Planuita cu multa vreme (adica doua-trei saptamani e mult la noi) plecam vineri seara spre Barcaciu. 12 oameni / 3 masini.
Ne intalnim de pe la 5.30 dupamasa dar pornim la drum abia pe la 7. Mai oprim pe la Metro asa ca mai pierdem ceva timp... dar.... oricum e noapte deci ce mai conteaza la cat ajungem?
Motivul turei... ziua a doi prieteni din grup. Lume anuntata... multa. Lume venita... tot multa. Din cate stiu eu vreo doua trei absente... si acelea motivate. Deja la cabana sunt 10 (printre care si Cotzo cu Oana), mai venim noi 12 si Sambata se anunta inca 7. Deci camera mare cu mese... e ocupata.
Pe drumul catre Poiana Neamtului prindem furtuna mare... aproape ne scotea de pe sosea... noroc ca avem soferi buni si masini OK.
Pe la 10 ajungem la baza traseului. Ne echipam, punem frontalele si ii dam drumul. Inca e lapovitza pe aici dar in jumatate de ora totul incepe sa se acopere cu zapada. Dupa o ora de mers e zapada calumea (10-15 cm). Se urca constant si strans. O imagine superba... un sir de oameni pe doua serpentine fiecare cu luminitza lui... pacat ca nu e Cotzo... ar fi iesit o poza minunata.
Doar la cotitura, din cauza zapezii, pierdem drumul pentru cateva minute. Ne imprastiem putin sa il cautam si in 15 minute suntem din nou pe drumul cel bun. Ninge destul de abundent si bate si vantul... asa ca se merge monoton si tacerea e cam apasatoare.
Pe la 1 ajungem si noi la cabana. Se vad niste lumini la cabana. Afara e pus un cort. Intram, bem un ceai mancam si mai trantim doua corturi.
Sunt decis sa dorm la cort. Ideea e ca vreau sa ma obisnuiesc cu cortul si pe timp de iarna... nu e tocmai frumos sa depinzi de cabane sau refugii... libertate adevarata = cort...
Teoretic sacul meu de -30 trebuia sa fie gata. Practic nu e, asa ca ma gandesc ca asa cum am mai dormit cu cel de -10 si alte dati prin iarni, mai dorm si acum. Insa in cort nu e ca in refugii
. Dorm in acelasi cort cu cel care trebuia sa imi faca sacul... din nu stiu ce motive el nu are sac deloc, doar o pufoaica si ceva sosete umplute cu puf. Pe la 3 noaptea mergem la corturi si ne punem cica sa dormim. Afara ninge incontinuu. Cativa dintre noi sunt cu schiurile si sunt foarte bucurosi de cat ninge afara. Cred ca toata lumea spera sa ninga cat mai mult
)) (glumesc... normal ca sunt si unii care vroiau poze nu sa ninga).
Acea noapte a fost una din cele mai crunte de pana acum. Cu acelasi sac de bevatex de -10 (extrem) am dormit si in creasta in zapada... dar probabil a imbatranit. Dupa 6 ani de forjat... dupa aceasta noapte l-am scos la pensie. Mi-a fost teama sa adorm... simnteam ca e mai frig decat extrema sacului... dar trebuia sa ne descurcam si altfel decat folosind varianta "intrat in cabana". Pericol zic ca nu a fost fiindca nu simnteam senzatia aceea de somn... din contra... nu aveam cum sa dorm... era groaznic de frig. Dimineata la 7.30 ne trezim si incepem sa facem ture pe langa cort, apoi intram si noi doi in cabana sa bem un ceai. Restul cu saci de -30 au dormit afara pana mai tarziu... aveau aer conditionat... tot ce trebuie
. Desi as fi vrut sa dorm la cort, am decis ca nu e cazul sa exagerez, mai ales ca iarna abia a venit iar in aceasta saptamana sacul meu va trebuii sa fie gata
.
Desi cand m-am trezit am zis ca azi nu mai fac altceva decat beau ceai si stau la caldura, pe la 9 Doru (unul din sarbatoriti) zice ca se pleaca in tura. Hm... dupa un ceai si mancare... ma echipez si sunt gata de tura... clar. Grup echipat... o gramada de Mammuti, o gramada de bocanci seriosi, clapari, schiuri, o gramada de Mio 5... Plecam toti care eram la cabana spre varful Scara (exact traseul pe care l-am facut in vara cu domnul Mititeanu si ceilalti alpinetzi).
Vreme buna, soare, zapada afanata. Nu este asa de multa incat sa fie pericol de avalansa...
Ne miscam bine, se fac poze multe, peisaje foarte frumoase... ceva deosebit.
Tot drumul a batut un vant rece, dar suportabil. Inainte de a incepe urcusul pe Scara se porneste un viscol incredibil. Cu toate acestea parca suntem pe pilot automat si nimeni nu da, la inceput, semne ca ar vrea sa se intoarca... obisnuiti cu pericole gen furtuna / fulgere... acum ce e? e doar vant. In scurt timp insa ne dam seama ca nu se poate continua. Cineva din spate face acel semn sugestiv de abandon/intoarcere. Nimeni nu face vre-un gest de impotrivire... nici macar cei bine echipati (adica si cu ochelari de schi si cagule). Intoarcerea e si mai grea fiindca vantul bate parca mai in fata. Abia poti respira. Mainile se duc naibii cu tot cu manusi. Incepem sa simntim primele semne de degeraturi la obraji/nas. Ne mai menajam unii pe altii astfel incat nimeni nu devine nelinistit. Totusi nu suntem asa de departe de cabana. Insa daca treaba asta ne-ar fi prins undeva la 3-4 ore distanta de un refugiu... nu ar fi iesit prea bine. La un moment dat leg gluga unei prietene (bineinteles cu manusile scoase). Un chin... nu imi venea sa cred. Si pe deasupra cand sa bag mainile inapoi in manusi... de unde? erau tabla
). Pe masura ce coboram viscolul mai scade din intensitate. Dar observam ca din cei doi catzei care au urcat cu noi doar unul mai e. Cel mai mic a ramas in urma. Doi din grup echipati si cu cagule si ochelari de schi se intorc sa il caute. Am inteles ca l-au gasit ingropat si terminat chiar in locul din care am decis sa ne intoarcem. L-au bagat in rucsac si l-au coborat. Cred ca inca o jumatate de ora si ar fi fost gata definitiv. Si-a revenit la cabana spre bucuria tuturor. Am ajuns cu totii bine inapoii la cabana si in ziua aceea nu am mai plecat nicaieri. Cu totii aveam semne de degeraturi pe obraji. Nu stiu de altii cu stau cu mainile dar batutul la calculator pare azi mai dificil ca de obicei
)
Au venit si restul oamenilor. Mai vin 4 turisti pe care initial Nea Petre ii cazeaza printre noi. Vorbim cu ei si cu Nea Petre si se muta in camera din spate. Dupa ce se mai doarme, se mai manaca, iar pe la 5 incepe sa se cante la chitara. Daca n-aveti "grasa" in grup... sa va cumparati.
Vin negru cat sa ne inveselim plus cantece pana seara pe la 11. Nea Petre si ceilalti patru vin si ei sa petreaca cu noi ca suntem cu totii pe aceiasi lungime de unda. Cantece de munte si mai de-ale noastre (dar noi le zicem tot de munte). Apoi pe la 11 lumea se mai pune prin paturi si trecem pe cantece mai linistite cantate mai incetisor sa nu deranjeze decat pe cei mai sensibili (clar nu ii poti mutumii pe toti)... dar...
Lumea mai pleaca la corturi ne punem si noi prin paturi... dar nu se poate dormii... desi unii nu au dormit deloc nici cu o noapte inainte (me too: D)... Pe la 1 se asterne linistea completa.. dar la 7.30 deja ne trezim... unii trebuie sa plece altii vor rasarit... si deja se pune de o noua iesire ca sa se aseze mancarea si sa treaca in mod util restul de timp. De aceasta data nu mai vine toata lumea dar suntem destui. Plecam spre cabana Negoiu apoi la un moment dat parasim poteca si ne indreptam spre poteca Barcaciu - Vf. Scara. O data ajunsi sus incepe sa ninga asa ca facem o retragere pe un valcel. Iesim inapoi la cabana fara probleme de aceasta data.
Cei cu schiurile s-au dat din plin prin zona in aceste zile si din cate am vazut au fost destul de multumiti. La plecare zapada era cam de 30 cm dar erau spre Vf. Scara si locuri in care intrai pana la brau...
Ajungem inapoi si facem bagajele, facem curat, luam tot ce era gunoi, deci rucsacii sunt de asemena plini
)
Facem o poza de grup alaturi de Nea Petre, multumim de gazduire si ne indreptam spre masini. Suntem 24 de oameni (5 au plecat dimineata) si 4 masini. 10 venisera cu trenul... dar sunt de-ai nostri si nu ne prea vine sa ii lasam in Avrig... Una din masini se umple din Avrig cu 8 oameni asa ca toata lumea merge acasa.
Mai oprim la un restaurant dupa Fagaras in care se serveste una alta... apoi catre Brasov. La ora 8 toata lumea in principiu este pe la casele lor.
O tura frumoasa pentru deschiderea sezonului de iarna... acum sa vedem cu ce continuam!
Numai bine!
Gabi
_______________________________________________________
"Cand fara sa-mi pese ca e cineva sa m-asculte,
Imi place doar toamna cand umblu prin frunzele multe,
Visez o iubire cum n-a fost si nu e,
Desi tot mai rece si singur cararea ma suie"
Ducu Berti - "Pe cine si cate carari"
. Dorm in acelasi cort cu cel care trebuia sa imi faca sacul... din nu stiu ce motive el nu are sac deloc, doar o pufoaica si ceva sosete umplute cu puf. Pe la 3 noaptea mergem la corturi si ne punem cica sa dormim. Afara ninge incontinuu. Cativa dintre noi sunt cu schiurile si sunt foarte bucurosi de cat ninge afara. Cred ca toata lumea spera sa ninga cat mai mult