Alpinet lists - alpinet2k

Munte: Gro glockner 3798m Austria

Ruta: Pallavicinirinne fata nordica cu o lungime de 660 m

Membri: Nelutu Dima, Cornel Ziman si Patrascu Adrian de la sectia CAR Constanta

Echipament: pioleti tehnici eu, Nelutu si Cornel pioleti de tura, bete telescopice pt ghetar si drumul pana la Ref. Biwakschachtel 3260 m, casti pt fiecare pt bucatile de gheata care tot cadeau pe vale, si eventualele pietre, coltari, o coarda de 50 de m, 6 anouri, carabiniere si hamuri.

Dificultate: un fel de Valea Costilei dar de 2-3 ori mai grea, si un pas de gradul 3 de 40 de m cu spituri bine batute in partea finala a traseului (100 de m cu spituri ceva gheata si mixt).

Vreme: foarte frumoasa, caniculara

Data: 24-25 mai

Costuri: 3mil Dus-intors Constanta-Viena, Viena-Zel am See 43 de euro dus daca esti singur (www.oebb.at), Zel am See- Franz Josephs Hoehe 10 euro(la tren am iesit cu 60 de euro dus intors Viena - Zel am See pt ca am fost 3 persoane si exista ceva reduceri daca iau acelasi billet; Ex. 2 persoane pe un bilet platesc un bilet si jumate doar)



Povestea:

Eu si Cornel am ajuns in Zel am See unde ne astepta Nelutu de cateva ore. Pentru ca era seara ora 8 am decis sa gasim un loc in care sa dormim mocca, astfel incat am mers pe soseaua ce duce spre Salzburg si la intersectia cu drumul Zel am See Sud am gasit o casa-garaj cu gazon unde am pus cortul, la marginea soselei.

A 2 zi ne-am intors in gara din fata careia se ia singurul autobus spre Cabana Franz Josephs Hoehe cu 10 euro la ora 9.30. Pe drum soferul a facut pe ghidul si ne-a explicat despre munte despre soseaua Hochalpenstrasse. A facut o pauza la un muzeu alpin unde erau tot felu de lucruri interesante de vazut(mocca) si suveniruri de cumparat. Peste tot pe marginea soselei erau harti cu muntii care se vedeau din anumite locuri ca sa poti sa-i identifici foarte usor.

La 11.40 am ajuns la cabana Franz Josephs Hoehe unde ne astepta o ceata deasa si o ploaie mocaneasca. Am luat liftul am urcat in cabana unde am si mancat (mancarea noastra J) pe casa scarilor.

Dupa ce am terminat masa am plecat pe sosea pana la o parcare imensa pe 4 etaje cam 400 de m pana la ea, unde ne-am stabilit locul de dormit pe casa scarilor cu o priveliste deosebita catre munte. Nu am plecat spre refugiu pentru ca nu stiam care este traseul si daca o sa-l putem gasi cu ceata aia.

A 2 zi marti am coborat pe ghetar, l-am traversat cam in 45 de min pana la baza intrarii pe valea ce ducea spre trasee si refugiu. Am facut cam 7 ore pana la refugiu in total, zapada era moale si uda, soare criminal.

Aici am fost foarte impresionati de refugiu: curat, paturi, perne, un carnet in care ne-am scris si noi numele(alaturi de 4 timisoreni de au fost in iulie 2002 pe aceeasi ruta), o stampila cu alt si numele ref. Biwakschachtel 3260m. Dupa cateva ore au mai venit 2 salvamontisti austrieci care au urcat si ei pe acceasi ruta ca si noi dimineata.

A doua zi ne-am trezit pe la 4 la o ora dupa ce plecasera salvamontistii si alta echipa austriaca de vroia sa faca ceva direttisima. Am plecat pe la 6 si pe la 7 am intrat pe vale sarind peste o crevasa. Am mers facand trepte. adancind urmele celor 2 salvamontisti, panta era cam de 60-70 de grade. Pe masura ce urcam valea s-a ingustat tot mai mult, pana am ajuns la pitoane si spituri un horn mai larg care se se ingusta tot mai mult. Am trecut de pasajul de gradul 3 catarandu-ne cu mainile goale, apoi cand am dat de mixt cu pioletii pana am dat de urmatorul spit la 15-20 de m mai sus unde ne-am asigurat si ne-am regrupat. De aici am mai avut cam 70 de m pana in creasta dintre Kleine Glockner si Grossglockner. De aici ca sa urci pe varf mai sunt 2 spituri mari si apoi poteca de vreo 30 m pana pe vf, in total vreo 100 m.

Am ajuns pe vf. pe la 14.30 am stat cam 1, 5 ore, am mancat, am facut poze, putin filmat cu aparatul digital, am dat sms, ne-am bronzat si ne-am bucurat de peisajul mirific datorat cerului senin. Se vedeau toti muntii Austriei, am vazut si Dolomitii.

De aici am coborat iar in saua in care am iesit de pe vale si am urcat pe Kleine Grossglockner ca sa coboram pe ruta normala spre ghetar. Ne-am asigurat din stalp in stalp ca sa nu facem vreo greseala imbatati de success. Erau stalpi din 10 in 10 m. Am coborat la cabana Erzherzog-Johannsh tte ('Adlersruhe') 3454m. Unde am facut o pauza de poze ale varfului.

Am inceput sa coboram de la cabana Adlersruhe care era inchisa acu(are o camera deschisa pt a fi folosita in caz de urgenta).

Nelutu nu se simtea cam rau din cauza ca nu mancase, fapt care ne-a incetinit putin. Am traversat ghetarul la lumina frontalelor, ocolind portiunile cu apa si sarind apoi peste un rau care curgea din gheata topita. Pe la 23.30 am ajuns la parcare si, dupa 21 de ore de nesomn ne-am culcat pe la 1 dimineata.

Autobusul pleca la 15 asa ca am luat stopul pana in Zel am See si am economisit 10 euro fiecare. Am ajuns in gara si am luat apoi trenul spre Salzburg apoi Viena si Romania.

Ture faine

Login or register to comment