Se intimpla...
Dimineata superba a unei duminici de inceput de iunie.
Vreme superba.
Planuri mari. Pe masura frustrarilor din cursul saptaminii (din cursul
vietii ar spune rautaciosii). Si cum in asemenea campanii de refacere a
frumosului vietii orice uritel aterizeaza prost, cade rau la inima sa
descoperim noul pret al telecabinei din Busteni: 170 de mii, in loc de 130.
Din carne si singe (nu se pun oasele) fiind alcatuiti, nu mai conteaza
regulile economiei de piata al caror apostoli ne erijam ori decite ori ne
pica bine. In care intreprinzatorul se intinde pina suporta consumatorul.
Nu, sint iritat la culme, calculind ce inflatie va fi fost in ultimele sase
luni, si bineinteles nu da si pace un numar din doua cifre, macar. Prin
urmare, blesteme, dorinta s-aiba si Telecabina Busteni soarta CFR-ului, care
intr-o vreme tot suia preturile, pina a nascut concurenti vinoshi, iar acum
nu mai stie cum sa-si recupereze clientii.
Pe fondul asta, socotim ca, fiind putina lume la telecabina, sintem in
grafic intru drumul propus. Acalmia nevrotica ne este tulburata insa de noi
insi care intra frumusel, fara angoasa celor aproape doua sute de mii, prin
strunga rezervata personalului telecabinei. Sint de la Salvamont, acceptam
situatia, numai ca in spatele lor sint doua dudui care certamente nu au
nimic cu muntele, sau cel putin cu cel aflat la mai mult de 200 metri de
cabana Babele. Si iar te tulburam la culme. Asa ca cer, scurt, socoteala
insului care ne verifica, in scurta vreme, cartelele.
Omul nu pare sa fi avut parte de asa curiozitati, asa ca (poate si moale din
fire fiind) plaseaza nemultumirea celor in cauza. Salvamontistii sint doi,
cum aminteam: unul la vreo 50, om la locul lui, altul la vreo 35, ceva mai
agresiv dupa fizionomie. De obicei, si mai ales pina in 1989, in asa
situatii erai obraznicit repede. S-or fi schimbat vremurile insa, caci sint
destul de derutati.
Fara indoiala am dormit prost. Spun asta pentru ca simptomele sint clare:
dupa ce nenea in virsta recunoaste culpa, dar pe un ton la care imi trec
toate supararile, ma inmoi. Sare insa colegul meu, cu aprecieri la adresa
Salvamontului, la care ma renim subit, amintindu-mi de erori, in timp, ale
respectivilor. Iar imi raspunde frumos puriul, iar ma dezumflu. Ba am bruma
de bun simt sa realizez ca si el are dreptate, ca-n povestirea orientala cu
vizirul. Ma paleste chiar un sentiment de vinovatie, uite domnule cum
oropsesc pe careva de dimineata! Prin urmare, imi feresc privirea de coltul
din cabina unde stau fostii inamici.
Umblet pe platou, pe linga cabana. Colegul meu se opreste la o gustare, pe
iarba firava si tepoasa. Salvamontistii ne depasesc. Nu stiu nici azi daca
acea constructie aflata la vreo zece minute de cabana, spre Omul, apartine
vajnicilor paznici ai muntelui. Cert este ca acolo se produce o companie din
aceeasi categorie, de insi siguri pe ei, si de dudui aferente care isi fac
de lucru catre soare. Din casa iese un ins cu patru-cinci cutii de bere,
care le intinde celor doi barbati de curind coboriti din cabina. Nu sint
refuzati. Pricep greu care e ratiunea unei asemene alimentari cu noaptea in
cap, mai exact la 10 dimineata. Nu pentru ca ar pica neaparat greu in
picioare, dar certamente invita la alte beri, pe parcursul zilei. Sau poate
am eu un sistem bahic diferit...
Mircea
___
Express yourself instantly with MSN Messenger! Download today it's FREE!
http://messenger.msn.click-url.com/go/onm00200471ave/direct/01/
The messages are provided by the mentioned sources.
We take no responsability for their form and content.
There are no comments for this message
