Aseara pe la ora 12.30 am ajuns inapoi in acest oras minunat.
Am plecat vineri seara spre Petrosani cu masina lui Cristi, alaturi de Nicu si Sebi.
Noi pregatiti de ce era mai rau si dur am luat pioleti, pitoane, carabe, hamuri si coarda. Plecam pe o ploaie cicalitoare astfel incat ne si gandim ca totul va fi o noapte de povesti in Petrosani
. Spre norocul nostru vremea in zona miniera e mai buna decat ne asteptam. De prin Sibiu deja nu ne mai ploua!
Ajungem in Petrosani pe la ora 02.00. Facem cunostinta cu Adi si prietena lui. Cristi cu Adi sunt prieteni si camarazi in parapantism... nu s-au mai vazut de vreo 6 ani asa ca ne stabilim comod in sufragerie (pe jos bineintels) si se lasa cu povesti si cu bancuri. Se lasa si cu niste cartofi prajiti intr-un stil aparte... ce mai... veselie curata... Oboseala nu se prea simnte... dar noi chiar am venit cu ganduri serioase de a urca in Parang. Pe la 04.30 ne punem sa dormim. Adi vrea sa ne cazeze prin paturi si fotolii... dar noi vrem pe jos... clar... avem saci buni si izoprene. Eu incerc prima data sacul nou de -30 (puf si holofibra) terminat de Mihai cu doar cateva minunte inainte de a pleca... Pe la 7.30 ne trezim... nu se poate asa ceva... nu mai vrem sa plecam nicaieri, e somn mare.... dar dupa 10 minute trece senzatia si ne punem in miscare. Strangem sacii, rucsacii si plecam. Adi ne spune sa lasam coarda si echipamentul de utilitar acasa ca nu va fi nevoie. Inseamna
ca nu vom face o tura tare... dar o lasam pe altadata. Ne indreptam spre cabana Groapa Seaca unde speram sa putem manca.
Avem ceva probleme cu masina, drumul fiind acoperit cu geatza. Se buseste un scut de protectie iar la cabana ne punem sa facem o improvizatie. Bineinteles ca nu se poate manca in cabana... a ajuns civilizatia si pe acolo
(Nu se poate consuma decat mancare din incinta unitatii... ne luam rucsacii si punem masa afara... cam frig dar ne incalzim mancand. Facem ordine si plecam spre Refugiu Agatat. Inaintea noastra mai pleaca vreo 7. Pe ultimi 3 ii depasim fara prea mare efort. Se merge repede. Adi ne zice ca drumul e de vreo 3-4 ore... se mira si el de cat de repede mergem. In doua ore suntem sus la refugiu, cu 10 minute in urma primilor plecati. Am avut ceva probleme pe drumul forestier unde urmele de taf erau sticla si dadeam in gol la greu... Cand am iesit de pe forestier drumul a inceput sa fie mai pe placul nostru...
O data ajunsi la refugiu scoatem sacii si izoprenele, ocupam niste locuri lasam mancarea si plecam sa urcam cat mai sus. Luam la noi frontalele ca nu avem probleme la a venii inapoi pe noapte (suntem chiar obisnuiti cu astfel de finaluri de tura... mai nou si incepututi de tura la frontale). Luam de asemenea si pioletii, apa si niste halva
.
Plecam spre lacul Rosile. Acum 4-5 ani am dormit in saua Gruiului in creasta (era prima noastra incercare de traversare a Meridionalilor). Zapada este destul de mare asa ca inaintam mai greu. Printre bolovanii mai mari inaintam cu grija ca intre ei zapada e mai instabila si nu e bine sa ai viteza cand iti intra piciorul intre doi bolovanii de genul asta (incercarile de a merge pe bolovani au fost cu schepsis... ca alunceau lichenii inghetati de numa). Pe traseu tot planuim si discutam despre viitoare ture si nu numai. La o stanca de vreo 3-4 metri incercam o urcare cu pioletii (un fel de catzarare mixta - stanca/gheatza, doar ca lipsea gheatza). Adi chiar reuseste si trebuie sa sara in zapada de acolo... Continuam apoi si in cele din urma ajungem la lacul Rosile. E inghetat dar nu am vrea sa vedem cat de bine e inghetat
. Decidem sa nu mai continuam desi, o iesire in creasta ar fi fost ceva frumos.
Pana acum vremea a fost superba. Ne-au pacalit astia la meteo... nemernicii... trebuie schimbat site-ul. Ne intoarcem repede la refugiu ca doar halvaua aia nu a facut nimic... trebuie sa potolim mai bine. Intre timp la refugiu au mai venit doi cu un caine. Cei doi "dormisera" in "refugiul" Carja (sau de sub Carja???)... vantul le rupsese cortul, erau uzi cu toate cele ude. O data ajunsi la refugiu ne punem si noi sa mancam. E cam fum ca soba are o problema psihologica probabil
)... ar trebuii aruncata si adusa alta...
Totul continua cu cantece la chitara, mancare buna ceaiuri la primus si vin de la Brasov (asa de bun simnt, ca doar nu suntem betzavani
)). E placut sa mai auzi si alte cantece... chiar daca nestiindu-le nu prea merge sa le canti alaturi de chitarist... le prindem noi din zbor si atmosfera este totusi deosebita. A cantat si cantece la cerere... adica si d-ale noastre. Printre cantece au fost inserate si reprize de bancuri si tot felul de povesti, printre care cele despre parapante... fascinant... Dupa cum imi raspundea un prieten cand il intrebam de ce nu incercam si noi?... raspunsul a fost... no no no ca daca ne place va fi ca un drog si ne lasam de toate celelalte lucruri
). Bineinteles ca era un sambure de adevar in acest raspuns... dar motivul real era cel financiar... oricum muntele papa multe resurse prin nevoia de echipament. Un baiat din Tg Jiu ne tot intreba de dificultatea unor trasee de prin Crai & Fagarasi... noi ii tot raspundem cu intrebarea "Cand?
Iarna sau vara?" Iar ca sa il cicalim, la intrebari de genul cum vi se par muntii... Lotrului, Capatanii.. etc? raspunsul vine clar... e un plai mai inalt
. Iar la intrebarea "Ce parere aveti de Parang?" raspunsul a fost... e un plai mai accidentat
) Raspunsurile nu au fost date cu dispret sau superioritate... au fost date mai in gluma mai la misto... de ce? pai fiindca si intrebarile au fost puse reportericeste... iar noua ne place sa vorbim deschis cu cei pe care ii intalnim pe munte. Daca a pus la inima si nu a inteles glumele... atunci asta e problema lui...
Pe la 12 noaptea se cam da stingerea. E tare bine in noul sac. Cum ma bag in el, picioarele, care imi erau cam inghetate se incalzesc brusc. Ma inchei la sac (desi ceilalti imi spun sa nu fac treaba asta ca o sa mor de cald) si dorm ca in puf
)... ma rog, si in holofibra...
Dimineata, unii (un grup din Tg Jiu) se trezesc mai repede ca sa plece. Apoi peste putin pleaca si restul si ramanem doar noi. Se pare ca la acest refugiu e tolerata lasarea gunoaielor ce pot fi arse. La noi nu se accepta asa ceva. Ai dus ceva sus, il si aduci jos... fara exceptii. Dar pana la urma e la ei acasa... daca se ocupa ei de pastrarea curateniei... Noi insa le-am "recomandat" sa fie totusi mai drastici fiindca altfel, in jurnalul de acolo, se vor inmulti textele de genul "Frumos refugiu, vom mai revenii cu siguranta... cand se va gasii o scurtatura"
(Daca si asta e un refugiu greu accesibil... no more comments...
Dupa ce pleaca toata lumea ne ridicam si noi si ne punem la inca o masa. Se lasa acolo slanina si ceapa... alimentele de baza
Se fac rucsacii si se face ordine. Desi Adi ne spune sa lasam ca oricum primavara se face curatenia oficiala, noi luam ce e al nostru si ce mai putem lua de la altii si ducem jos. Lasa ca au ei dupa cine face curatenie primavara... nu are rost sa mai contribuim si noi.
Ne scriem si noi in jurnal si plecam. Eu cu Nicu si cu Sebi o luam mai repede si parasim poteca deoarece era mai placut sa mergi pe zapada inghetata decat sa folosesti urmele facute ieri care acum erau inghetate si deci cam greu de folosit. Coboram chiar pana langa rau si ii tot travesrsam afluentii... stancile sunt acoperite de o gheata tip sticla asa ca avem ceva emotii... dar ne descurcam. La statia de captare a apei facem regruparea. De aici iar incepe show-ul pe drumul forestier. Cad de vreo doua ori dar fara probleme (
) am invatat sa cad acum, de la schi...). In cele din urma ajungem inapoi la cabana Groapa Seaca. Punem bagajele, mai carpim putin la problema cu scutul la masina apoi plecam spre Petrosani. Drumul este fara prea mari probleme...desi la masina nu i-a prea placut.
Pe drum tot povestim de zona si de ce naiba a ajuns asa... vorba unui prieten... zona asta ar trebuii formatata complet (click dreapta format C
. Un oras inconjurat de atatia munti si totusi fara nici un viitor vizibil
(Nu e de mirare ca pleaca oamenii de acolo, si nu mai dau doi banii pe tara asta... Adi este chiar mirat de faptul ca noi totusi ne simntim bine prin tara asta... Din fericire noi am avut si noroc si am reusit sa ne descurcam si pe aici...
Ajunsi in Petrosani prietena lui Adi ne asteapta cu mancare calda. Apoi plecam cu totii la o bere (cola pt sofer bineinteles) si mai stam la povesti. Ne invita sa facem o traversare de iarna a Parangului. Imi surade idee
). Vedem noi cum facem.
Pe la 6 plecam din Petrosani cu gandul la sandwich-urile din Simeria despre care am tot vorbit in tura asta. Ajungem si aici insa eu personal sunt putin dezamagit... erau mai bune acum cativa ani... Ne multumim cu ce este si dupa ce mancam bine ne urcam in masina si pana in Brasov nu mai facem nici o oprire. Ceatza deasa pe dum asa ca nu putem merge prea tare... Pe la 12.30 suntem in Brasov.
O tura reusita, desi mi-as fi dorit ceva mai tare... vremea a fost minunata... Poate weekendul care vine gasesc pe cineva cu care sa facem ceva mai tehnic.
Numai bine!
Gabi
. Spre norocul nostru vremea in zona miniera e mai buna decat ne asteptam. De prin Sibiu deja nu ne mai ploua! 
(Nu se poate consuma decat mancare din incinta unitatii... ne luam rucsacii si punem masa afara... cam frig dar ne incalzim mancand. Facem ordine si plecam spre Refugiu Agatat. Inaintea noastra mai pleaca vreo 7. Pe ultimi 3 ii depasim fara prea mare efort. Se merge repede. Adi ne zice ca drumul e de vreo 3-4 ore... se mira si el de cat de repede mergem. In doua ore suntem sus la refugiu, cu 10 minute in urma primilor plecati. Am avut ceva probleme pe drumul forestier unde urmele de taf erau sticla si dadeam in gol la greu... Cand am iesit de pe forestier drumul a inceput sa fie mai pe placul nostru...
