Alpinet | Maps | Tourist Guide | Mountaineering Clubs | Invitation In Carpathians | Mountain Rescue |
Comunity
Events
Don't miss
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Partners
|
Alpinet lists - alpinet2k
From: eduard despinoiu <S...@YAHOO.COM> Date: Fri, Jan 13, 2006, 12:50 pm Subject: [a] Groaza si grandoare in Muntii Fagarasi-RT- Seara in culori spectaculoase peste imprejurimile Brasovului. Duc aparatul foto la ochi si incadrez Bucegiul pentru ultima data. Soarele dispare, luminand cu o ultima pala de culoare castelul Bran. Stau trantit in zapada si ma gandesc la Fagarasi Fara a rezista tentatiei, scot telefonul si formez numarul sefului Formatiei salvamont Victoria, d-l Thomas Bross. Intreb de Vistea Mare. E de urcat, domnu Thomas? Cu grija, la coltari si piolet, da Cateva ganduri si urari pentru noul an si gata convorbirea. Cartile sunt arunncate. Zapada nu pleaca, vremea se anunta superba, ce ne-am mai putea dori? Dimineata zilei de 8ianuarie. Trec pe langa noi, sedate parca de gerul de afara, toate localitatile. Era rece si pustiu, doar Fagarasul iti inspira de departe putere si vointa La momentul oportun, o bucata de gheata lucie de pe drumul forestier ne arata ca mai trebuie sa mergem si pe jos. Ii strangem mana prieteneste amicului ce ne-a adus pana aici, dupa care la drum! Mai sunt 3-4 kilometrii pana la capatul drumului forestier Vistea. O cadere de stanci si un brad daramat exact in mijlocul drumului ma fac sa ma gandesc ca la vara cu siguranta nu vom mai ajunge in parcarea de sus cu batrana Dacie In doua ore iesim la limita superioara a padurii. Ne izbeste maretia. Cu un nod in gat, la fel ca de fiecare data, inaintam pe valea glaciara cu o teama sfanta. Atata maretie Doamne! Cat de imensa pare vara, dar iarna Langa o veche avalansa, ne punem coltarii. Un suntet straniu, regulat, scrasinind pe zapada inghetata pe alocuri, deranjeaza parca linistea absoluta a vaii... Urcam tacuti, unul dupa altul, pe linia de cea mai mare panta. Pe la jumatatea vaii, nu mai imi simt degetele. Un popas binemeritat in care-mi dau jos coltarii si bocancii pentru a-mi masa degetele. Urmeaza un moment de tacere. Atintit spre creste, cu o oarecare neliniste in glas, amicul meu ma intreaba: Mai Edy, tu vezi cornisele alea de sus?! Intr-adevar nu le dadusem prea mare atentie. Ca si trecuti peste momentul critic, ne continuam tacuti drumul. Ca sa mai destinda atmosfera, Alin chiar glumeste: Hai mai ca alea nu cad nici la primavera Incordat, imi dau rucsacul jos, infig coada pioletului adanc in zapada prin toarta rucsacului si dau sa beau o gura de apa. O troznitura imi taie rasuflarea. In secunda urmatoare, privesc ingrozit cum cornisa cazuta din creasta, antreneaza cu ea spre vale moartea alba. Raman perplex, tot ceea ce pot fac este sa ma uit daca in calea avalansei sta vreo stanca dezgolita, care, in culmea ghinionului ar putea imparti lava alba in doua suvoaie Cu greu, impleticit, reusesc sa fug vreo 10 metrii spre dreapta. Valea se linisteste Reinvie aceiasi atmosfera apasatoare. Aceiasi liniste, liniste ce cu ajutorul Celui de Sus nu a devenit liniste de mormant Masor cu groaza vreo 15 metrii, reprezentand distanta la care ne-a ocolit avalansa. Imediat ce ne mobilizam de plecare, studiind cu grija restul corniselor, deviem spre dreapta. Fata vestica a varfului Vistea, scaldata acum in vapaia apusului, degaja putina caldura in sufletele noastre. E cazul sa ne grabim. Timpul zboara, e aproape noapate. Luminate de luna, cornisele atarnate inspaimantator spre vale, parca batjocoresc cutezanta omului Pe ultimul culoar, din nefericire cel de iesit in creasta, atarna cea mai inspaimantatoare cornisa. Pe rand, cat de repede ne-au mai tinut puterile am travesrsat in graba zona. Trantit in zapada, spun o rugaciune de multumire, suntem in creasta principala si in curand la usa refugiului. Zapada inghetata de pe usa se lasa usor indepartata. Intre doua lovituri cu lopatica pioletului in gheata, rememoram tulburatoare zi ce tocmai s-a incheiat. Curand, cu toate hainele pe mine, topind de zor zapada pentru un ceai cald, ma bucur de flacara jucausa a unei lumanari care face parca multele grade sub zero mai usor de suportat. A urmat o naopte lunga, poate cea mai lunga nopate din viata mea. Mi-am adus aminte de locuri dragi, de personae iubite de lucruri importante din viata. Am zambit gandindu-ma la noaptea petrecuta de Alex Gavan pe Museteica, mi-am adus aminte de recentul bivuac al lui Cata Pogeba de sub Lespezi, le-am inchinat un gand celor plecati pe lumea cealalta chiar de pe aceste meleaguri Intr-un final am adormit Ora 5: 30. Alarma de la telefonul mobil ma buimaceste. Cu greu, nimeresc buzunarul de la polar, ma incomodeaza manusile. Intepeniti, incepem sa dam cateva ture pe langa refugiu. Cerul e senin, pe Vistea viscoleste. Un termos cu ceai, coltarii, pioletii si aparatura de vanat peisaje si suntem gata de plecare. Dinspre Est apar primele licariri de lumina. Pe la jumatatea urcusului spre varful Vistea nu mai avem nevoie de frontale. Zapada perfecta la care adera coltarii fac abruptul urcus, o adevarata placere. Ma uit la ceas: 7: 34! Asteptam rasaritul. Ascuns dupa un plafon de nori, soarele ni se dezvaluie intr-un sfarsit. Este coplesitor Cadre, filmari si iar cadre Norii invadeaza vaile nordice. Pentru a cata oara trebuie sa ne grabim? Niste cornise ingrozitoare taie orice speranta de a ataca Acoperisul Romaniei. In nici jumatate de ora suntem inapoi acasa la refugiu. Strangem in graba tot echipamentul ramas, si cu inima stransa privim locul unde cu o seara inainte iesisem in creasta. Ne trebuie o alta varianta, mai sigura. La 30 de metrii spre stanga, vantul nu a format nici o cornisa. Un culoar abrupt, dar stabil, pare varianta ideala. Din fericire l-am urmat fara probleme pana in fundul vaii iar ca scop didactic ne-am permis si cateva opriri la piolet. Obosit dar fericit, il prives pe Alin cum dispare in padure. Ma intorc inca o data spre vale Vistea Mare Mi-e draga, dar nu stiu, parca o si urasc in acelasi timp. O imbratisez cu privirea. Ne-a dat o lectie, una din multele lectii de iarna ale Muntelui, pe care mai am sa le invat. Apa susura, vantul nu mai bate, doar o pasare taind vazduhul, parca invie peisajul. Cu un zambet pe buze si multumire in inima intorc spatele marii noastre provocari Pana la urma asta a fost, Groaza si Grandoare in Muntii Fagarasi Pentru cateva imagini puteti apela la cateva linkuri utile: Valea Vistea Mare in dimineata zilei de 8 ianuarie: http://foto.alpinet.org/bin/foto/showfoto.php? lng=ro&item=43162 Cornisa pe sub care am facut imprudenta sa iesim in creasta: http://foto.alpinet.org/bin/foto/showfoto.php? lng=ro&item=43163 Rasarit de pe Vistea Mare: http://foto.alpinet.org/bin/foto/showfoto.php? lng=ro&item=43139 http://foto.alpinet.org/bin/foto/showfoto.php? lng=ro&item=43085 Cu prietenie , EdY D www.edwardphotogallery.blogspot.com 0722300152 The messages are provided by the mentioned sources. We take no responsability for their form and content. Links to the Mountain Guide:
|
Members: 29725
Authenticated: 0 Visitors: 866 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet The usage of this site or any information therein implies your acceptance of our copyright notice and the terms and conditions Copyright, terms & conditions About Us | Advertise on this site | FAQ | Contact |