ne permite. Stam o ora si admiram Ciucasul, povestim si planuim viitoarele ture, lectii de geografie si iar planuri de ture in aceasta toamna...
Dupa ce servim o masa bogata cu de toate mai stam putin sa se aseze mancare si decidem sa plecam totusi si sa mai facem niste popasuri in locuri "cheie". Nu urmam traseul marcat spre varf pentru ca vrem sa trecem pe la "Cerdac" (nu stiu daca asa se numeste oficial - denumirea asta am auzit-o de la cabanier)... noi ii spuneam cand eram prin liceu - Poarta de Piatra. Oricum cine stie de ea nu se cramponeaza de o denumire... nu ai cu ce o confunda. Facem si aici un popas si ne urcam deasupra arcadei... al doilea pasaj de catarare pentru Bianca. Deja ma gandesc sa o iau intr-o tura in Piatra Craiului... sau poate intai un Bucegi? Vedem noi!
Mergem destul de repede asa ca la ora 14.00 suntem sus pe varf... rugam pe cineva sa ne faca o poza la toti trei... si nu mai zabovim ca am vrea sa prindem fara emotii trenul de 18.39 din Predeal (desi mai era unul la 21. si ceva, plus curse Codreanu....) La coborare o lasam pe Bianca in fata... o atentionez sa fie atenta si la unde si cum pune piciorul si la marcaj, ca noi "teoretic" ne luam orbeste dupa ea... si daca ne pierdem ea e de vina clar
!
Se coboara neasteptat de repede si fara peripetii... in vreo doua randuri Bianca ezita in ceea ce priveste poteca dar cu putin ajutor o gaseste si continuam... apoi din cauza vegetatie si a povestilor, in Poiana Pietricica (sper sa nu ma insel la denumire) pierdem o clipa poteca... aici intervin eu care mai coborasem de cateva ori pe toate anotimpurile si o luam asa "dupa ureche" (adica ne orientam in teren) si intersectam mai jos poteca marcata... apoi eu ma retrag in spate... pentru a o lasa in continuare pe Bianca sa isi faca "treba". Mai jos de poiana vegetatia este ok si nu mai sunt probleme de orietare. "Tufe" mari, sanatoase si frumoase de Creasta Cocosului din care ar fi iesit o tocanita delicioasa... dar cum avem mancare acasa... nu mai consumam inutil resursele din natura
)... Ajungem la bifurcatia unde crucea albastra urca sus la cabana Susai... noi nu o mai vizitam ca stim... cabana, popor naspa si mofturos in masina smechera... a fost prea frumos ca sa stricam o asa tura. Continuam pe drumul forestier, pe cruce rosie spre Predeal. Bineinteles intalnim eternul sofer pierdut in spatiu care vrea sa urce cu masina pana pe masa de la cabana ca sa nu transpire ca nu ii mai sta freza klumea... si in sfarsit dupa o vara la inaltime prea mare pentru a manca zmeura ajung si eu sa imi alin pofta de zmeura... cam pe terminate... dar cu cateva "zmeuri" m-am saturat... lipsa de pretentii = fiabilitate
)
Ajungem imediat in Predeal. Putem prinde chiar trenul personal de la 17.30 (sau asa ceva) dar de ce sa ne grabim?... ne punem pe o terasa si savuram o inghetata ca bere n-am avut cu cine sa beau, iar singur n-are farmec
(
O tura cu un farmec aparte... poate si datorita titlului de tura "scoala"... o tura reusita... Si chiar daca i-am povestit de multe reguli privitoare la siguranta si comportamentul pe munte, discutii despre echipament, despre grup... a fost totusi o tura relaxanta, o atmosfera placuta... nu a fost deloc ceva gen armata sau ceva asemantor cu orele din invatamantul nostru demodat... si asta fiindca era de ajuns sa zic "ai grija acolo" pe un ton normal... ca nu eram contrazis sau luat la intrebari stupide... "dar de ce?" "dar eu vreau sa merg in maini ca e mai smecher... bla bla bla" - ca la astia teribilisti trebuie sa inaspresti tonul vocii altfel nu le intra in cap si automat raman cu impresia de om si tura drastica. In acest caz nu a fost nevoie... "ai grija la priza aceea, incetineste ritmul, grija la stanca uda, grija ca jos sunt oameni nu da pietre... nu te duce prea aproape de buza hornului ca se poate surpa, etc...." toate aceste indicatii au fost luate ca sfaturi prietenesti nu ca ordine venite de la cineva care a mers mai mult pe munte. Deci ca si cz atmosfera din grup depinde mult de toti cei din grup... cum percepe fiecare tot ceea ce se vorbeste, discuta in cadrul grupului.
Sa speram ca weekendul viitor va fi la fel de frumos pentru inca o tura "scoala"...
Numai bine!
Gabi
)... lipsa totala de teribilism infantil (lucru de care ma temeam cel mai mult avand in vedere varsta ei)... lipsa de "nebunie" pe care am vazut-o la multi cand au inceput sa prinda gustul catararii si au cam lasat muntele pt. peretii de la Solomon si Tampa. Adica mi-a fost clar ca i-a facut placere sa se bage pe genul acesta de pasaje insa tot timpul a fost constienta ca nu la asta se rezuma mersul la munte... este doar o modalitate de a trece de unele pasaje si este bine sa stie sa le treaca, ca la carte, fiindca pe astfel de pasaje nu e bine sa aplici expresii de genul... "a gresi e omeneste".. In rest cumpatare. 
(