Salut Sorin,
Cateva raspunsuri la intrebarile tale:
- la coborare, cand se iau jos focile, cum se impacheteaza (focile);
> eventual unde se tin?
Iau cate un sfert din lungimea de piele de foca si o lipesc de celalalt
sfert spre jumatate.
Faci operatia asta pentru fiecare capat. Nu cred ca e bine sa lipesti de la
jumatate, daca ai focile intr-o
stare foarte buna, atunci o sa fie greu de dezlipit
Pentru transportul
lor, inca mai am traistutza
in care le-am cumparat. Nu am o solutie prea buna pentru situatia in care
gasesti o vale faina
de parcurs, lasi echipamentul undeva si vrei sa tragi cateva ture, acolo e
mai greu sa cari pieile
dupa tine...
- cum se pastreaza peste vara schiurile si mai ales focile (temperatura
> incaperii, se iau/nu se iau jos focile, etc)?
Nu cred ca e bine sa tii pieile pe schiuri, decat atunci cand faci o tura,
in rest le tii lipite.
- pe munte, cand nu se folosesc din diferite motive schiurile de tura, cum e
> mai comod sa le transportam (pe rucsac - cum se prind? sau trase dupa noi
> pe zapada - cum se agata si de ce (rucsac/curea pantaloni)?)
Pe rucsac, pe laterale. E bine sa ai un rucsac care sa aiba chingi pe
laterala. Fac o paranteza aici, imi aduc si acum aminte cand mi-am luat
primul rucsac, sfatul Salvamontistului Mihai Sirbu: Rucsacul sa aiba
buzunare laterale, detashabile!! Daca nu ai asa ceva, eu zic ca e bine sa
cumperi in viitor. Atentie, multi rucsaci au bride de prindere pe partea
exterioara (pe spate), nu prea e bine sa cari asa schiurile, ca o sa te
impiedici in ele, mai ales daca mai mergi si prin zapada mare. Mai e bine sa
ai si o brida de prindere (un simplu scai) cu care eventual sa prinzi
varfurile schiurilor, cand le ai atasate de rucsac.
Acum am si eu o intrebare pentru Domnul Dinu sau pentru cine are un raspuns:
cu ce se curata schiurile dupa folosirea pieilor? De fapt se curata? Am
remarcat ca tot lipind si dezlipind, nu prea-mi mai aluneca schiurile. Ma
refer aici la pante line, cu zapada proaspata. Colegii de tura, cu schiuri
mai "curate", aveau viatza mult mai usoara
Nu pot sa nu remarc, in final, articolul cu acelasi nume (dar continut
diferit), publicat in revista Muntii Carpati, de Mihai Sirbu...
Numai bine,
M.